Un turn străin

Această prezentare necesită JavaScript.

Dacă ieri am vorbit despre unul din simbolurile micului Paris, și exodul arhitecților francezi pe plaiurile urbei lui Bucur, astăzi am să vorbesc despre exodul metalic de la Reșita la Paris.

Mda, azi aduc vorba despre Turnul Eiffel, o controversă cu un final fericit pentru Paris, fără el, Parisul nu era Paris.

Situat în capitala Franței, o țara adoptivă a mai multor artiști, filosofi, scriitori, de ai noștri amintim: Constantin Brâncuși, Emil Cioran sau Eugen Ionescu (Ionesco), Martha Bibescu, etc.

De ce controversă, pai, hai să ii aflăm povestea!

Primele schițe ale acestui turn au fost trasate de către: Émile Nouguier, Stephen Sauvestre și Maurice Koechlin, probabil că știai că a fost Eiffel, as de unde, el a fost chiar printre primi susținători ai eșecului acestui turn, ulterior, devenind unul dintre mari susținători ai proiectului, cumpărând chiar brevetul mărețului turn. Cei trei susnumiți au fost angajați ai companiei Eiffel et Co/

Turnul a fost inițial conceput ca poartă de intrare pentru Expoziția Universală din 1889, construcția începând în 1887, inaugurarea turnului fiind făcută în același timp cu inaugurarea Expoziției. Inițial, acesta, trebuia demontat, după închiderea expoziției, ulterior Gustave, obținând o abrogare de 20 de ani, turnul fiind folosit pentru telecomunicații, dar odată scurși cei 20 de ani, au renunțat la demolarea acestuia. Unii susțin că acest turn face parte dintr-un complot german de cucerire a Franței, și anume ar fi fost conceput drept sistem de ancorare a zeppelinelor, făcând astfel o cucerire rapidă a Parisului, deși sunt de părere că strategia Blitzkrieg a fost inventată mult mai târziu, polonezi fiind primi care au simțit pe pielea lor acest tip de strategie în 1939. Drept vorbind, aparatul de zbor fiind inventat de Ferdinand von Zeppelin, în anul 1874, dar e un pic ridicol, mai ales că acesta urma să fie demolat imediat după expoziție.

La începuturile construcției, publicul a fost foarte reticent la apariția acestui „monstru metalic” o adevărată plagă pe fața orașului, dar în prezent, a devenit un simbol mondial, un icon al orașului. Fiind folosit, drept clișeu și în cinematografie, făcându-și apariția pe fiecare fereastra din urbea regândita de Haussmann, că na Parisul este fara turn, doar un freamăt romantico-sexual, gastronomic, cizelat, boem, orizontal și plin de miasma licorii lui Bachus.

Se spune, că tot datorită unui inginer român, a fost posibilă ridicarea acestui monument industrial în istoria Franței și cel cultural mondial. Acest inginer român a fost Gheorghe Pănculescu, născut în Vălenii de Munte, Jud. Prahova, un om școlit în Zürich, reîntors în țara la insistențele lui Vasile Alecsandri. Se spune că însuși Gustave, a venit personal până în Valeni, pentru a discuta cu el despre un sistem inventat de Pănculescu, folosit la construirea căilor ferate.

Pentru construirea turnului au fost nevoie de 18 038 piese metalice, acestea fiind inscripționate cu „Made in Reșita – România”, oțel produs în tehnologia Puddel, prinse cu cca 250 000 de nituri, de 300 de muncitori. Față de podul Harbour din Sydney, finalizat în 1932, soldat cu 16 morți, Turnul Eiffel a suferit doar un singur accident soldat cu moarte unui singur muncitor. Este un lucru remarcabil, deoarece, protecția muncii în acea perioada era practic inexistentă.

Turnul are o înălțime de 300 m + 20 de m, înălțime reprezentată de antenă. Acesta are o greutate de 10 000 de tone, fiind construit pe trei nivele și are nevoie, odată la 7 ani, de 50 de tone de vopsea maro, pentru întreținere.

Revin cu o actualizare, după câteva căutări, ce am scris mai sus, va rămâne scris, doar adaug.

La baza turnului, se afla o placă, pe care se sugerează furnizorul de material feros, deși, am căutat destul de mult și am aflat trei variante: una ca ar fi de la uzinele, pe atunci aparținând Austro-Ungariei, St.E.G Reschitz sau Resicabanya (adica UDR Reșita), dar daca este sa cauți pe Wikipedia.fr, nu ai sa găsești nimic de genul. Al doilea fir susține că metalul ar fi fost extras din mina de la Zaccar, Algeria. Iar a treia, se pare că oficială, că este furnizat de „Société des Hauts fourneaux et Aciéries de Pompey „, cum indică și placa de la baza turnului.

Parerea mea este că, probabil, metalul de la Reșita, a fost furnizat în perioada de dinainte de 1937, turnul suferind un facelift, cu ocazia L’Exposition spécialisée de 1937, conform: http://fr.wikipedia.org/wiki/Tour_Eiffel, dar este doar parerea mea legată de metalul de la Reșita. Oricum, nici inginerul Pănculescu nu apare pe pagina dedicată turnului pe wikipedia.fr.

Concluzia ramane in pom, iar pomul in aer, ori cum a spus o profesoara de patrimoniu: „Ssst, hai să mergem pe varianta oficiala!”

Anunțuri

6 gânduri despre „Un turn străin

  1. In afara faptului ca articolul e scris pe 16 febr ,ziua mea de nastere,m-am hotarat sa abordez acest subiect aici pt ca am avut o discutie , in urma cu ceva vreme, despre mitul ”made in Resita -Romania”. Pe site-ul oficial al Tour Eiffel sunt scrise majoritatea informatiilor date aici,mai putin partipatiunea ing Panculescu la realizarea lui.Nu ar fi un amanunt de nebagat in seama avand in vedere ca Panculescu este pionierul sistemului de imbinare al sinelor de cale ferata sistem care a stat si la baza realizarii turnului.Ramane insa ștanta ”made in Reșita-Romania” .Ștanta ori e ”made in Reșița” (cu numele unguresc sau german al orasului) ,ori nu e deloc . Asta pt ca ,avand in vedere iaugurarea,31 martie 1889,Reșița nu se afla pe terit.Ro, ci al Austro-Ungariei,alipirea Transilvaniei realizandu-se deabia in dec 1889. Bineinteles ca raman in ecuatie Panculescu,Resita si Romania de azi,carora nu le pot contesta participarea, dar la rigoarea informatiei as fi dorit sa vad macar o fotografie care sa ateste aceasta ștanta.Eu n-am ajuns la Paris pana acum ,deci ,nu am avut sansa sa verific adevarul. Pe siteul oficial al turnului,din contra ,scrie ca toate piesele au fost realizate intr-un atelier din Paris. Verificati !

  2. Merci de comment, sincer, nici eu nu am avut onoarea sa ajung la Paris, cel putin, nu inca. Stiam ca Resita a apartinut Austro-Ungariei, iar de ing. Panculescu, am auzit de legatura lui cu Eiffel, de la un prieten din Valenii de Munte. De stantarea pieselor, momentan nu stiu nimic, adica, nu stiu daca sunt stantate toate, ori doar o parte, daca sunt stantate cu numele nemtesc ori unguresc al orasului.
    Ma bucur sa aud ca esti nascuta pe 16 februarie, eu sunt pe 17, asa ca o mica paranteza.
    O zi buna!

  3. Turnul Effel a fost doar reparat cu materiale furnizate de Uzinele si Domeniile Resita, România, mult mai târziu, probabil prin anii ’20 sau ’30 ai sec. XX. Furnizorul otelului pentru turn se afla in Lorena franceza:

    „L’acier de la tour
    Au pied de la tour Eiffel à Paris
    L’acier lorrain et la tour Eiffel, 2012.L’acier de la tour Eiffel provient des aciéries de Pompey. Pompey est une commune française, située dans le département de Meurthe-et-Moselle et la région Lorraine, près de Nancy. La Société des Hauts fourneaux et Aciéries de Pompey s’illustre en 1887 par une commande exceptionnelle, la fourniture de plus de 8 000 tonnes d’acier afin d’ériger à Paris la tour d’acier que l’entrepreneur Gustave Eiffel souhaite montrer à la prochaine exposition universelle.

    • Da, Domnule Nicu Bors, se pare ca aveti dreptate, cred ca otelul de la Resita a fost dobandit pe la 1937, odata cu L’Exposition spécialisée din 1937, oricum, pe wikipedia.fr, nu se specifica nimic despre Panculescu, ori Resita, indiferent cui apartinea!
      Dar tot rasfoind, se pare ca nu numai istoria arhitecturii noastre este incurcata, mai ales cand vorbim de arhitectul Curtii Regale romanesti, unii sustin ca minereul de fier provine de fapt din Algeria, de la mina din Zaccar. Concluzia mea este ca, pare un mare telefon fara fir, deci ramane, mai mult ca sigur un turn strain!

  4. Afirmatia de mai sus : <> ar putea face pe multi, care citesc textul de mai sus, sa creada ca Turnul Eiffel a fost construit în întregime cu otel fabricat la R…esita. Nimic mai fals. Turnul Eiffel a fost doar reparat, in perioada interbelica, cu matariale (nituri si profile) provenind de la UDR (Uzinele si Domeniile Resita). In anii 1887-1889 când a fost construit Turnul Eiffel Uzinele din Resita purtau alt nume, si anume St.E.G Reschitz sau Resicabanya. Asa cum se arata pe site-ul Turnului Eiffel (http://fr.wikipedia.org/wiki/Tour_Eiffel) furnizorul materialelor de otel este „Société des Hauts fourneaux et Aciéries de Pompey „. Localitatea Pompey e situata pe lânga Nancy în Lorena franceza. La baza turnului exista chiar o placa metalica pe care este precizat numele furnizorului: http://fr.wikipedia.org/wiki/Fichier:Eiffeltower,_Forges_et_Usines_de_Pompey,_Fould-Dupont_fournisseur,_Des_Fers_de_la_Tour.JPG

  5. Multumesc si eu pt. informatiile date de dl Bors,informatii care ar trebui sa circule si sa desfinteze miturile referitoare la aportul romanesc al creatiei Eiffel-iene . Sunt patriot,ma mandresc cu geniile romanesti ,dar imi place sa fim si corecti .Ne-am cam luat obiceiul sa fabulam ,cu gratie 🙂 Din minim bun simt,ceva nu se lega in frumoasa poveste despre inventivitatea romaneasca 🙂 Va doresc sa aveti cat mai multi cititori ai posturilor dvs !
    completez o coincidenta stranie,cel putin : legal,suntem nascuti in aceeasi zi, faptic m-am nascut in 16.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s