Bacon 2 în 1

Figure with meat, pictură în ulei pe pânză, dimensiuni 129,2 x 121.9 cm, realizată în 1954

Pictat cu penelul, cu pensula și cu degetele pe spatele zgrunțuros al unei pânze prelucrate prin apretare, tabloul pictorului englez Francis Bacon ( a nu se confunda cu filozoful 1561 – 1626) caracterizează un travaliu vehement și marcat de gestualitate, care integreaza în viziunea picturală hazardul.

„Tabloul se schimbă în cursul realizarii sale”, explică Bacon. Artistul pictează fără să fi făcut schițe prealabile. Totuși urmează un model: portretul Papei Inocențu al X-lea de Diego Velázquez. Între 1950-1965, Bacon a realizat o serie de 45 de tablouri pornind de la acest portret.

Reprezentarea expresivă, deformată, distructivă a papei se inspirată și dintr-o fotografie care îl înfățișează pe papa Pius al XII-lea stând în sedia gestatoria (lectica papala). Aceasta înfățișare întărește poziția proeminentă și izolată a papei, încă și mai subliniată aici prin zona neagră din jur și prin cofrajul strâmt sugerat de desen.

Gura deschisă pentru a striga, desenată pe un chip încețoșat, amintește de strigătul doicii din celebrul film al lui Sergei Eisenstein „Crucișătorul Potemkin – 1925” (http://www.youtube.com/watch?v=DLEE2UL_N7Q) și de „țipătul lui Edvard Munch – 1893.

Arta puternic expresivă a lui Bacon necesită o interpretare simbolică. Gura deschisa ce strigă, seamănă unei răni, iar silueta izolată a papei evocă simbolul pesimist al omului înspăimântat, pierdut, care se confruntă cu ororile epocii noastre. Deasupra jilțului papal sunt expuse, aproape fără vreo tranziție cele două jumătăți ale carcasei unui bou spintecat.

Această prezentare necesită JavaScript.

Legătura cu  Rembrandt van Rijn sare în ochi; la fel și cea cu Diego Velázquez . Atmosfera de abator și frumusețea morbidului trezesc în Bacon un sentiment de repulsie și, totodată, unul de fascinație. Simbolul morții este reprezentat de asocierea dintre carnea de bou și portretul papei, formând astfel o metaforă oribilă a singurătății și a nimicniciei care trimite cu gândul la „reprezentantul zeului mort” din Așa grait-a Zarathustra de Friedrich Nietzsche.

Cele două jumătăți de bou evocă niște aripi, aripile îngerului morții.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s