Piața scaunele

In memoriam Krakow, Bohaterow Getta sau Piața Eroilor Ghetto-ului.

Această prezentare necesită JavaScript.

Am făcut o postare pe Facebook, legată de Piața Bohaterow Getta, pe 27 Ianuarie, de ziua Holocaustului (vezi: https://www.facebook.com/photo.php?fbid=367573266590526&set=a.284860034861850.87735.100000135686092&type=3&theater), inițial am văzut asta într-o revistă de arhitectură, dar am uitat complet de ea, până azi, când îi dedic un post.

Celebra piața din Cracovia este creația Biuro Projecktow Lewicki Latak, care și-au unit forțele cu sculptorii: Begona Herrera Rodriguez, Prezemek Kaczkowski, Karol Kaczmarek, Beata Kalczynska – Gasik, Marek Kaminski, pentru a memora o pată din istoria orașului Cracovia.

Arhitecții polonezi Piotr Lewicki și Kazimierz Latak, au fost puși în situația de a crea într-un loc plin de amintiri dureroase din perioada celui de-al II-lea Război Mondial, mai precis martie 1941. Pe 3 Martie 1941, germanii au închis o mare parte a cartierului Podgorze din Cracovia, fiind transformat în ghetto, fiind relocații aici aproape 17 000 de evrei.

Ghetto-ul ocupa 20 ha, fiind delimitat de străzile Rekawka, Wegierska, Lwowska și piața Zgody, prin niște ziduri înalte fiind separat de restul orașului. În zona respectivă, fiind o zona industrială, s-a aflat și celebra fabrică a lui „Schindler”, dar și lagărul de concentrare Plaszow și stația CF Zablocie, de unde se realizau deportările.

Între zidurile acestui Ghetto, au murit mii de evrei, fie împuscați, fie de foame, alte mii fiind deportate în lagăre de exterminare.

Zona a fost demolată aproape complet, până în 1943, dar puținele urme care au ramas în picioare au devenit amprente puternice în memoria celor uciși, un mic exemplu fiind transformarea unei farmacii din piața, într-un mic muzeu al Holocaustului, iar piața, la inițiativa Primariei din Cracovia, s-a dorit a deveni o scena a memoriei.

Arhitecții Piotr Lewicki și Kazimierz Latak, au realizat o piață publică, folosind o soluție simplă, fara masivitate, estetică, la limita frontului dintre artă și arhitectură.

Proiectul lasă libertatea utilizarilor spațiului, permite trecătorilor ori vizitatorilor să interacționeze cu locul, să ii simtă amintirile, dar să ii și adauge altele noi.

Ideea lor a plecat de la analiza fotografiilor, filmelor din arhive, ori din relatările supraviețuitorilor, fiind transpuse, printr-o serie de mișcări, istoria ghetto-ului. A nu se crede că este vorba doar de simple mișcări, ci de adevărate imagini dramatice: oameni cărând cărucioare, dulapuri, tineri cărând scaune pe cap, fata din imaginea postată și de mine, cărând un scaun fără spătar, cu susul în jos, dar și după lichidarea ghetto-ului, în 1943, piața a rămas plină de mobilier: dulapuri, scaune, mese, indicând lipsa utilizatorilor.

Toate acestea au generat povestea de sub creionele arhitecților și daltele sculptorilor, creând un spațiu simbolic asupra dramei, fiind amplasate în actuala piață: o fântâna cu pompă de mână, refugii de tramvai, scaune. Materialele duc toate cu gândul la trecerea timpului, fiind utilizat bronzul patinat, oțel oxidat, dale gri de piatră și beton obișnuit.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s