Pollock în drum spre Woolf & Joyce

Number 3, pictură în ulei și aluminiu pe pânză, dimensiunile 157,5 x 94,3 cm, realizată în anul 1949 de artistul Jackson Pollock.

Această prezentare necesită JavaScript.

Într-o discuție cu soția mea, vis-a-vis de pictura lui Pollock, ea spunea că se aseamană foarte mult cu „Mrs Dalloway” a scriitoarei Virginia Woolf, dar și cu „Ulise” al scriitorului irlandez James Joyce, spunând că în literatură există termenul de „fluxul conștiinței” (stream of consciousness).

Asemanarea dintre pictura lui Jackson Pollock și Dalloway, spunea, este faptul că acesteia din urmă îi zburau gândurile de la un loc în altul, întrerupte fie de Big Ben, fie de cate o sirena a unui vas, fie prin startul altor gânduri, etc, asemeni liniilor suprapuse și întretăiate din pictura Nr. 3. Aceeași încrengătură este și cu tipul de scriere a lui Joyce, o carte fiind o intreaga „frază”, fără semne de punctuație, doar o întreaga societate de cuvinte și idei.

Pictura lui Pollock este un haos de culoare, tonuri de roșu, de portocaliu și de negru, pete și linii curbe. Dacă o să încercam să îi facem o analiză comună, să spunem, gen o analiză asupra lui Rembrandt, ori Dali, nu găsim nimic familiar unei astfel de analize, așa că propun o analiză gen „gândurile lui Dalloway” și vom urmări o linie, cu ochii, o să descoperim un drum, vom observa că va trece peste alte drumuri, de alte culori, până și drumul nostru va fi intrerupt de altă linie.

Artistul nu se află in fata tabloului, ci în interiorul lui, și, cu o cutie găurită, plină cu vopsele, ori cu o pensulă cu coadă lungă îmbibată în culoare, pe care le balansa, ca un pendul deasupra panzei, așternute pe sol, el a creat o însuflețire plină de culoare, o întreagă societate de puncte și linii, cu o mișcare de dans, că în transă, inspirat doar de emoția clipei prezente, eliberată de orice reprezentare conștientă sau redusă în memorie. Artistul a denumit aceasta tehnică „metoda picurării” (dripping), fiind folosită prima data de el în 1946.

Simțim că este asociat picturii gestuale, de altfel, acesta fiind și numele de „botez” al picturilor lui Pollock, date de Harold Rosenberg, scriitor, profesor universitar, filosof și critic de artă american, dar eu prefer varianta soției mele, mi se pare mai apropiată de opera lui Pollock și exprimarea acesteia.

Pollock spunea:” Când stau jos, mă simt mai bine, mă simt mai aproape de tablou, mă simt mai mult decât o parte din el, pentru că astfel pot…literalmente să fiu un tablou”.

După spusele artistului, spectatorii :”ar trebui să caute să descopere ceea ce le propune tabloul și nu să vină cu un anume conținut de principii sau cu vreo idee preconcepută a cărei confirmare sa o găsească în tablou”.

Anunțuri

Un gând despre „Pollock în drum spre Woolf & Joyce

  1. Pingback: MVRDV’s Mirador | vondigto

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s