Din sferele artistice

Acum multă vreme, îmi adunam fotografii ori picturi de la amicii de pe Facebook, și încercam să le fac un fel de tema zilei, constând într-un ceas de damă, unul bărbătesc, o pictură ori sculptură și nu în ultimul rând o fotografie, apoi am evoluat, făcând din wall-ul meu tema zilei, probabil am să mai fac un blog legat de asta.

De pildă iți poți imagina și aici pe blog, cam același lucru, poți începe cu postul legat de ceasul celor de la URWERK, (vezi: https://vondigto.wordpress.com/2012/03/18/ceasul-din-sfere/) pentru ca merg pe aceeași linie, pardon curbe, urmate de un update, după postarea cu arhitectura ( vezi: https://vondigto.wordpress.com/2012/03/19/barocul-islamic/) și ceasul de damă (vezi: https://vondigto.wordpress.com/2012/03/19/dalis-crash/.)

Această prezentare necesită JavaScript.

Recunosc în noaptea respectivă, m-am tot gândit la postarea de peste zi, apoi într-un final mi-a picat fisa și am spus, de ce nu?

Fotografia îi aparține tânărului fotograf Soare Cătălin Ionuț, este o fotografie urbană, povestea prinsă în „sfere” fiind orașul Cluj, botezată: Galateea urbană, și intră azi în comparație cu o pictură a lui Salvador Domingo Felipe Jacinto Dali, ori binecunoscut tuturor drept: Salvador Dalí, Galateea din sfere.

Primul meu contact cu această operă fost la o oră de estetică din clasa a XII-a, la ora de estetică, vorbesc din punct de vedere teoretic și nu simplu vizual.

Asemănarea între cele două, fotografia și pictura, este evidentă, în esență. Diferențele pleacă de la suportul și tehnica folosită, până la însăși tema, Soare mergând pe tema urbană, explozivă, dar calmă iar Dali pe tema umană, o tornadă pasională și personală.

Centrul de interes în cazul lui Dali se află în acel 5% roșu, în vulgarul organ al pasiunii, al adorarii lui, și nu, nu este vorba de pornograficul ochi, ci de vulgara gură, în schimb în fotografia lui Cătălin, se observă o evadare, o exaltare, Centrul de interes fiind în partea superioară, central, departe de cotidian, spre ceresc, dar față de Dali, nefiind deasupra credinței, fiind undeva în josul ei, fiind observată în partea stângă, prin prezența Bisericii Sf. Mihail.

În ambele, culoarea albastră este predominantă, deși este o culoare rece, brutală, temperează spiritul turbat, unul de introvertire în opera lui Dali, iar celalalt de extrovertire.

Indiferent de alegerea tipului de expunere, recunosc, toți o iubim pe Gala.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s