Biblioteca din deal

España Library – arhitect Giancarlo Mazzanti

Să încep cu un banc vechi, dar bun: ” Niște reporteri de la TVR merg într-un sat pentru a face un reportaj, cum își petrece baciul Ion ziua. Aceștia îl roagă să spună ce face în cursul zilei:

– Da păi, de dimineață mă scol, și trag un pahar de palincă…

– Stai bade, nu dă bine la televizor, dacă află țara întreagă de la ce ora bei, zi și matale că citești ziarul!

– No, atunce…, dimineața mă scol, cetesc ziarul. După aceea dau la porc să mânce, după care mai cetesc încă’un ziar. Până la prânz trudesc în atelier, în care timp, cetesc vro’ două-trei cărți, La masă mai cetesc vro’ două reviste, iar sara adun iosagul de pe câmp, după care urmează presa de seară. După cină mă duc la biblioteca satului cu pretenii, iar la 10, când inchide la bibliotecă, merem toți la Costel, că el are tipografie!”

Numai că temeliile bibliotecii de mai jos sunt altele:

Această prezentare necesită JavaScript.

Biblioteca este situată pe dealurile afectate de violența anilor ’80, violențe datorate traficului de droguri, și cartelurilor care operau în orașul Medellin, Columbia. Acesta a fost o parte a programului de relansare socială. Program lansat de guvern, pentru a da oportunitate sociala și economică populației.

Dar cladirea, pardon, cladirile, sunt de fapt 3 corpuri, care adăpostesc, sub un volum unic: o bibliotecă, un auditoriu și administrația. Toate aceste corpuri, lasă oamenii să participe, făcând o construcție compactă, dar autonomă individual, flexibilă și închegată.

Arhitectul a dorit o integrare în zonă, în relieful abrupt, care este un punct geografic, bine cunoscut în zonă, un reper fascinant, cu o bună perspectivă, dar cu un trecut murdar.

Cele trei „pietre” extrudate din munte, au devenit un loc de adăpost al minții, dar și un depărtător al perspectivei, permițând vizitatorilor, aflati la baza „pietrelor” sa observe intreg arealul de pe un platou, situat pe aproape toată suprafață terenului.

Interiorul a fost creat ca o povestire ramă în ramă, fiind detașat de coajă, dar la fel de agățat ca un făt de a sa mamă. Totul în interior este limpede și clar, curat, parcă prea modernist, dar cu o tenta mai umană decât modernismul lui Walter Adolph Gropius, mai caldă, dar vast, aproape agorafobic, utilizatorii parând niște pelerini al marelor catedrale gotice.

Surse fotografii: http://www.archdaily.com/2565/espana-library-giancarlo-mazzanti/

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s