Tonneau pour femme

Vacheron Constantin Ref: 25530/000R-9742 ori simplu Malte Lady

Anul aceasta, Vacheron Constantin, a împlinit 100 de ani de utilizare a formei Tonneau, producând aceste tipuri de ceasuri începând cu anul 1912, cum ne arată și clipul următor: 

Această prezentare necesită JavaScript.

Compania Vacheron Constantin este una dintre cele mai vechi manufacturi din lume, a cărei istorii este neîntreruptă. Fondată în 1755 de Jean-Marc Vacheron, un ceasornicar independent, în Geneva, Elveția.

Pe lângă faptul că acesta era un tânăr om de afaceri,  era și un talentat ceasornicar. In anul 1770, compania a creat prima complicație, iar 9 ani mai târziu, a creat primul ceas remontat direct în carcasă, fără a fi scos mecanismul.

Afacerea a fost preluată în 1785 de fiul lui Jean – Marc Vacheron, Abraham, supraviețuind revoluției franceze (1789-1799).

Mai târziu, în 1810, cârma companiei a fost deținută de nepotul fondatorului, Jaques-Barthélemy Vacheron, care a inițiat transportul către Franta și Italia.

Dar acesta a realizat că nu poate fi capabil, singur, să țină frâiele companiei, așa că avea nevoie de un partener, iar în 1819  François Constantin a devenit partener și asociat al companiei Vaceron, ulterior numele manufacturii devenind celebrul Vacheron & Constantin, un nume care are o adevărată tradiție si un loc alături de Patek Philippe și Audemars Piguet, fiind supranumiți chiar „The Trinithy”.

După cum am spus mai sus, Manufactura Vacheron Constantin, a introdus prima oară în design-ul lor forma tonneau în 1912, iar de atunci au utilizat aceasta forma până în prezent.

Ceasul, prezentat în imagini, este dedicat sexului frumos și face parte din colecția Malte a celor de la Vacheron Constantin. Modelul este realizat aproape de liniile primului model tonneau. Carcasa fiind produsă din aur roz de 18 carate, având dimensiunile de 28.30 x 38.75 mm și care ascunde un mecanism quartz realizat din 33 de componente cu 4 rubine și cu o frecvență de 32’768 Hz.

Bezelul este ornat cu 50 de diamante cu un total de ~ 47.5 carate,realizat din linii simple protejeaza cadranul.

Indecși sunt realizați din diviziuni liniare și două cifre romane, respectiv ora 12 și ora 6. Remontorul situat în jurul orei 3 prezintă crucea malteză, devenită simbolul companiei începând cu anul 1880.

Ceasul are o rezistență la apă de până la 3 Bari și este finisat cu o curea din piele de alligator Mississippiensis.

Anunțuri

S – Ș

  • Sarcofag: sicriu din lemn ori din piatră, adesea decorat cu basoreliefuri ori inscripții;

  • Schiță: prima încercare înaintea realizării unei lucrări, executată pe un alt suport decât lucrarea definitivă, spre deosebire de eboșă. A se deosebi de studiu, pentru că schița prezintă o compoziție globală în care sunt plasate toate elementele.
  • Sepia: tuș obținut din lichidul eliminat de sepie și folosit la realizarea unui laviu;

  • Serigrafie: procedeu de imprimare cu ajutorul unui ecran de mătase, utilizat ca un șablon;

  • Stuc: amestec de ipsos, praf de piatră și clei, servind la realizarea sculpturilor sau a mulajelor pentru decorarea pereților și a plafoanelor. Poate fi pictat ori aurit;

  • Studiu: încercarea de realizare a unui anumit element, care ar putea servii ca model în decursul realizării tabloului

  • Șasiu tablou: suport din lemn pe care se intinde pânza de pictat;
  • Școala…: desemnează o lucrare de artă a cărei atribuire este incertă. Termenul de „scoală” se aplică de asemeni și unei tendințe artistice. Exemple: Școala de la Fontainbleau, Școala de la New York, etc;

  • Șevalet: suport din lemn pe care se așează tabloul pentru a fi pictat;

  • Șevalet (pictură la): se referă la tablourile de sine stătătoare cu dimensiuni relativ restrânse, realizate pe un șevalet.

Notes on a scandal

Deși opera lui Manet Le déjeuner sur l’herbe, a creat o controversă și vălvătăi în 1863, după doi ani, în Paris Salon, anul 1865, a dublat rumoarea, mai ales fiind prima lui expoziție la acest salon. Rumoarea fiind făcută în jurul operei sale, denumită Olympia, condamnată ca fiind imorală și vulgară.

Contemporanul lui, jurnalistul, Antonin Proust, a zis: „Dacă pânza Olympia nu a fost distrusă, se datorează doar precauției luate de administrație!” Un alt contemporan, celebrul scriitor Émile Zola, a văzut repede o „capodoperă” în pictura lui Édouard Manet, proclamând pe deasupra:” Când alți artiști corectează natura lui Venus prin pictură, mint. Manet a spus în sinea lui, de ce să mint, de ce să nu spun adevărul?”

Această prezentare necesită JavaScript.

Scandalul, nu a fost nudul în sine, deoarece, nu ar fi primul pe pânză, lemn ori hârtie care a prins viață sub mână artistului.

Dar o să disec un pic. Întâi să ne aruncăm un pic privirea la ceea ce a spus Zola. Mda, dacă ne uităm cu atenție, imediat ne dăm seama că seamănă cu alte „picturi”, printre care enumeram, cronologic: Sleeping Venus aka Dresden Venus a lui Giorgione (cca. 1510); Venus of Urbino a lui Titian (1538) și La maja desnuda a lui Francisco de Goya (cca 1800). și multe, multe altele, ne arată adevarata sursa de inspirație a lui Manet.

Dar, totuși ce a provocat mărul discordiei, dacă nu nuditatea Olympiei, probabil nici faptul că menajera era îmbrăcată exagerat de tare.

Nu, nici pe departe, fitilul a fost aprins de poziția „provocatoare” a protagonistei, și asta îi îndemnă pe privitori să înțeleagă de fapt, că Manet, nu a pictat o „zeiță” ci o prostituată care își așteaptă clientul/clienții.

Orhideea din păr, brățara, cerceii de perlă, panglica neagră din jurul gâtului, care intră în contrast puternic direct pe pielea alb perlată, poziția comodă a mâinii care îi protejează vulva. De aici, intră în ridiculizarea operei lui Titian, în care Venus își acoperă suav partea intimă, care denotă puritatea, Olympia e relaxată, te așteaptă, te îmbie.

O altă ridiculizare fiind schimbarea animalului de companie, de la protectivul câine, la parșiva pisică, simbol al prostituției. La fel o indică și ignoranța adusă buchetului de flori, probabil, trimis de client, si își așează ochii în „dreptul ușii” în așteptarea clientului.

Femeia din picturile lui Manet, adică: Le déjeuner sur l’herbe, Palm Sunday, Street Singer, Woman with Parrot, The Railway, Mlle (Victorine in the Costume of a Matador) și nu în ultimul rând Olympia discutată aici, este nimeni alta, decât:Victorine Meurent.

Să vorbim un pic de cel de-al doilea tablou, cel al lui Diego Dayer, o reinterpretare a lui Manet într-o alta manieră.

Diego Dayer, este un pictor argentinian, născut pe 23 Noiembrie 1978 în Rafaela. În 1993 a început să lucreze în atelierul artistei Marcela Grosso.

O parte dintre lucrările lui sunt reinterpretări ale diversilor artiști, asta nu îl face un artist incapabil, din contră, imi plac ruperile de fundal, ori suprapunerile de imagini și cadre, dar mai bine caută sa descoperi singur(ă).

Printre remake-uri se numără și Olympia lui Manet, dar vizibil mai vibrată, mai latină, mai umană. A ales să facă o altă variantă, dar mergând pe aceeași poziție a Olympiei, schimbând servitoarea cu trei bărbați, dintre care unul ține buchetul.

Privirea Olympiei pare acum corupătoare, făcându-te un voyeur în adevaratul sens al cuvântului, făcând din privitor adevăratul „personaj principal”. Aceasta privire spre observator, trece de la „ușa” lui Manet, la interiorul camerei, dar arată și indiferența față de privirile „clienților” care o „cântăresc” cu privirea. Poziționați la picioarele ei, denotă supunere, deși ei plătesc pentru „serviciile” ei, sunt supuși, serviabili, o venerează.

Deși liniile și poveștile merg în aceeași direcție, picturile sunt total diferite, de la modul de pictură, la tonalități și contraste, avem o diferență imensă. Olympia lui Manet, pare înghețata în timp, e statică, o clipă care a zbuciumat Arta Academică și contemporanii lui, doar prin simbolismul ei.

Olympia lui Dayer e mai pământeană, mai posibilă de adevăr, cum a spus și Émile Zola, despre pictura lui Manet. Pictura lui fiind, înflăcărată, vibrată și dinamică în urmarea scenei.

J- K – L – M

  • Jewels: denumirea internațională pentru pietrele ce se regăsesc într-un mecanism;
  • Karrusel/ Karruse: este un dispozitiv similar tourbillon-ului. Diferența între cele două constă în faptul că la mecanismul Karruse, cușca este acționată de un angrenaj de roți. A fost inventat de Bonnicksen, un ceasornicar de origine daneză stabilit la Londra;

  • LCD: abreviere de la „Liquid cristal display”, indicator alcătuit din cristale lichide. Filmele cu cristale lichide sunt folosite în ceasurile cu quartz numerice, datorită capacității lor de ași schimba reflectivitatea în funcție de intensitatea câmpurilor de comandă externă;
  • Ligne – linie: unitate de măsură tradițională în horologie, folosită pentru a defini diametrul unui mecanism. O ligne corespunde cu: 2.255 mm;

  • Luneta (bezel): un inel pe carcasa ceasului care înconjoară geamul și îl ține deasupra cadranului. La cronografe luneta este deseori prevazută cu o scară, iar la ceasurile de damă uneori cu diamante;
  • Manufactură: un fabricant de ceasuri se poate numi astfel numai dacă el fabrică mecanismele și le folosește în ceasurile produse. Adevăratele manufacturi, cu marci de ceasuri proprii, sunt rare și se pot număra pe degetele de la ambele mâini. Exemple de manufacturi: Girard-Perregaux, Ulysse Nardin, Zenith;

  • Mecanism dublu: ceas de mână cu două mecanisme diferite. Aceasta tehnică fiind utilizată pentru ceasurile care prezintă două fuse orare diferite;
  • Minut. Odată cu introducerea ceasurilor cu roți dințate, ziua civilă a fost împărțită în 24 de ore de lungimi egale. Ora a fost la rândul ei împărțită în 60 de minute, bazat pe o tradiție de pe vremea Babilonului, unde se folosea sistemul de numărare sexagesimal (baza de numarare fiind 60, si nu 10 – care corespunde sistemului de numărare centesimal).

  • Minute repeter: repetiția de minut bate orele, sferturile de oră și minutele. Unele bat de la sine, altele la apăsarea pe un buton. Pentru a deosebi de exemplu orele și minutele, por fi emise sunete de diferite înălțimi. În imagine, ultima creație a atelierului Speak Marin, Renaissance Tourbillon Minute Repeater.


Rotonde-de-Cartier-Mystery

  • Misterios (ceas): un sistem patentat de către Armand Schwob pentru Frères, un mecanism realizat în anul 1889. Ulterior, a fost utilizat de către Cartier. Inspirația acestui patent provine de la ceasornicarul și magicianul Jean-Eugène Robert-Houdin. Acest mecanism folosește discuri rotative transparente, ce au indicatoarele lipite de ele, iar discurile sunt angrenate de niște rotite. Astfel se obține impresia de un ceas ale cărui indicatoare levitează

Capeland remake

Capeland de la Baume & Mercier Ref10068

Sau noua mireasmă a primăverii. Dar, propun, întâi vizionarea unei „reinvieri” a unui design, un vintage contemporan: 

Această prezentare necesită JavaScript.

Se pare că au început să ia amploare ceasurile clasice, ori vintage, față de cele opulente, complicate. Este un lucru dovedit și de istoria arhitecturii, când ajungi la un „extaz” al extravaganței, cumpătarea ia amploare. Drept urmare, multă lume, a început să caute idei în „cufarul” uitat în pod.

Cam așa au făcut și cei de la Baume & Mercier, inspirând mirosul de hârtie a unui design de cronograf, cu un singur buton, marcă proprie, realizat în 1948, au decis să curețe cenușa, pentru a face loc noului Phoenix, cu o reimrospatare cu iz marin, deși nu am mințit mai sus, legat de mireasma primăverii.

Toată lumea știe că primăvara, natura reinvie, iar, ceasornicarii de la Baume & Mercier, știu asta, lansând noua colecție Capeland, chiar în astă primăvară, de aici și legatura dintre reinvierea unui design vintage, într-un moment simbolic.

Dar, cei de la Baume & Mercier, ne invită, nu numai la un design simplu, echilibrat și perfect, atât estetic cât și funcțional, dar și la un stil de viata cumpătat, echilibrat, cu sunete de valuri și nisip fin sub picioare. Un echilibru, o balanță perfectă, conform, însuși, icon-ului acestui brand, și anume litera greceasca Phi.

Baume & Mercier, a pus mintea și răbdarea la bataie, pentru noua colecție, nu numai prin a șterge de praf un design, ci și prin stilul caracteristic de perfecționare, au adăugat, pe lângă vechea caracteristică a ceasului si funcția de flyback, și l-au incununat și cu o mica apertură pentru dată, poziționată între orele 4 și 5. De asemenea ceasul are în dotare, atât scală telemetrică, cât și tahimetrică.

Inima puternică este un calibru Bi-compas, automatic, creație a La Joux Perret, cu o frecventă de 4 Hz, încununată cu 27 de rubine, rotorul fiind decorat cu celebrele motive: Côtes de Genève. „Caii putere” ai cronografului, fiind vizibili prin geamul de cristale de safir din spate, fiind protejați de o carcasă din oțel-inoxidabil, cu un diametru de 44 mm, cu o grosime de 16.5 mm.

Cadranul vintage, este armonios împărțit, într-o simetrie pură, parând o imitație a literei Phi, pe o tonalitate de black-beauty, și două concentrice, alb pentru scala telemetrică și indicatoare Breguet, dar și scala tahimetrică de o nuanță ciocolatie, ca și cureaua din piele, prinsă de ansele ceasului, dau un contrast vizibil, puternic și vintage.

Nu e de mirare că frumusețea asta, care se preteaza atât ținutei business-office, dar și celei casual, va scoate ceva bani din buzunarele celor care știu ce înseamnă zicala : „Less is more!”

Recunosc, nu sunt deloc fan cronograf, deși dețin un clasic, cu aceleași linii ca ale acestuia și anume un Cronographe Suisse. Nu sunt fan, pentru că am devenit un „birocrat” sedentar, iar cronograful, este o piesă de rezistență a oricarei persoane active și energice.

T

 
  • Tablier: totalitatea grinzilor care formează sistemul de rezistență al unui pod metalic și care susține calea de rulare a acestuia;
  • Talasocratie: formă de organizare a puterii statale care rezidă, în principal, din stăpânirea mărilor;
  • Tambur: element component al fusului coloanei;

  • Tambur: zid de formă cilindrică ori hexagonală într-o cupolă;

  • Terme: clădire care adăpostește băi publice. La romani diversele săli (frigidarium, tepidarium, caldarium) aveau temperaturi diferite;

  • Tholos: construcție funerară de forma circulară acoperită cu un fel de cupolă;

  • Tholos: mic templu grecesc ori roman cu plan circular;

  • Tierseron: nervură suplimentară într-o bolta în ogivă care nu se unește cu cheia bolții centrale.
  • Tiran: persoană care a preluat puterea, printr-o lovitură de forță, cu ajutorul unei facțiuni armate ori mercenari străini sau exercitarea unei puteri personale, sprijinită pe popor;

  • Tirant: element de construcție confecționat din cabluri, lanțuri, lemn, bare de oțel sau din beton armat, care are rolul de a prelua forțe de întindere.

  • Toron(pod cu toroane): mănunchi de fire subțiri, răsucite împreună în același sens, din care se fabrică funii, cabluri etc. Pe acest principiu sunt construite și podurile cu toroane, tablierul fiind susținut de mai multe toroane prinse de un stâlp ori un sistem de stâlpi;

  • Trafor: perete constituit dintr-o mulțime de elemente ajurate care lasă sa treacă aerul și lumina;

  • Transept: partea transversală a unei biserici catolice, situată între nava și cor. Suprafața transeptului corespunde lărgimii navei și se numește „crucea transeptului”;
  • Travee: parte a navei unei biserici delimitată prin patru stâlpi;

  • Trepan: instrument de săpat găuri în piatra, lemn, metal ori utilizat în medicină, începând cu rădăcini adânci în istoria umanității, inclusiv astăzi, fiind redenumită craniotomie, față de vechea denumire, trepanație.

  • Triforium: elevația unei nave gotice, galerie îngusta cu arcaturi, sub ferestrele înalte. Fiind la înălțimea acoperișurilor navelor laterale, galeria este oarbă. La sfârșitul goticului apare triforiumul ajurat cu deschideri spre exterior;

  • Tumul: mormânt înălțat pe o colină conică acoperită cu iarba;

  • Turn-lanternă: turn strapuns de deschideri care permit o iluminare abundentă. Adesea, într-o biserică, acest turn este plasat la „crucea transeptului”.

  • Turnul (clopotniță): ornament la baza fleșei sau la unghiurile clădirii. Va lua forme din ce în ce mai svelte, având muchiile acoperite cu croșete;

Banii nu’ (i)artă

Mda, mă macină tare gândul, că nu suntem în stare să ne „respectam bătrânii” că îi dăm uitării, ca în primele paginii ale lui Albert Camus, din Exilul și Împărăția. Numai că aici, bătrânețea, are alt fizic, alt consens, dar, se pare, că are parte de aceeași uitare.

Mă întristează gândul că ne pierdem patrimoniul, că nu ne arătăm interesul pentru ceea ce avem, că suntem tâmpiți de vremuri. Îmi este scârbă de media, politică, societate profană ori cultă, pentru că ne batem cu pumnul în piept cu „marii noștri români de peste granițe”, oameni de Nobel, oameni de litere, oameni care au schimbat cursul istoriei dar și pe cel al artei, dar care nu mai vor să fie romani, ori deja nu mai au rădăcini cu patria noastra. Dar frumusetea noastra piere, ori se vinde, pe o sută de votcă (vezi:https://vondigto.wordpress.com/2012/03/12/tatoo-vs-sculpture/). Nu consider că patrimoniul ar trebui să fie parte integranta a degradării, ori conversiei în ultra-extra-hypermarket-uri itschi-kitshcy.

Această prezentare necesită JavaScript.

Sunt „patriot” pe cât sunt de „religios”, sunt două cuvinte, care nu mă definesc, ori îmi conturează personalitatea.

Nu, nu ai decât să mă judeci, doar asta facem, asta ne e judecata noastră de apoi! Nu ai decât, eu nu am sa judec decât partea mea, porția mea de „cealaltă iubire”.

Mda, consider că avem nevoie de un Nicholas Hayek, un tip, un mort fizic, dar care a făcut pe dracu’n patru și a restaurat doua capodopere ale unei patroane. Patroana fiind, o delfină, ucisă de propriul popor, o protectoare a celui mai mare ceasornicar din istorie Abraham Louis Breguet. Regretatul Hayek, reușind, să reconstruiască, să reinvie Micul Trianon, nu, nu replica de la Florești Prahova (alta ruină), până și copacul sub care își pierdea gândurile Marie Antoinette, că despre ea era vorba, iar cealaltă refacere, adică copie, a fost al ceasului acesteia, creație pe care, nu a mai apucat să o admire, azi, doar ii poarta numele.

Dar să revenim la pierderile noastre, dar nu e o pierdere la cazinou, ci o pierdere a unui cazinou, o perlă a arhitecturii Art Nouveau autohtone.

Dap, Constanța își pierde un renume, își pierde identitatea, își pierde o perioadă, o epocă frumoasă.

Frumoasa construcție își are radacinile în prima decadă a secolului trecut, începută în 1909, inaugurată în 1910, iar până în 1912, se fac ultimele retușări. Construcția situată pe faleza orașului Constanța, pe Bd-ul regina Elisabeta, este asezată pe locul unei vechi construcții de lemn, o cazină, un loc pestriț cu suflet teatral, de gala, loc de baluri și recreere (1880-1902). Actuala formă nu aparține nici lui Petre Antonescu, nici lui Daniel Renard, ci indiferenței noastre, unui primar mediatic, legumicul în materie cerebrală.

Ultima renovare a mărețului edificiu a fost făcută în 1986, pe timpul odiosului, dar toate au fost doar pe partea de vitralii, stucatură și frescă. În 1937, fiind făcută o renovare sub condeiul lui Daniel Renard, arhitect de origine necunoscută (de parcă ar fi primul din perioada asta și în interiorul acestor granițe).

Dacă stam să căutăm, în majoritatea arhivelor, despre cladirile de importantă istorico-culturale, artistice, ori simple edificii vitale ale unei societăți, rămânem stupefiați. Nimeni nu știe nimic. Pe nimeni nu interesează nimic. Pai și de viitorul unor capodopere, de ce mama dracu’ să ne intereseze.

Cum am vazut pe o pancarta, la protestele din Piața Universitatii din Bucuresti, reinterpretata de mine ad-hoc: Monumentele și operele nationale, tăiați-le dă-le dreacu’ nu aduc banii imediat, cu nemiluită și fără prea multă bataie de cap”.

Închei cu o chestie de sezon creștin: Să ne fălim cu falica catedrală a neamului prost ce suntem și să ne uitam vechile grații și alte nevoi în afară de mâncători de seminte și shaworme, neapărat de berbecuț!

Monumentul, carpe diem!

O – P – Q

  • Organ regulator: în ceasurile mecanice organul regulator se compune din balansier și din spiralul balansierului. Acționând împreună, ele asigură un mers cât mai regulat posibil.

oscilator armonios

  • Oscilator armonios: este un sistem creat din 2 balansiere zimțate, conectate la un singur eșapament, dar care se comportă asemeni unui tourbillon clasic, făcând o rotație completa odată la 60 de minute, doar ca, acest oscilator armonios, nu are nevoie de un minut pentru a compensa forța gravitațională asupra funcționarii mecanismului, pentru schimbarea poziției vertical-orizontală, ci imediat. O invenție realizată în 2009, patentul acestei invenții aparținând companiei Rudis Sylva

.

  • Oțel inoxidabil: Aliaj de diferite metale: oțel, nichel și crom, cu adaosuri de molibden sau de tungsten. El nu se oxidează, prezintă o mare rezistență și este antimagnetic, este însă relativ dificil de prelucrat;

  • Perlage: este un motiv decorativ punctiform, concentric. O creație complexă, realizată manual, fiind o operațiune simplă, dar dificilă, fiind executată doar de cei mai pricepuți gravori pentru a împodobi podurile ceasurilor, capacul, cadranul, etc;

  • Poinçon de Genève:  aceasta este un sigiliu de calitate introdus în anul 1886. Aceasta indicație poate fi purtată doar de ceasurile produse în cantonul Geneva. Regulamentele prescriu de asemeni o calitate deosebită a execuției. Patek Philippe, fiind singuri care au „divorțat” de acest sigiliu, creend propriul lor sigiliu.

  • Plonjor (ceas): etanș până la 200m. Scala este prevazută cu o marcare care poate fi citita în intuneric. Inelul de ajustare al acesteia se poate roti numai într-o direcție, pentru e exclude erorile de manipulare. Ceasul de sus, aparține creatorilor de la Ulysse Nardin – Blue Sea și are o rezistență de până la 300 de m;
  • Precizie: ceasul este unul dintre instrumentele de măsură cele mai precise. Un mecanism care se abate în fiecare zi (86400 sec) cu mai puțin de 30 sec are un factor de eroare aritmetică de 0,035%, sau, în alți termeni, o precizie de 99,965%. Cronometrele controlate oficial pot avea abateri foarte mici, de ordinul a 0,005%.
  • Private label: termen în limba engleză care desemnează firmele specializate producătoare de ceasuri pentru terți. Procesul poate să cuprindă toate fazele, începând de la design și până la livrare și marketing;

  • Quantiemă perpetuă (calendar perpetuu): mecanism complex de calendar care ține seama, fără corecție manuală, de diferitele lungimi ale lunilor, până în anul 2100. Ceasurile de mână quantiemă perpetuă există din 1927. Modelele cu întoarcere manuală, produse în serie, existau din anul 1941, cele cu întoarcere automata din 1962. Un exemplu de ceas cu calendar perpetuu este Patek Philippe Ref. 5159, de mai sus. (fereastra cu IV roman, este pentru an bisect);

  • Quartz (mecanism): istoria mecanismelor quartz este destul de recentă, ceasurile pe acest principiu de funcționare fiind introduse pe piață în anii 70. Japonezii de la Seiko au fost primii care au fabricat ceasuri quartz în serie foarte mare inundând piața și provocând la sfârșitul anilor 70 “Criza Quartz-ului” care a dus la dezintegrarea parțială a industriei de ceasuri elvețiene. Mecanismele quartz au în principal componente electronice, fiind alimentate de o baterie. Ele pot măsura timpul sub aspect mecanic, apărând sub diverse forme de afișaj, fie analogic, dar multe sunt cu reprezentare digitală. Cele combinate sunt numite și ana-digi.

JWLRYMACHINE

– Ce se întâmplă, când ceasornicarii nu înțeleg femeia?
– Păi își unesc forțele și creează un masterpiece gen JWLRYMACHINE a celor de la MB&F și Boucheron.

Această prezentare necesită JavaScript.

La fel este și întrebarea, ce se întâmplă când amesteci o veche tradiție, ori istorie, cu un vlăstar proaspăt și avant-gard-ist?

Se pare că totuși s-au ales ingedientele cele mai bune, o denotă istoria bijutierilor francezi de la Boucheron, cu a lor tradiție de 152 de ani, fiind printre cele mai renumite case de bijuterii franceze, iar proaspeții intrații în orologie, cu laboratorul lor avant-gard elvețian, fabricanți de instrumente de măsurat timpul, își au nașterea în acest domeniu în urmă cu 5 ani.

Uniunea celor două „case” ori, ateliere, au dat lovitura, cu un masterpiece denumit Jwlry Machine watch, construit pe platforma ceasului MB & F Horological Machine No 3 (HM3), dar cu inserțiile bijuteriilor casei Boucheron.

Ceasul HM3, din aur cu originalul titanium, lansat în 2009, a înmărmurit industria orologiei. Mecanismul, o simfonie a 305 componente, cu discul simbolic al rotorului – denumit Tomahawk, semnatură proprie MB & F și balansierul rapid, dispun de o vizibilitate clară prin geamul de safire. Dar memorabile sunt trunchiurile de con, extrudate din corpul ceasului, fiecare în parte indicând orele si ciclul AM/PM, iar celalalt minutele și secundele.

Inima ceasului MB & F, creată de inginerii și ceasornicarii companiei, a impins limitele noului limbaj al orologiei, peste tradițional și comun.

Ceasul Jwlry Machine si sufletul Boucheron

Desi, nimeni nu credea că HM3, va purta, vreodată diamante, Maximilian Büsser a fost încrezător în faptul că, deși ai o tradiție conservatoare în urmă, poți face un pas gigantic spre avant-gardă, spre schimbare. De altfel, artizanii de la Boucheron, au creat un model de ceas unic în lumea orologiei ceasul „JwlryMachine HM3”, o versiune a unei bijuterii luxoase, creată dintr-un mozaic tridimensional, sub forma unei bufnițe din aur alb de 18 carate. Alte elemente, componenete, ale mozaicului sunt Amethyst-ul, diamantul, safirul albastru și violet.

Dar mai există și varianta Zeyi, creată din aur roz de 18 carate, cu tourmaline roz, cristale de quartz roz, diamante și safire roz.

Ochii strălucitori ai bufniței, „instalați” în cele două conuri, amintite mai sus, prezintă două mari pietre; aripile „orbitoare” protejează inima ceasului HM3, și aceasta fiind o altă piatră prețioasă, practic fiind cireașa de pe tort. Aceste aripi, țin ascunse niturile din pietre tăiate pavé-set. Pieptul „bombat”, plin de pietre, pare viu, pare să pulseve, mai ales sistemul creat de cei de la MB & F, Tomahawk, vibrează sub „penele” transparente, rezultând o iluzie de „trompe l’oeil” din pictură.

Artizanii de la Casa Boucheron sunt vinovați de creerea mozaicul, design-ul structurii de aur, și divizarea în 5 părți, micronice, pentru a se integra perfect, într-o armonie cu HM3.

Structura proprie a ceasului, se apropie natural de mult de ideea design-ului bijuteriei Casei Boucheron. Acestia din urmă încercâd să se apropie cât mai mult, mai real de design-ul creat de însăși mareața natură.

Jean – Christophe Bédos, CEO  Boucheron, a afirmat: „Apreciez faptul că MB & F a prezentat masterpiece-ul brut, nefinisat celor de la Boucheron, astfel, cooperarea celor două companii, a fost și va fi capabilă să genereze ideei creative, cu finisaje strălucitoare, și chiar să se arate capabilă de umor, un umor aldin, îndrăzneț!”

Pentru a observa cât mai realistic acest ceas, vă propun o vizionare:

T-U-V-Z

  • Tapiserie: țesătură realizata din fire de lână divers colorate. Scenele reprezentate pe o tapiserie servesc, în genera, la ornamentarea pereților unor locuințe sau ai unor edificii.

  • Tempera: vopsea solubila în apa, ai carei pigmenți sunt amestecați cu gălbenuș de ou.

  • Tetramorf: reprezentarea, în scena Judecății de Apoi, a celor patru evangheliști sub înfățișări specifice: vulturul Sf. Ioan, taurul Sf. Luca, leul Sf. Marcu și îngerul Sf. Matei.

  • Triptic: pictura ori basorelief alcătuit din trei voleuri articulate.
  • Trofeu: sculptura decorativa reprezentând mai multe arme suspendate pe o coloană.

  • Trompe l’oeil: pictură care reproduce cu minuțiozitate materiale și obiecte din realitatea cotidiană și care îți dă iluzia, prin impresia de relief, că te găsești în prezența obiectelor reale;
  • Tus: substanță lichidă ori solidă de un negru intens, fabricat din negru de fum frământat cu gelatină. Se folosește diluat cu mai mult ori mai puțină apă. Odinioară provenea din China.
  • Ulei: vopsea alcătuită dintr-un pigment colorat amestecat cu ulei sicativ (de in). Se poate folosi în amestec cu benzină (culoare slabă) ori adiționată cu ulei (culoare grasă)

  • Urna: sculptură decorativă înfățișând un vas din care ies flăcări, în varianta originală, apoi primind diferite forme culori, ori fiind de diferite dimensiuni.

victor_horta_hotel_tassel_staircase

  • Vegetal (motiv): utilizarea în artă a motivelor botanice, majoritatea cazurilor utilizării acestor forme sunt pur decorative, primele forme fiind regăsite în Antichitatea greacă.

  • Vitraliu: Asamblaj din bucăți mici de sticlă de diferite culori, separate de o rețea de plumb. Servește ca vitraj pentru o fereastră;

Sfinx-Memphis02(js)

  • Zoomorf (motiv): motivele zoomorfe sunt utilizate din cele mai străvechi timpuri, ele înglobează în artă  elemente animaliere drept reprezentare, fie sculptură, pictură, tapițerie etc;