Notes on a scandal

Deși opera lui Manet Le déjeuner sur l’herbe, a creat o controversă și vălvătăi în 1863, după doi ani, în Paris Salon, anul 1865, a dublat rumoarea, mai ales fiind prima lui expoziție la acest salon. Rumoarea fiind făcută în jurul operei sale, denumită Olympia, condamnată ca fiind imorală și vulgară.

Contemporanul lui, jurnalistul, Antonin Proust, a zis: „Dacă pânza Olympia nu a fost distrusă, se datorează doar precauției luate de administrație!” Un alt contemporan, celebrul scriitor Émile Zola, a văzut repede o „capodoperă” în pictura lui Édouard Manet, proclamând pe deasupra:” Când alți artiști corectează natura lui Venus prin pictură, mint. Manet a spus în sinea lui, de ce să mint, de ce să nu spun adevărul?”

Această prezentare necesită JavaScript.

Scandalul, nu a fost nudul în sine, deoarece, nu ar fi primul pe pânză, lemn ori hârtie care a prins viață sub mână artistului.

Dar o să disec un pic. Întâi să ne aruncăm un pic privirea la ceea ce a spus Zola. Mda, dacă ne uităm cu atenție, imediat ne dăm seama că seamănă cu alte „picturi”, printre care enumeram, cronologic: Sleeping Venus aka Dresden Venus a lui Giorgione (cca. 1510); Venus of Urbino a lui Titian (1538) și La maja desnuda a lui Francisco de Goya (cca 1800). și multe, multe altele, ne arată adevarata sursa de inspirație a lui Manet.

Dar, totuși ce a provocat mărul discordiei, dacă nu nuditatea Olympiei, probabil nici faptul că menajera era îmbrăcată exagerat de tare.

Nu, nici pe departe, fitilul a fost aprins de poziția „provocatoare” a protagonistei, și asta îi îndemnă pe privitori să înțeleagă de fapt, că Manet, nu a pictat o „zeiță” ci o prostituată care își așteaptă clientul/clienții.

Orhideea din păr, brățara, cerceii de perlă, panglica neagră din jurul gâtului, care intră în contrast puternic direct pe pielea alb perlată, poziția comodă a mâinii care îi protejează vulva. De aici, intră în ridiculizarea operei lui Titian, în care Venus își acoperă suav partea intimă, care denotă puritatea, Olympia e relaxată, te așteaptă, te îmbie.

O altă ridiculizare fiind schimbarea animalului de companie, de la protectivul câine, la parșiva pisică, simbol al prostituției. La fel o indică și ignoranța adusă buchetului de flori, probabil, trimis de client, si își așează ochii în „dreptul ușii” în așteptarea clientului.

Femeia din picturile lui Manet, adică: Le déjeuner sur l’herbe, Palm Sunday, Street Singer, Woman with Parrot, The Railway, Mlle (Victorine in the Costume of a Matador) și nu în ultimul rând Olympia discutată aici, este nimeni alta, decât:Victorine Meurent.

Să vorbim un pic de cel de-al doilea tablou, cel al lui Diego Dayer, o reinterpretare a lui Manet într-o alta manieră.

Diego Dayer, este un pictor argentinian, născut pe 23 Noiembrie 1978 în Rafaela. În 1993 a început să lucreze în atelierul artistei Marcela Grosso.

O parte dintre lucrările lui sunt reinterpretări ale diversilor artiști, asta nu îl face un artist incapabil, din contră, imi plac ruperile de fundal, ori suprapunerile de imagini și cadre, dar mai bine caută sa descoperi singur(ă).

Printre remake-uri se numără și Olympia lui Manet, dar vizibil mai vibrată, mai latină, mai umană. A ales să facă o altă variantă, dar mergând pe aceeași poziție a Olympiei, schimbând servitoarea cu trei bărbați, dintre care unul ține buchetul.

Privirea Olympiei pare acum corupătoare, făcându-te un voyeur în adevaratul sens al cuvântului, făcând din privitor adevăratul „personaj principal”. Aceasta privire spre observator, trece de la „ușa” lui Manet, la interiorul camerei, dar arată și indiferența față de privirile „clienților” care o „cântăresc” cu privirea. Poziționați la picioarele ei, denotă supunere, deși ei plătesc pentru „serviciile” ei, sunt supuși, serviabili, o venerează.

Deși liniile și poveștile merg în aceeași direcție, picturile sunt total diferite, de la modul de pictură, la tonalități și contraste, avem o diferență imensă. Olympia lui Manet, pare înghețata în timp, e statică, o clipă care a zbuciumat Arta Academică și contemporanii lui, doar prin simbolismul ei.

Olympia lui Dayer e mai pământeană, mai posibilă de adevăr, cum a spus și Émile Zola, despre pictura lui Manet. Pictura lui fiind, înflăcărată, vibrată și dinamică în urmarea scenei.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s