Fugit irreparabile tempus

Un ceas secular, adâncit în vremurile istoriei, într-un oraș zbuciumat, boem, atemporal, filozofal, dar de sine stătător în privința locului în spațiu. Astăzi vom discuta despre unul dintre cei mai buni maeștrii ceasornicari și unul dintre cele mai vechi ceasuri de turn din lume, poate și cel mai fascinant, și anume, ceasul astronomic din Praga, Cehia.

Această prezentare necesită JavaScript.

Un ceas medieval, într-un oraș cu o istorie încărcată, care te atrage ca un magnet, precum scrierile lui Kafka, o atracție turistică irezistibilă atât profanilor cât și titanilor în domeniu.

O tentație care a rezistat timpului, o tentație care se împotrivește proverbului lui Vergiliu: „Fugit irreparabile tempus”.

Secole de-a rândul, capodopera acestui turn încununat cu un magnific orologiu, ar fi fost munca unui ceasornicar pe nume Hanus, cunoscut sub pseudonimul Jan din Ruze. Aceasta povestire, de fapt legendă, seamănă foarte mult cu legenda Meșterului Manole, Hanus fiind un ceasornicar secretos, ținând ascuns planul și conceptul acestui ceas, dar autoritățile aflând că acesta ar dori, după realizarea acestuia să construiască unul mai complicat și redutabil, ar fi reușit un atentat de orbire asupra lui Hanus.

Însă a fost doar o legendă, adevăratul creator al ceasului a fost descoperit de abia în 1961, când a apărut la lumină un vechi document care atesta că părintele ceasului astronomic a fost de fapt Mikulas din Kadan. Istoricii estimează, de atunci, că orologiul ceh a fost creat în 1410, fiind o cooperare între Mikulas din Kadan și profesorul Jan Sindel, profesor și astronom al Universității Charles din Praga.

O primă reparație este atestată în sec al XVI-lea, fiind executată sub ochii lui Jan Taborsky. O lungă perioadă de timp, începând cu defecțiunea acestuia, devenind un ceas mult prea scump, ca întreținere, din 1780 până în 1865. În 1865, ceasul a fost împodobit cu un nou calendar, un dar oferit de pictorul Josef Manes. În 1945, armata germană a distrus o bună bucată din ceas, practic fiind distruse: cadranul și o parte din statuile apostolilor fiind arse, acestea fiind înlocuite cu replici mult mai târziu.

Vom discuta un pic despre percepția și ideea lui Mikulas: acesta a gândit, conform acelei perioade, că Pământul era centrul universului. Din aceasta cauză, Mikulas a ales să se folosească de culoarea albastră, din cadran, pentru a denota cerul, iar brunul pentru partea de sub orizont. Mikulas s-a folosit de limba latina pentru a indica zonele de deplasare ale Soarelui, respectiv: Ortvs – Est, Occasvs – Vest, Avrora – Zori, Crepuscvlvm – Apus.

În interiorul cadranului se mai află un inel cu însemnele zodiacale, care reprezintă stelele de pe cer, realizând o mișcare în funcție de acestea, o realizare rezultată din colaborarea lui Mikulas cu Jan Sindel.

Opera lui Mikulas indică practic trei zone de timp, cele cu numerale Schwabacher, numerotate de la 1 la 24, indică ora veche locală, ora italiană, fiind dispusă la exterior, concentric, indicat prin numerale romane, numerotate de la I la XII, dublate, împărțite simetric pe o axa verticală, o parte pentru indicarea zilei, iar cealaltă pentru noapte, este indicat timpul Europei Centrale, iar cu numerale arabe, numerotate de la 1 la 12, numerotarea începând de la ora 9 până la ora 3, timpul Babilonian, însemnând că durata unei ore este direct proporțională cu trecerea anotimpurilor. Ceasul din Praga este singurul ceas capabil de o astfel pe complicație, din lume.

Cel de-al doilea cadran, cel care indică zodiacul, este mai nou, și are în centru reprezentat  simbolic vechiul oraș al Pragăi, un un disc rotativ care parcurge fiecare zi a anului, iar data curenta fiind indicată în partea de sus. De asemenea are incluse medalioane cu însemnele zodiacale, indicate prin picturile lui Josef Manes.

Imaginația lui Mikulas nu s-a limitat doar la creerea unui cadran complicat și extrem de simbolic, dar și prin introducerea unor statui din lemn, în două nișe, care reprezintă 12 apostoli, fiecare la un interval de o oră, cum am spus și mai sus, astăzi fiind replici, originalele fiind arse în 1945.

Nu am ales fără motiv numele articolului, Fugit irreparabile tempus, (tr: trecerea timpului este ireversibilă), un lucru de care și Mikulas a fost conștient, dând un ultim accent ceasului printr-o mică statuie, care interpretează moartea ce ține o clepsidră în mână, clepsidră care se rotește odată la trecerea orei, părând să arate trecerea timpului în defavoarea noastră.

Va postez un mic film pentru a înțelege modul de funcționare al acestui ceas minunat: 

Sursa: http://www.prague.cz/astronomical-clock/

Anunțuri

2 gânduri despre „Fugit irreparabile tempus

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s