Saarinen’s bird

Această prezentare necesită JavaScript.

Dorința de a zbura își are de multă vreme lăcaș în inimile și istoria umanității, de la cea mai plăpândă ființă umană la cea mai nobilă.

Probabil datorită sentimentului de înălțare, de libertate, de depășire a condiției umane, etc. Ați auzit, cel puțin, dacă nu ați citit, despre aripile de ceară ale lui Dedal și Icar, o mitologie greacă, antică, pe care am să o aplic în linii mari asupra terminalului Trans World Airlines ori John F. Kennedy International Airport, o creație a arhitectului finlandez Eero Saarinen deschisă publicului în 1962.

Asemeni legendei grecești, în care sunt descriși un tată arhitect, Dedal și un fiu, Icar, o legenda ca o sinusoidă, de extaz și agonie, eliberare și prețul plătit pentru ea.

Conform legendei, Dedal a realizat niște aripi din ceară, pentru el și fiul său, pentru a scăpa din labirintul creat chiar de el pentru regele Minos, în care va sta închis minotaurul.

Aripile atașate de trup, coaja din beton asemeni unor perechi de aripi, încununează maiestuos terminalul. O inspirație din alte elemente, o inspirație care depășește uzualul și banalul elementelor utilizate. Amândoi promotori, atât Dedal cât și Eero, utilizatori de elemente neaparținătoare, de o genialitate peste medie și o imaginație uluitoare.

Provocarea, pentru Eero, a fost de a creea o clădire statică, un icon, dar dinamică, lejeră ca o pasăre, dar puternică precum o aeronavă. De aici a rezultat cea mai avangardistă din formele sale sculpturale. Acesta creează o continuitate fluidă a spațiului, formei și suprafeței, pentru a sărbători grandoarea zborului. O pasăre măiastră, unde a introdus vechile tabieturi ale titanilor din Renaștere, unde arhitectul era și sculptor, medic, poet, muzician, pictor, sculptor. Tabieturile utilizate au fost: utilizarea unei forme sculpturale și estetica cromatică din pictură.

Volumul clădirii este realizat dintr-o coajă din beton, fluidă, ce protejează un spațiu învelit în sticlă, permisiv, care îl face să pară nedefinit și fără granițe. Formele fluide se prelungesc și în interior, părând că formează un tot unitar, în care Eero a introdus, în zona de așteptare, terminal și pasarele, acel 5% de roșu, utilizat de pictori.

Zona de așteptare, este cufundată, într-o zonă predominant roșie, pentru a facilita o mai bună priveliște asupra exteriorului, roșu, ce se prelinge pe pasarele, ghidând pașii spre un  tunel, cu o pardoseală roșie, care te avertizează că ai să îți îndrepți sufletul și trupul spre un nou tărâm.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s