Perpetual

Arta, pentru cine o realizăm, pentru artiști ori pentru mase?

Această prezentare necesită JavaScript.

O întrebare grea, care ne oferă o multitudine de răspunsuri, de la filozofice la profane. Nu vreau să ofer eu un răspuns, nici măcar o sugestie, ci doar poate o interpretare.

Arta, cu a ei lungă istorie, de la Lascaux, până în prezent, a trecut prin multe stiluri diverse, cu artiști la fel de diverși, de la un tot unitar la o variație viu colorată.

Trecerea de la un stil la altul, tot o părere personală, a fost posibilă datorită șocurilor maselor, fie mase cultural – artistice, fie politice ori sociale. Printre cei care au șocat se numără: MichelangeloPablo PicassoÉdouard ManetSalvador DalíVincent Van GoghMarcel Duchamp,  Andy Warhol și o altă multitudine de artiști.

Chiar în prezent, opinii pro și contra sunt dezbătute despre arta contemporană.

O reacție negativă, din partea cultă, a venit din partea domnului Mario Vargas Llosa, un om cu un caracter profund, susținut de un Nobel pentru Literatura în 2010. Acesta „prezice” o dispariție a culturii și amurgul intelectualilor. Recunosc, poate sunt de cealaltă parte a baricadei, poate îmi place prea mult contemporanul, o artă mai mult critico-filozofică, decât creativă, chiar efemeră.

Legat de efemeritate și context critico-filozofic, am ales să prezint arta și sferele lui Alastair Mackie. 

Nu am să dau prea multe date despre artist, ci doar conceptul operei prin viziune proprie.

Sculptura organică a lui Mackie, o sferă creată dintr-o multitudine de mici cranii de șoareci.     Cranii dispuse ca într-o diagrama Fibonacci, ca o unitate perpetuă, continuă și reversibilă, o trimitere la munca lui Sisif, dar și mai vastă.

O muncă realizată chiar de natură, craniile fiind rămășițele șoarecilor digerați de bufnițe. Craniile fiind găsite lângă un hambar, care aparține familiei artistului. O conexiune naturală, o za dintr-un lanț trofic transformat în artă. O transformare fizică, naturală, o descompunere pentru o recompunere și susținere a viitoarelor vieți de pe glob. O aluzie la însăși mama Terra.

Mai presus de asta, Mackie, ne îndrumă pașii spre înțelegerea conservării biodiversității naturale, prin protejarea sferelor de cranii prin acoperirea acestora cu niște clopote de sticlă, un material fragil, casant, precum însăși viata de pe Terra.

Aceasta a fost doar interpretarea mea asupra operei lui Alastair Mackie, o înțelegere pur personală a sculpturii sale, ca o continuare, un ciclu perpetuu pe care deseori îl ignoram.

Pentru mine arta nu înseamnă doar o perfectă realizare și punere în scenă, ci și rodarea gândirii și imaginației privitorului.

Anunțuri

2 gânduri despre „Perpetual

  1. Pingback: Le Penseur sur la porte! | vondigto

  2. Pingback: Deformarea fructului primordial | vondigto

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s