Tatoo vs Sculpture

Într-o zi am postat pe Facebook o fotografie a lui Rico, realizator fiind nimeni altul, decât fotograful de modă Mariano Vivanco. Instantaneu am avut revelația unei comparații Vivanco – Brâncuși, care a născut în post datorită susținerii unui personaj, a carui pricina am creat și blogul, bineinteles Cristina Alexandrescu.

Această prezentare necesită JavaScript.

Despre Constantin Brancusi am mai discutat, vezi https://vondigto.wordpress.com/2012/02/25/omul-sacrifica-locul/ , așa că nu are rost să mai revin asupra lui. Dar nu este de lăsat (deși realitatea este alta, fiind cât pe ce să fie cumpărata de un jurnalist de la Evenimentul Zilei, pe o vodcă mică în 2007, vezi: http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1261121-brancusi-poate-luat-votca-mica.htm), o creație a lui, și anume Ecorseul, creație anatomică, realizată în 1902, deși cei de la Serviciului de Investigații Criminale din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean, afirmă că este realizata în anii ’30. Afirmația fiind făcută în anul 2007, odată cu introducerea acestei statui turnate în ipsos în Patrimoniul Național.

Statuia care prezintă sistemul muscular și ligamentele umane, este apreciată de  Oscar Walter Cisek, ca fiind nudul cel mai exact din punct de vedere anatomic. Lucrarea denotă o excelentă cunoaștere a anatomiei.
Ideea a plecat de la mulajul statuii lui Hermes, aflată la Muzeul Capitoliu din Roma. Brâncuși a muncit aproape doi ani de zile: între 1900 și 1902, avându-l coordonator pe dr. Ion Gerota.
Doctorul Gerota este cel care îl ajută pe Brâncuși să își toarne în gips lucrarea și să o expună în 1903 – la Ateneul Roman. Opera a fost apreciată de presa locală, ceea ce i-a adus o anumită notorietate tânărului sculptor.
Lucrarea este multiplicată în 4 exemplare, care vor fi vândute institutiilor de învățământ. Pentru a vinde ultimul exemplar înainte de a pleca spre Paris, Brâncuși adreseaza o petiție președintelui Societatii Studentilor în Medicina, care va achiziționa sculptura. Aceasta sculptura a fost cumpărată de școală și a servit drept model de anatomie pentru mult timp.

A venit timpul să vorbim și despre fotografia lui Mariano Vivanco, model fiind Rico aka Zombie boy. Diferența este colosală, între cele două opere, fotografie vs sculptură, de la munca depusă, tipul acesteia, impactul fiecăreia, până și ideea diferă, dar esența a rămas aceeași, de la jupuitul lui Brâncuși la ink dress-ul lui Rico (Rick Genest). Indiferent de operă, impactul este impresionant, de la detaliile anatomice perfecte ale lui Brâncuși, la detaliile realizate din tuș pe corpul uman, tot anatomice, efectul este spectaculos.

Autorul fotografiei, Mariano Vivanco este un fotograf de modă, original din Lima, Peru, actualmente împărțindu-se între Londra și New York. El a fotografiat pentru mai multe reviste, printre care: Dazed & Confused, Vogue Nippon, Vogue Homme Nippon, Numero, Another Magazine, Man About Town, Allure, Details, GQ Italy, L’Uomo Vogue, 10 and 10 Man.

Pe lângă fotografiile pentru reviste, a fost și fotograful pentru Calcio 2003 de la Dolce & Gabbana, tema fiind fotbalul- Milan Family, fiind invitat apoi sa fotografieze Echipa de Rugby a Franței, pentru calendarul Dieux Du Stade 2007.

Pe lângă modelul prezentat Rick Genest, Vivanco a mai lucrat cu: Eva Mendes, Dita von Teese, Cillian Murphy, Rupert Friend, Naomi Campbell, Eva Herzigova și Sir Paul Smith.

Omul sacrifică locul

Pentru că ieri a fost Dragobetele, am sa prezint un om, care a dedicat acestei mici sarbatori o intreaga serie de sculpturi, mda, este vorba de Constantin Brancusi.

Omul neînțeles de semeni la vremea respectivă, hotarat, convins, că o sa fie înțeles pe tărâmul făgăduinței artiștilor.

Sacrificiul acestuia, este pornirea de la 0, uitarea, doar în parte a originilor natale, fără ele nu ar fi reușit să creeze atâtea mari opere, dar și, ironic vorbind, destule, ori poate doar una, perechi de pantofi.
Sacrificiul lui, de a lăsa totul baltă, să meargă orbește, dar cu un succes enorm, spre o cariera artistică, printe colosali artisti ai lumii, a fost cel mai suprem sacrificiu al lui.
Acesta a plecat, pe jos, în anul 1903, spre München, apoi urmând Paris, deoarece a simțit că nu este locul lui aici, ori lângă ai săi, asta o arată și multele sale „escapade”!

Prima escapadă fiind în 1883, dar este găsit de mama lui la Targu Jiu, urmând alte escapade, arătând dorință lui de a se smulge din radacini.
A lucrat în meserii simple, înjositoare pentru mulți dintre noi: ucenic la fabricarea butoailor, in prăvălii și birturi, cateodata muncind si 18 ore pe zi.
La München a lucrat ca infirmier, iar la Paris la Taverna Moilard, apoi paraclisier al bisericii romanești din Paris.
A ales sacrificiul prin munca grea, lungă și plătită prost pentru a ajunge în locul în care a simțit că a aparținut dintodeauna!
Ajuns la Paris, acesta a fost primit cu braţele deschise de comunitatea de artiști și intelectuali, recunoscandu-i talentul și nu în ultimul rând dându-i idei pentru lucrările viitoare.
Spiritul libertin al lui Brâncuși, la făcut să plece din atelierul unui mare artist și anume Auguste Rodin, intrând în ucenicia acestuia din insistențele următoarelor femei: Regina Elisabeta, Maria Bengescu și Otilia Cozmuta. Acesta a părăsit în 2 luni atelierul lui Rodin spunand:”Nimic nu crește în umbra marilor arbori!”
Astazi o operă a lui Brâncuși se vinde cu milioane de dolari, și anume “Madame L.R.”, vândută în 2009 cu 37,1 milioane de dolari, prin licitație la Paris.
Putem spune că sacrificiile făcute de Brâncuși de a pleca de la 0, și de a face tot posibilul sa ajungă la destinație, fie si pe jos, a meritat!

Sarutul, sculptură realizată de artistul Constantin Brâncuși, prima variantă fiind creata în 1907, tema fiind reluată sub diverse forme până în 1940, culminând cu Poarta Sărutului din Târgu Jiu!