Simply the best

Această prezentare necesită JavaScript.

Ceasornicarul regilor și regele ceasornicarilor,  Abraham-Louis Breguet. Un spirit genial și impresionant de puternic. Născut la data de 10 Ianuarie 1747 in Neuchâtel, Elveția.

Acesta rămâne la o vârsta fragedă fără tată, mama acestuia recăsătorindu-se cu Joseph Tattet. Tatăl vitreg al lui Breguet provenea dintr-o familie de ceasornicari, acesta având chiar un showroom la Paris.

Însă, pasiunea acestuia pentru instrumentele de măsurat timpul, nu a fost insuflată de tatăl sau vitreg, ci, aceasta a apărut la vârsta de 15 ani, când a intrat ucenic la un ceasornicar necunoscut din Versailles.

O bună perioadă de timp din viată este necunoscută, mai ales după decesul, atât al mamei sale, dar și tatălui vitreg, acesta reușind să se întrețină și pe el, dar și pe sora acestuia,

Perseverența lui la ajutat să meargă mai departe, reușind chiar, în 1775, să își înființeze propria sa afacere în Quai de l’Horloge.

Acesta intră în grațiile curții regale franceze, mai ales prin lansarea unui ceas automatic, retrograd, denumit perpétuelle, care la surprins plăcut pe regele Louis al XVI-lea al Franței. Tot în acest an, după finalizarea uceniciei, acestuia ii este permis să se căsătorească, iar soția lui fiind Cécile Marie – Louise L’Huillier.

De la deschiderea propriului cabinet, mintea acestui genial creator nu s-a oprit din cercetat, inventat și realizat, decât în anul 1823, când acesta a decedat la vârsta de 76 de ani.

Printre mărețele lui creații, atât în tehnică, dar și în estetică, se numără: inventarea soneriei pentru ceasurile cu minute repeater, gravarea cadranelor în arta guilloché, inventarea unui sistem antișoc denumit pare-chute, etc. Briliantele imaginației sale au fost: ceasul creat pentru regina Marie-Antoinette și Tourbillon-ul.

Datorită minții sale neobosite, și perseverenței sale, a fost curtat de o clientelă precum: Regina Marie Antoinette, Regele Louis XVI al Franței, Napoleon Bonaparte și Joséphine de Beauharnais, sultanul Selim III, Regina Neapole-lui Caroline Murat, țarul Alexander I al Rusiei, regele George III al Regatului Unit și mulți mulți alții.

În ciuda reputației sale, în anul 1793, acesta a fost propus pentru ghilotinare, o descoperire făcută de prietenul său Jean-Paul Marat. Tot datorita lui Marat, Breguet, a reușit sa evadeze în Elveția, de unde a călătorit spre Anglia, pentru al întâlni pe John Arnold, un ceasornicar de vârf al vremii.

În anul 1823 Abraham-Louis Breguet a încetat din viață, dar compania sa încă mai produce instrumente pentru măsurarea timpului, ceasuri de vârf, atât în tehnică, cât și estetice.

La fel, majoritatea invențiilor sale în materie de horologie sunt și astăzi folosite.

Pentru mai multe detalii despre ilustrul ceasornicar vă rog să accesați: http://www.breguet.com/en/Historyhttp://www.breguet.com/en/Time-linehttp://www.breguet.com/en/Celebrated-patronshttp://en.wikipedia.org/wiki/Abraham-Louis_Breguet și o scurtă istorie a companiei:

 

Descriere imagini:

  1.  Portretul lui Abraham-Louis Breguet;
  2. Cabinetul acestuia din Quai de L’Horloge;
  3. Ceasul perpétuelle;
  4. Cadran cu ornamentație guilloche și indicatoare Breguet;
  5. Cadran cu numerale și indicatoare Breguet;
  6. Ceasul Marie-Antoinette
  7. Ceas sympathique;
  8. Tourbillon-ul;
Anunțuri

Grandoare și austeritate

Perioada de revenire a artei la rigorile antichității greco-romane dar, pentru artiștii perioada Neoclasicismului, nu însemna o copiere ori fidelizare a Antichității ori a Renașterii, ci preluarea și reinventarea unor noi principii, care au devenit destul de rigide într-un timp scurt. Regulile de mulaj alea artiștilor, cele principale și rigide, se axau pe: claritatea expunerii, simplitatea structurii prin ordine, simetrie și echilibrul proporțiilor.

Pictura acelei perioade se înscria departe de lumea artificială și frivolă a societății aristocratice a sec XVIII-lea, dar în schimb, burghezia, atunci o clasă socială în ascensiune, se interesa doar de ceea ce era concret. Arta părând în ochii lor o pură exprimare a adevărului, o exprimare pe care doar desenul își avea puterea redării exacte și precise a realității.

Această prezentare necesită JavaScript.

Una din rigorile de expunere al neoclasicismului academic, era expunerea personajelor în linii nobile, sobre, obiective și precise, atât în plan anatomic, dar și în privința vestimentației.

Dacă tot am discutat despre neoclasicismul academic, am preferat să ii aleg chiar una din operele lui Jacques-Louis David, un adevarat conducător de școală, care dorea o artă foarte severă, morală, și anume: Marat asasinat. 

Pictura este supusă rigorii proporțiilor, simplității structurii și expunerii, o adevărată amprentă a pictorului Jacques-Louis David, asemeni tonalităților și liniilor sobre, a contrastului dintre personaj și fundalul clar-obscur.

Tabloul, îl reprezintă pe Jean-Paul Marat, un prieten al pictorului, un ziarist radical, un pion principal al Revoluției Franceze, asasinat în cadă, în timp ce scria ultimele cuvinte către națiunea franceză.

David descria imaginea, o imagine proprie, o viziune asupra ultimelor clipe, asupra unei morți pentru o cauză, eroică: „Avea lângă el o cutie de lemn iar pe ea hârtie și cerneală, căci cu mâna ieșită din cadă așternea pe hârtie ultimele sale gânduri despre națiune!”

Conform cuvintelor lui Baudelaire, Jacques-Louis David, ar fi renunțat, în această operă la grandoarea și noblețea ipostazelor și expunerii picturilor școlii neoclasicismului, spre ai reda esența idealului. Un compromis, un argument care solidifică principiile școlii, chiar și argumentele artistului de maiestuozitate, noblețe, transferând sentimentele spre eroism, figură sculpturală, dramatică.

Arta neoclasică a dăinuit mult timp, prin rigiditatea doctrinei, care a rămas neschimbată până în sec al XIX-lea.