Grandoare și austeritate

Perioada de revenire a artei la rigorile antichității greco-romane dar, pentru artiștii perioada Neoclasicismului, nu însemna o copiere ori fidelizare a Antichității ori a Renașterii, ci preluarea și reinventarea unor noi principii, care au devenit destul de rigide într-un timp scurt. Regulile de mulaj alea artiștilor, cele principale și rigide, se axau pe: claritatea expunerii, simplitatea structurii prin ordine, simetrie și echilibrul proporțiilor.

Pictura acelei perioade se înscria departe de lumea artificială și frivolă a societății aristocratice a sec XVIII-lea, dar în schimb, burghezia, atunci o clasă socială în ascensiune, se interesa doar de ceea ce era concret. Arta părând în ochii lor o pură exprimare a adevărului, o exprimare pe care doar desenul își avea puterea redării exacte și precise a realității.

Această prezentare necesită JavaScript.

Una din rigorile de expunere al neoclasicismului academic, era expunerea personajelor în linii nobile, sobre, obiective și precise, atât în plan anatomic, dar și în privința vestimentației.

Dacă tot am discutat despre neoclasicismul academic, am preferat să ii aleg chiar una din operele lui Jacques-Louis David, un adevarat conducător de școală, care dorea o artă foarte severă, morală, și anume: Marat asasinat. 

Pictura este supusă rigorii proporțiilor, simplității structurii și expunerii, o adevărată amprentă a pictorului Jacques-Louis David, asemeni tonalităților și liniilor sobre, a contrastului dintre personaj și fundalul clar-obscur.

Tabloul, îl reprezintă pe Jean-Paul Marat, un prieten al pictorului, un ziarist radical, un pion principal al Revoluției Franceze, asasinat în cadă, în timp ce scria ultimele cuvinte către națiunea franceză.

David descria imaginea, o imagine proprie, o viziune asupra ultimelor clipe, asupra unei morți pentru o cauză, eroică: „Avea lângă el o cutie de lemn iar pe ea hârtie și cerneală, căci cu mâna ieșită din cadă așternea pe hârtie ultimele sale gânduri despre națiune!”

Conform cuvintelor lui Baudelaire, Jacques-Louis David, ar fi renunțat, în această operă la grandoarea și noblețea ipostazelor și expunerii picturilor școlii neoclasicismului, spre ai reda esența idealului. Un compromis, un argument care solidifică principiile școlii, chiar și argumentele artistului de maiestuozitate, noblețe, transferând sentimentele spre eroism, figură sculpturală, dramatică.

Arta neoclasică a dăinuit mult timp, prin rigiditatea doctrinei, care a rămas neschimbată până în sec al XIX-lea.

Anunțuri