Se spune că omul schimbă locul, o expresie pe care o detestam la un moment dat, mai ales după ce mi-am plimbat privirile și gândurile prin filele cărții scrise de Mark Twain, dar m-am înșelat și mă bucur de asta!
Clădirea de față, mă rog, mai degrabă un „complex” îmi creează aceeași stare, de un lucru bine făcut! Lucru pentru care, arhitectul Li Xiaodong și echipa sa din Atelier Xiaodong, au fost premiați cu AR emerging architecture awards în anul 2009.
Inițial, se dorea doar un pod peste un râu într-un sătuc din regiunea Fujian – China, dar și construirea unei școli. Sper să nu greșesc, dar din ce am văzut într-un reportaj legat de arhitectura musulmană, arhitectură peisajeră, urbană și sustenabilă, se discuta și despre proiectul de față!
Din firimiturile de discuții, am înțeles că, arhitectul ar fi acceptat lucrarea la insistentele unui student arhitect, localnic al satului și „ucenic” al lui Li Xiaodong.
Indiferent de împrejurări, acesta a încercat, și reușit, să se încadreze cu două construcții într-un singur proiect, față de două cerute de către beneficiari! Nu numai, a încercat sa se integreze în context, având ca vecinătate două castele Tulou, construite de-o parte și de alta a râului, realizând, practic, o cale de comunicare între nou și vechi!
Se dorește o construcție discretă, dar cu elemente de individualitate și cu o personalitate aparte, mergând dincolo de cerințe!
Pe lângă cele dorite de beneficiari, Li Xiaodong, a considerat că, este nevoie de un element proaspăt, dar discret, un element care să unească mai multe cerințe: scoală, pod, centru cultural, loc de joacă și reuniune a comunității, toate într-un întreg, precum o punte între aceste subiecte, o conexiune anonimă, dar și socială, atât antonim, cât și sinonim.
Folosirea unor soluții precum: structura metalică, lejeră și brise-soleil-ul din lemn, dispus vertical, da o notă de lejeritate, de transparență și comuniune, dar și protective, atât a ocupanților construcției, dar și a celor care traversează podul de sub aceasta școală!
Amprenta lui Li Xiaodong nu s-a oprit doar la detalii de arhitectură, a mers atât pe latura umană cât și psihologică, alegând un mod mai neconvențional de predare, fără bănci, încercând sa elimine puntea dintre profesor și elev, stabilind o mai buna comunicare și relație între cei doi, iar la plecare, elevul se poate destinde pe panta toboganului! Un alt mic detaliu, discret, util și cu un impact consistent si benefic asupra copiilor.
În esență, Li Xiaodong a reușit, nu numai, să creeze 2 construcții într-una singura, dar a încercat să îl aduca la rangul de punctul principal al localității, un punct dedicat copiilor, părinților, localnicilor, turiștilor și nu în ultimul rând al culturii și educației.
Fotografii preluate de pe dezeen magazine și realizate de Li Xiodong
vonDigto 
