A – B

• Abrazură: Evazarea spre interior ori exterior a spațiului dintre montanții unei ferestre;

• Absidă: Spațiu semicircular ori poligonal situat în spatele altarului într-o biserică;

• Absidiola reprezintă o absidă mai mică spre deambulatoriu sau transept;
• Academia reprezinta instituția care coordonează învățarea artelor plastice și a arhitecturii. Ea impune, în general, propria definiție a “frumosului” în artă;
• Termenul “artă academică” se referă la creeat iile ramase foarte tradiționale;

• Acropola: parte înaltă fortificată din orașele antice grecești, unde se găseau temple și principalele edificii publice; termen folosit apoi pentru toate citadelele fortificate;

• Acroteriu: element decorativ, de obicei o sculptură din teracotă sau piatră, așezată în vârful unui templu grec, etrusc și roman (în vârful acoperișului, în creștetul sau colțurile frontonului) sau unui alt edificiu;

• Agora: piață publică în Grecia Antică;

• Ahu: pe insula Paștelui  sunt platforme lungi sau terase din piatră pe care au fost înălțate statuile uriașe ale busturilor umane cu chipuri alungite, moai;

• Amvon: mică tribună supraînălțată, într o biserică, la care se ajunge pe o scară, și la care preotul se adresează credincioșilor;

• Apadana: sala mare a tronului din palatele persane;

• Apareiaj: mod de taiere și de asamblare a elementelor unei zidarii;

• Apeduct: ansamblu de construcții și de instalații care servesc la transportarea apei de la locul de captare până la cel de folosire;

• Arheoastronomie: disciplină care studiază raporturile dintre culturile antice și observarea fenomenelor cerești, îndeosebi a ciclurilor Soarelui și ale Lunii, pentru a determina succesiunea anotimpurilor sau trecerea timpului. Utilizează studiul monumentelor (temple și structuri megalitice), al orientării orașului (de ex. Cuzco), precum și cercetarea textelor și reprezentări grafice din trecut;
• Arheometrie: termen care se referă la toate tehnicile științifice cantitative aplicate cercetării arheologice referitoare la prospectare, analiza pieselor arheologice și metodele de datare;

• Atic: etaj terminal situat deasupra fațadei uneori peste antablament. Acest nivel este mai scund decât etajele inferioare;

• Atrium: camera principală într o casa romană; ulterior curte închisă înconjurată de un portic, precedând intrarea într-o bazilica paleocreștină. A dat naștere claustrului;

• Bandă lombardă: serie de ornamente în formă de feston plasate în partea de sus a unui perete;

• Baptisteriu: încăpere anexă sau edificiu situat în apropierea unei biserici catolice, în care se găsește un mic bazin numit „Cuva baptismală” (cristelniță la ortodocși) în care se celebrează botezul prin scufundarea completă;

• Basorelief: tehnică de sculptură pe suprafețe plate care îi oferă figurii un relief ușor față de planul de fundal;

• Bazilică: la romani edificiu civil unde aveau loc procesele publice civile și penale și unde se făceau tranzacții comerciale. În lumea paleocreștină  biserică a cărei construcție reia planul edificiului roman: plan rectangular divizat în 3 nave printr-un șir de coloane. Astăzi biserică importantă ori cea construită pe locul unde s-a întâmplat un miracol;

• Biserică – hală: biserică în care cele 3 nave (centrală și colaterale) au aceeași înălțime, ceea ce dă naștere unei structuri generale cu un caracter profund unitar;

• Boltă barlongă: vută pe încrucișarea ogivelor, al cărui plan formează un dreptunghi prelungit, în sens perpendicular pe direcția navei;

• Boltă în evantai: dispunerea a unui număr mare de nervuri raionate pe o boltă plecând de la un stâlp. Aceste nervuri formează un evantai care acoperă toată suprafața bolții;

• Boltă sixpartită: vută pe încrucișarea ogivelor care primește, pentru a o consolida, o nervură transversală suplimentară, paralelă cu arcurile care dublează bolta.