A – B

ambrazura

  • Abrazură: Evazarea spre interior ori exterior a spațiului dintre montanții unei ferestre;

panteonul-10

  • Absidă: Spațiu semicircular ori poligonal situat în spatele altarului într-o biserică;

3177318740_3b20f7e462

  • Absidiola reprezintă o absidă mai mică spre deambulatoriu sau transept;
  • Academia reprezinta instituția care coordonează învățarea artelor plastice și a arhitecturii. Ea impune, în general, propria definiție a “frumosului” în artă;
  • Termenul “artă academică” se referă la creeat iile ramase foarte tradiționale;

Acropola

  • Acropola: parte înaltă fortificată din orașele antice grecești, unde se găseau temple și principalele edificii publice; termen folosit apoi pentru toate citadelele fortificate;

  • Acroteriu: element decorativ, de obicei o sculptură din teracotă sau piatră, așezată în vârful unui templu grec, etrusc și roman (în vârful acoperișului, în creștetul sau colțurile frontonului) sau unui alt edificiu;

agora-mosaic-2

  • Agora: piață publică în Grecia Antică;

ahu

  • Ahu: pe insula Paștelui  sunt platforme lungi sau terase din piatră pe care au fost înălțate statuile uriașe ale busturilor umane cu chipuri alungite, moai;

58010_182362658444922_100000135686092_693295_1870294_n

  • Amvon: mică tribună supraînălțată, într o biserică, la care se ajunge pe o scară, și la care preotul se adresează credincioșilor;

apadana_reconstructed1322489569235

  • Apadana: sala mare a tronului din palatele persane;

debre-damo-monastery03_1_

  • Apareiaj: mod de taiere și de asamblare a elementelor unei zidarii;

102014404_M_cnt_2_lg

  • Apeduct: ansamblu de construcții și de instalații care servesc la transportarea apei de la locul de captare până la cel de folosire;

archeoastronomy

  • Arheoastronomie: disciplină care studiază raporturile dintre culturile antice și observarea fenomenelor cerești, îndeosebi a ciclurilor Soarelui și ale Lunii, pentru a determina succesiunea anotimpurilor sau trecerea timpului. Utilizează studiul monumentelor (temple și structuri megalitice), al orientării orașului (de ex. Cuzco), precum și cercetarea textelor și reprezentări grafice din trecut;
  • Arheometrie: termen care se referă la toate tehnicile științifice cantitative aplicate cercetării arheologice referitoare la prospectare, analiza pieselor arheologice și metodele de datare;

Cariatide

  • Atic: etaj terminal situat deasupra fațadei uneori peste antablament. Acest nivel este mai scund decât etajele inferioare;

atrium

  • Atrium: camera principală într o casa romană; ulterior curte închisă înconjurată de un portic, precedând intrarea într-o bazilica paleocreștină. A dat naștere claustrului;

01-05-2010_Vall_d_Ora__12__Satn_Pere_Graudescales_thumb_l

  • Bandă lombardă: serie de ornamente în formă de feston plasate în partea de sus a unui perete;

baptisteriu

  • Baptisteriu: încăpere anexă sau edificiu situat în apropierea unei biserici catolice, în care se găsește un mic bazin numit „Cuva baptismală” (cristelniță la ortodocși) în care se celebrează botezul prin scufundarea completă;

basorelief

  • Basorelief: tehnică de sculptură pe suprafețe plate care îi oferă figurii un relief ușor față de planul de fundal;

bascilica2

  • Bazilică: la romani edificiu civil unde aveau loc procesele publice civile și penale și unde se făceau tranzacții comerciale. În lumea paleocreștină  biserică a cărei construcție reia planul edificiului roman: plan rectangular divizat în 3 nave printr-un șir de coloane. Astăzi biserică importantă ori cea construită pe locul unde s-a întâmplat un miracol;

4390721-The_Roman_Basilica_now_Church_of_the_Savior_Trier

  • Biserică – hală: biserică în care cele 3 nave (centrală și colaterale) au aceeași înălțime, ceea ce dă naștere unei structuri generale cu un caracter profund unitar;

barlongue

  • Boltă barlongă: vută pe încrucișarea ogivelor, al cărui plan formează un dreptunghi prelungit, în sens perpendicular pe direcția navei;

P7117484

  • Boltă în evantai: dispunerea a unui număr mare de nervuri raionate pe o boltă plecând de la un stâlp. Aceste nervuri formează un evantai care acoperă toată suprafața bolții;

bbb

  • Boltă sixpartită: vută pe încrucișarea ogivelor care primește, pentru a o consolida, o nervură transversală suplimentară, paralelă cu arcurile care dublează bolta.
Anunțuri

C – D

  • Campanila: turn – clopotniță situat lângă o biserică;
  • Canon: ansamblu de proporții armonioase, definite printr-un sistem de norme. Căutarea unui ideal a fost diferită în timp și spațiu;

  • Cariatidă: statuie feminină ce îndeplinește rolul unei coloane;

  • Cartuș: ancadrament destinat înscrierii unor inițiale, blazoane ori modele decorative;

  • Catedrală: biserică în care se află scaunul episcopal al unei dioceze;

  • Catedra: tron arhieresc;

  • Catedră: estradă de pe care, într-o biserică catolică, sunt citite texte evanghelice;

  • Cheie: bolțarul părții centrale a unui arc; piatră așezată ultima, care încheie sistemul de boltire;

  • Cheie de boltă: element din piatra așezată la întretăierea nervurilor unei bolți. În stilul gotic târziu ea se transformă într-o cheie agățată;

  • Cheie pandantă: piatră așezată în punctul de întâlnire al nervurilor unei bolți, ale cărei sculpturi se prelungesc sub forma unei stalactite;
  • Clasic: caracterizează operele Antichității greco-romane; prin extensie, definește creații care fac referire la Antichitate sau cele care urmează
    o tradiție;

  • Claustru: curte de formă pătrată situată într o mănăstire  Este înconjurată de o galerie de arcade permițând circulația dintre diferite clădiri ale comunității religioase;
  • Colegială: biserică având consiliul de canonici, fără a fi catedrală;

  • Coloană: element de susținere de formă cilindrică;

  • Coloană angajată: se numește coloana, care se află pe jumătate încastrată într-un zid;

  • Colonadă: galerie mărginită de coloane, care înconjoară exteriorul unui edificiu ori al unei piețe, ceea ce o deosebește de peristil;

  • Consolă: element din piatră care iese în afara unui perete, servind ca suport;

  • Contrafort: stâlp masiv, care sprijină latura exterioară a unui zid, pentru al consolida;

  • Cor: parte a unei biserici catolice situată dincolo de transept și care adăpostește altarul. Acesta este rezervat numai clerului. El se compune dintr-o absidă și una sau mai multe travee;

  • Criptă: biserică sau construcție subterană situată sub corul bisericii. Servește adesea ca lăcaș de înmormântare;

Stonehenge_in_HDR_02

  • Cromleh: monument megalitic cu caracter sacru din epoca bronzului, alcătuit din mai multe pietre verticale dispuse în cerc, la distanțe egale, în jurul unei pietre mai mari;

RomanBasilicaInterior01

  • Diafragma: într-o biserică catolică, zidul transversal pe navă, susținut de un arc. Desparte bolta în mai multe părți, care corespund traveelor;

Poulnabrone_dolmen-SteveFE

  • Dolmen: construcție preistorică, realizată prin dispunerea a două, ori mai multe blocuri de piatră vertical, ancorate în sol și amplasarea unei alte pietre, dispuse orizontal, peste acestea, a nu se confunda cu un cromleh;

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

  • Dom: denumire dată, inițial  unor catedrale italiene, ulterior, și altor catedrale catolice din regiuni din afara Italiei;

The_Dome_Church_at_Les_Invalides_-_July_2006

  • Dom: acoperiș, adesea hemisferic, susținut de o șarpantă construită deasupra unei cupole interioare;

E – F – G – H

 

  • Ediculă: mică construcție realizată de un arhitect;

  • Elevație: reprezentarea grafică a fațadei sau a unei secțiuni verticale a unui edificiu;
  • Euritmie: îmbinarea armonioasă de proporții și linii;

  • Forum: în Roma antică, piața unde se făcea comerț  se țineau întruniri politice și se judecau procesele publice;

 

 

 

  • Gablu: fronton triunghiular ascuțit plasat deasupra ușilor, ferestrelor ori a portalurilor gotice;

  • Giralda: turn pătrat al catedralei din Sevilla. Acest vechi minaret, datând din sec al XII-lea, își trage numele de la o statuie de cult de mari dimensiuni, așezată în vârf din anul 1568 și care, în ciuda greutății sale (1288 Kg), se învârtește la cea mai mică adiere de vânt, servind drept giuretă (giraldillo);
  • Gilptotecă: muzeu în care sunt expuse medalii, monede sau mici obiecte gravate;

  • Hipogeu: mormânt subteran, săpat uneori în pereții unei faleze;

  • Hipostil: sală monumentală, foarte înaltă, susținută de coloane;

J-K-L

  • Jubé: perete ajurat separând nava de cor, într-o biserică catolică;

  • Kibla: într-o moschee, perete orientat spre Mecca;

  • Lambriu: panouri de lemn care îmbracă pereții unei încăperi. Astăzi sunt realizați și din PVC ori MDF;

  • Lanternă sau lanternou: reprezintă turnulețul, în formă circulară ori poligonală, înconjurat de ferestre, așezat în vârful unui dom ori acoperiș;

  • Lăcrimar: la o fereastră, element din piatră de umplutură de formă concavă ori convexă, în prezent sunt utilizate lăcrimare din metal, pvc, marmură, granit, etc;

  • Lesenă: pilastru plat și îngust, pe fațada unui zid, care nu are nici capitel nici bază;

  • Lierna: nervură suplimentară, care leagă cheia de boltă de una dintre cheile secundare ale unui tierseron;

  • Lintou, linter, buiandrug: o grindă orizontală de susținere, așezată deasupra unei porți  uși ori fereastră;

  • Loggia: galerie cu coloane, care se deschide spre exterior. Se poate afla la etajul unui edificiu sau poate fi concepută ca o construcție izolată și aflată la înălțime;

M

  • Marchetărie: tehnică constând in asamblarea de mici fragmente de lemn. Culorile diferitelor esențelor permit realizarea de motive decorative;

  • Mastaba: mormânt egiptean de formă paralelipipedică, cu pereți puțin înclinați, iar sarcofagul este plasat într-o cameră funerară, săpată adânc în pământ;

  • Mausoleu: monument funerar de dimensiuni impozante;

  • Megaron: sală principală, de formă pătrată, în palatele din Creta și apoi din Grecia;

  • Menou: element de construcție din piatră, lemn ori metal, folosit în trecut, mai ales în construcțiile arhitecturii gotice și renascentiste, care servește la împărțirea unei uși sau ferestre în mai multe părți;

  • Mihrab: nișă în zidul unei moschei care indică direcția spre Mecca;

  • Minaret: turn înalt, într-o moschee, din care muezinul lansează chemarea la rugăciune;

  • Minbar: estradă pentru predici într-o moschee;

  • Mozaic: tehnică ce permite reprezentarea unui subiect prin alăturarea unor bucăți mici de piatră sau sticlă, diferit colorate;

  • Mozarabă: artă care s-a dezvoltat în Spania creștină, începând cu sec al X-lea. Fascinați de arta musulmană din sudul Spaniei, arhitecții au îmbinat tradițiile iberice cu elemente specifice artei islamice;

  • Mudejar: artă care s-a dezvoltat , începând cu sec al XIII-lea, pe teritoriile spaniole recucerite de creștini. Artiștii musulmani s-au pus în slujba noilor stăpâni și au creat o artă tipică;

  • Muqarnas: în arhitectura islamică, elemente alăturate, în formă de stalactite, suspendate de arcuri și de cupole, uneori fiind dispuse în formă de fagure;

N – O

  • Naos: într-un templu egiptean, edicul în piatră care adăpostește statuia zeului protector;

  • Naos: intr-un templu grecesc, apoi roman, sala centrală in care se găsea statuia zeului protector. Aceasta sală poartă uneori numele de cella;

  • Navă: partea centrală a unei biserici, situată între intrare și transept. Nava se împarte în travee;

  • Nișă: un intrând amenajat într-un perete și care adăpostește, de obicei, o statuie;

  • Obelisc; monolit, în formă de piramidă, cu o siluetă elansată;

  • Oculus: deschidere rotundă (în formă de ochi) amenajată într-un perete ori zenitul unei cupole;

  • Opistodom: partea din spate a unui templu grecesc, față în față cu pronaosul;

P

  • Parament: este termenul ce definește cele doua fețe vizibile ale unui zid și, prin extensie, pietrele ori căptușeala acestora;

  • Patenă: mic platou rotund, in care se primeste painea sfintita (ostie) – crestinism catolic;

  • Peristil: galerie de coloane care înconjoară un edificiu în interiorul zidului de incintă, ceea ce îl deosebește de colonadă;

  • Pictură murală: lucrarea executată în culoare pe un perete pregătit din timp. A nu se confunda cu fresca;

  • Pieta: reprezentare, în arta occidentală, a fecioarei Maria ținându-și fiul, Iisus Christos, mort pe genunchi;

  • Pilastru: stâlp de secțiune rectangulară, ieșind în afară față de suprafața zidului, cu rol decorativ. Capitelurile acestora se înscriu în ordinele clasice;

  • Pilon: semnifică fațadă monumentala ce servea drept intrare într-un templu din Egiptul Antic;

  • Pinaclu: element de formă piramidală, plasat în partea superioară a unui contrafort sau a arcelor butante ale culeelor. Acest element de construcție întărește inerția ansamblului;
  • Pinacotecă: muzeu de pictură;

  • Piramida: mormânt egiptean în formă piramidală, aceasta prezentând, uneori, mai multe nivele;

  • Piramida azteca, mayasa și inca: o construcție realizată în 9 trepte, semnificând cele 9 ceruri, planul de formă pătrată, iar pe fiecare fata se află câte un șir de trepte, culminând cu un vârf plat, unde se oficiau sacrificii. Acesta era folosită ca mormânt, dar și ca templu, ori observator astronomic;

  • Portic: galerie ce ornează fațada unei clădiri ori biserici, formată dintr-un șir de coloane, iar, uneori, deasupra se află și un fronton;

  • Pronaos: desemnează zona de intrare, mărginită în exterior de coloane, ce permite accesul în naosul unui templu grecesc, ori într-o biserică creștină;

  • Propilee: poartă monumentală spre intrarea templelor grecești;

  • Pseudoperipter: din grecescul: „fals”. Edificiu înconjurat din toate părțile de coloane angajate de-a lungul zidurilor;

R – S

  • Reazem: montant vertical al unei deschideri;

  • Retablu: panou din lemn pictat sau sculptat, așezat deasupra altarului. Poate fi alcătuit din unul ori mai multe panouri (diptic, triptic sau poliptic);

  • Rezalit: este un element de zidărie care se detașează din linia fațadei unui edificiu sub forma unei ieșituri, fie în scopul întăririi rezistenței (de exemplu contrafortul) fie din motiv decorativ, pentru a da o anumită structură planului clădirii, o anumită compoziție;

  • Rupestru: Executat în peșteri, pe pereții stâncilor;

  • Sală capitulară: într-o mănăstire catolică, încăperea unde se aduna consiliul (adunarea călugărilor);

  • Sarcofag: sicriu din lemn ori din piatră, adesea decorat cu basoreliefuri ori inscripții;
  • Stâlp: element masiv de construcție, servind ca suport, cu secțiune pătrata ori rectangulară (a se deosebi de coloană);

  • Stuc: amestec de ipsos, praf de piatră și clei, servind la realizarea sculpturilor sau a mulajelor pentru decorarea pereților și a plafoanelor. Poate fi pictat ori aurit;

  • Stucatura: este un ornament arhitectonic în relief, pentru interiorul și exteriorul clădirilor, executat din stuc sau din mortar simplu de ipsos, iar in zilele noastre existand și o gama realizată din polistiren.

  • Stupa: o formă de movilă funerară, a fost reinterpretată pentru a produce complexe altare sub cupole, dedicate lui Buddha, fiind acoperite cu o cupola de tip ceapă.

T

 
  • Tablier: totalitatea grinzilor care formează sistemul de rezistență al unui pod metalic și care susține calea de rulare a acestuia;
  • Talasocratie: formă de organizare a puterii statale care rezidă, în principal, din stăpânirea mărilor;
  • Tambur: element component al fusului coloanei;

  • Tambur: zid de formă cilindrică ori hexagonală într-o cupolă;

  • Terme: clădire care adăpostește băi publice. La romani diversele săli (frigidarium, tepidarium, caldarium) aveau temperaturi diferite;

  • Tholos: construcție funerară de forma circulară acoperită cu un fel de cupolă;

  • Tholos: mic templu grecesc ori roman cu plan circular;

  • Tierseron: nervură suplimentară într-o bolta în ogivă care nu se unește cu cheia bolții centrale.
  • Tiran: persoană care a preluat puterea, printr-o lovitură de forță, cu ajutorul unei facțiuni armate ori mercenari străini sau exercitarea unei puteri personale, sprijinită pe popor;

  • Tirant: element de construcție confecționat din cabluri, lanțuri, lemn, bare de oțel sau din beton armat, care are rolul de a prelua forțe de întindere.

  • Toron(pod cu toroane): mănunchi de fire subțiri, răsucite împreună în același sens, din care se fabrică funii, cabluri etc. Pe acest principiu sunt construite și podurile cu toroane, tablierul fiind susținut de mai multe toroane prinse de un stâlp ori un sistem de stâlpi;

  • Trafor: perete constituit dintr-o mulțime de elemente ajurate care lasă sa treacă aerul și lumina;

  • Transept: partea transversală a unei biserici catolice, situată între nava și cor. Suprafața transeptului corespunde lărgimii navei și se numește „crucea transeptului”;
  • Travee: parte a navei unei biserici delimitată prin patru stâlpi;

  • Trepan: instrument de săpat găuri în piatra, lemn, metal ori utilizat în medicină, începând cu rădăcini adânci în istoria umanității, inclusiv astăzi, fiind redenumită craniotomie, față de vechea denumire, trepanație.

  • Triforium: elevația unei nave gotice, galerie îngusta cu arcaturi, sub ferestrele înalte. Fiind la înălțimea acoperișurilor navelor laterale, galeria este oarbă. La sfârșitul goticului apare triforiumul ajurat cu deschideri spre exterior;

  • Tumul: mormânt înălțat pe o colină conică acoperită cu iarba;

  • Turn-lanternă: turn strapuns de deschideri care permit o iluminare abundentă. Adesea, într-o biserică, acest turn este plasat la „crucea transeptului”.

  • Turnul (clopotniță): ornament la baza fleșei sau la unghiurile clădirii. Va lua forme din ce în ce mai svelte, având muchiile acoperite cu croșete;