stupa | vonDigto

Reazem: montant vertical al unei deschideri;

Retablu: panou din lemn pictat sau sculptat, așezat deasupra altarului. Poate fi alcătuit din unul ori mai multe panouri (diptic, triptic sau poliptic);

Rezalit: este un element de zidărie care se detașează din linia fațadei unui edificiu sub forma unei ieșituri, fie în scopul întăririi rezistenței (de exemplu contrafortul) fie din motiv decorativ, pentru a da o anumită structură planului clădirii, o anumită compoziție;

Rupestru: Executat în peșteri, pe pereții stâncilor;

Sală capitulară: într-o mănăstire catolică, încăperea unde se aduna consiliul (adunarea călugărilor);

Sarcofag: sicriu din lemn ori din piatră, adesea decorat cu basoreliefuri ori inscripții;
Stâlp: element masiv de construcție, servind ca suport, cu secțiune pătrata ori rectangulară (a se deosebi de coloană);

Stuc: amestec de ipsos, praf de piatră și clei, servind la realizarea sculpturilor sau a mulajelor pentru decorarea pereților și a plafoanelor. Poate fi pictat ori aurit;

Stucatura: este un ornament arhitectonic în relief, pentru interiorul și exteriorul clădirilor, executat din stuc sau din mortar simplu de ipsos, iar in zilele noastre existand și o gama realizată din polistiren.

Stupa: o formă de movilă funerară, a fost reinterpretată pentru a produce complexe altare sub cupole, dedicate lui Buddha, fiind acoperite cu o cupola de tip ceapă.

Dacă am vorbit despre arhitectura islamică (vezi https://vondigto.wordpress.com/2012/03/19/barocul-islamic/), de ce să nu mergem mai departe, spre est, dar și în timp.

Voi scrie despre perioada cuprinsă între anii 1140 – 1520, perioada în care, Goticul, a condus stilul arhitectural al Europei. Ca poziționare geografică, vorbim de arhitectura zonei Sud-Est a Asiei, zonă cuprinsă între Myanmmar (Birmania) și Cambogia, situate în Peninsula Indochina, o peninsulă înconjurată de apele Golfului Tailandei și Marea de Sud a Chinei.

Dacă vorbim de perioada Goticului, aici, în Asia de S-E, regatele Khmer și Bagan, care ocupau suprafețe vaste, aproximativ egale cu Birmania și Cambogia de astăzi.

Să prezentăm o scurtă istorie cronologică:

cca 1090: Regele Kyanzittha (1084 – 1113), un faimos conducător Bagan, construiește numeroase temple după pagoda Shwezigon;
1113-1150, următorul conducator, după regele Kyanzittha, dar în Kmher, regele Suryavarman al II-a, își incepe domnia, în timpul domniei lui, fiind începute construirea templului Angkor Wat, în capitala Khmer.
1177, Templul Angkor este recucerit după invaziile chamilor.
1181 regele Jayavarman al VII-lea se convertește la Budism și construiește Angkor Thom
In 1287, Bagan este jefuit de mongoli
declinul survine la cca 1430, când Khmerii abandonează Angkor Thom, după aceea regatul fiind jefuit de triburile thai.

Arhitectura celor doua regate, deși se pot vizita foarte ușor, fiind foarte accesibile, au rămas mult timp ascunse arhelogilor, vorbesc de cercetare, dar și restaurare, datorită tulburărilor politice. Sunt multe lacune în arhitectura orientală, aici fiind vorba despre raportul însăși arhitectură și ritualurile religioase locale.

La Angkor Wat, geometria a jucat un rol semnificativ în definirea planului templului principal, dedicat lui Vishnu.

Potrivit credințelor hinduse, pătratul era forma celestă ultimă. Împărțirea, suprapunerea, multiplicarea și stratificarea patratului, erau calea pentru realizarea construcțiilor perfecte.

Stupa, o formă de movilă funerară, a fost reinterpretată pentru a produce complexe altare sub cupole, dedicate lui Buddha, în timp ce aristocrația construia temple. Acest lucru se întâmpla în Arimaddanapura, capitala regatului Bagan.

Angkor Wat, cel mai mare templu hindus dedicat lui Vishnu, ridicat în vechea capitala a regatului Khmer. Puternic ornata și încărcată de simbolism.

Pagoda Shwezigon, construită în sec. XI, Myanmar,această pagoda devine model de urmat al viitoarelor pagode din zonă. Poleită cu foiță de aur. Inaccesibilă credincioșilor.

Vechiul oraș Bagan, Myanmar, sec XII-XIII, orașul este predominat de stupe, temple și pagode, realizate din caramidă, în stiluri arhitecturale foarte diverse.