Jan Kaplický’s Ferrari

Am ratat anul acesta filmul documentar regizat de Olga Špátová, care prezintă viața lui Jan Kaplický. Filmul rulează la Centrul Ceh pe 21 Mai 2012, ora 20:00. Mi-ar fi plăcut mult să ajung să îl văd, mai ales că îmi place mult Kaplický. Inițial, ași fi dorit să scriu despre Biblioteca Naționala din Praga, o construcție nefinalizată, incitantă și controversată, cum o descriu cei de la Centrul Ceh: „Eye over Prague”. (vezi: http://www.czech-it.ro/tag/jan-kaplicky).

Această prezentare necesită JavaScript.

Despre Jan Kaplický sunt multe de spus, dar am să fac un rezumat, de restul o să vă ocupați voi, am lasat un link spre Wikipedia mai sus.

Câștigător al Stirling Prize în 1999, World Architecture Award în 2001 și Royal Institute of British Architects Award for Architecture în 2004, fost director al companiei  Future Systems, sa născut la data de 18 Aprilie 1937 și a decedat la data de 14 Ianuarie 2009. Acest arhitect ceh a lăsat o amprentă pregnantă și personală asupra arhitecturii mondiale, fiind arhicunoscut pentru proiectele sale: iconul Selfridges Building din Birmingham și Centrul Media NatWest de la Lord’s Cricket Ground, construcție realizată împrumutând o tehnologie de la industria constructoare de nave, dar și celebra Bibliotecă Națională din Praga, din păcate nefinalizată, fiind anulată de autoritățile cehe.

Arhitectul, catalogat în stilul blobitecture, stă alături de Oscar Niemeyer, Buckminster Fuller, Frank Gehry, Norman Foster, Lars Spuybroek și mulți alții care au folosit formele acestui stil. Utilizând acest stil și propriile linii, Jan Kaplický & Future Systems, au revigorat un spațiu din Mondena, Italia, dar, datorită decesului lui Kaplický, proiectul a fost preluat și finalizat de Shiro Studio, sub directa supraveghere a celor de la Future Systems, reprezentați de Andrea Morgante. Proiectul a fost câștigat în 2004, în urma unui concurs internațional.

Kaplický, a introdus în proiect, practic, două construcții, una de la începuturile sec al XIX-lea, clădire ce funcționa ca ateliere pentru firma Ferrari, moștenire de la tatăl lui Enzo Ferrari, acum fiind o reconversie în galerie expozițională, iar cea de-a doua, cea nouă, este o construcție sexy, puternică, latină, eye cathing, precum o mașină Ferrari, dar ne- utilizând „uzualul” roșu, caracteristic Scuderiei, ci galbenul pur, crud, ca o pictură a lui Barry Hilton (vezi: https://vondigto.wordpress.com/2012/05/14/unreal-place/).

Noua cladire, cu un acoperiș din aluminiu vopsit în galben, încununat cu o serie de lucarne, precum fantele unei mașini Ferrari, adăpostește o expoziție, în care sunt prezentate 21 de mașini care au scris istoria sub sigla Scuderiei Ferrari.

Pentru vechea clădire, arhitectul s-a inspirat dintr-o carte, practic, volumul unei cărți, folosind acoperișul pe post de carte deschisă, iar pereții fiind învăluiți de „pagini”, purtând vizitatorul, astfel, prin întreaga istorie a puternicei companii italiene și prin viata lui Enzo Ferrari.

Sursa: Centrul Ceh, Wikipedia, De zeen Magazine, Andrea Morgante, David Pasek.

C

• Cabinet: un mic atelier al unui/unor ceasornicari, în Geneva secolelor XVII și XIX, de obicei acesta era situat la ultimul etaj al unei case, în care se lucra numai cu lumină naturală;

• Cabochon: o piatră prețioasă sau semi-prețioasă, șlefuită, tăiată sub formă de calotă, fără fațete. Este folosită pentru decorarea cadranelor și uneori a coroanei ceasului;
• Cadran luminos: cadran care permite citirea orei chiar şi în obscuritate. În acest scop cifrele, indecşii şi chiar indicatoarele sunt acoperite cu o masă luminoasă. Radiul, foarte utilizat în trecut, a fost înlocuit cu tritiul, mesotorium şi radiotoriul;

• Calendar anual: calendar cu indicarea zilei, datei, lunii şi, în parte, a fazelor lunare;

• Calendar complet: ceas cu indicaţie corectă a datei, de exemplu 1 martie sau 28 februarie;

• Calendar perpetuu (Quantiema perpetuă): mecanism complex de calendar care ţine seama, fără corecţie manuală, de diferitele lungimi ale lunilor, până în anul 2100.  Pentru ceasurile de mână, quantiema perpetuă există din 1927 (Patek Philippe). Modelele cu armare manuală, produse în serie, există din anul 1941, cele cu întoarcere automată din 1962. Cel mai mic ceas cu calendar perpetuu are diametrul de 23 mm;
• Calibru: definește dimensiunea şi forma unui mecanism şi a pieselor sale. Denumirea calibrului permite o identificare exactă a ceasului, de exemplu pentru comandarea pieselor de rezervă;
• Calibru de manufactură:  este un calibru al anumitor firme, numite manufacturi, care le produc de regulă în exclusivitate pentru nevoile proprii;
• Carcasa (cutia) ceasului: ea servește pentru a proteja mecanismul ceasului. Pentru ceasurile de mână se folosesc cutii protejate contra infiltrațiilor de apă sau etanșe la apă. Există o multitudine de diferite forme de cutii (rotunde, ovale, rectangulare, etc.);
• Carcasa bicoloră: de ceas realizată dintr-o combinație de materiale din otel și din aur. Deseori părțile în aur sunt doar placate (având un strat de aur depus peste un alt material);

• Cataramă clasică: o piesă realizată din metal, plastic, aur ori platină, care încheie cureaua unui ceas. Construcția ei presupune o piesă de bază tip „potcoavă”, prinsă de curea cu un telescop, de care se mai prinde o piesă tip gat de lebădă, ce se inserează în găurile din cealaltă curea. Aceasta fiind cea mai des utilizată formă în industria creatorilor de ceasuri.

• Catarama clasică tip „coadă”: asemeni cataramei clasice, descrise mai sus, aceasta merge pe aceleași principii, doar că, acesta are piesa principală de tip O, iar telescopul este prins la jumătatea piesei, astfel ca, după introducerea micului levier în găurile curelei opuse, aceasta din urmă trece printre cureaua de care este prinsă catarama și catarama, oferind astfel o mai mare rezistență la solicitare.

• Catarama de tip Ardillon: un sistem de cataramă, realizat inițial pentru ceasurile cu brățară, fiind utilizată cu succes și la cele pe curea. Acest sistem îi permite o mai mare rezistență curelei ori brățării. Aceasta culisează pe o piesă, ce unește cele două curele ori brățări și se închid printr-un sistem de click, prin apăsare, unele imitând închizătoarea de cataramă clasică.

• Catarama de tip Deployment: un sistem de cataramă, realizat pentru curelele ceasurilor, acesta prinzând cureaua într-o singură buclă, oferind o închidere asemeni cataramei de tip Ardillon, prin culisare și click.

• Ceas cu quartz: Cronometru electronic cu indicaţie analogică sau numerică care foloseşte un rezonator cu cuarţ ca bază de timp. La cuarţurile moderne, frecvenţa standard este de 32768 Hz. Precizia de mers standard este de +/- 1 minut pe an;

• Ceas plonjor: etanș până la 200m. Scala este prevăzută cu o marcare care poate fi citită în întuneric. Inelul de ajustare al acesteia se poate roti numai într-o direcţie, pentru e exclude erorile de manipulare;
• Ceas radiocomandat. Ceasuri cu cuarţ, sincronizate automat  cu emiţătorul de semnale orare DCF77 din Mainflingen, Germania, care la rândul lui este sincronizat cu un orologiu atomic;
• Ceas etanş. Un ceas care rezistă la transpiraţie, la picături de apă şi de ploaie, precum şi la pătrunderea apei, dacă este scufundat timp de 30 de minute la o adâncime de 1 m în apă. O normă ISO fixează o limită de debit de aer de 50µg / minut, la o diferenţă de presiune de 3 bar. Normele pentru ceasurile de scufundare sunt şi mai severe (1 oră la o adâncime de 100 m);

• Cloison, cloisonné: o tehnică specială de emailare, în care culorile diferite sunt separate printr-un fir fin de aur;

• Complication, complicații: prin „complication” se înţeleg funcţii suplimentare ale unor ceasuri de mână ori de buzunar, precum cronograf, sonerie, deșteptător, tourbillon şi altele;

• Contor de minute: contor cu indicatoarele ale ceasurilor sportive sau ale cronografelor, care permit contorizarea minutelor scurse de la începutul procesului de măsură. Cele mai răspândite sunt contoarele de 30 şi de 45 de minute. Există de asemeni contoare de 15 şi de 60 de minute. La punerea pe zero a cronografului, contorul de minute este şi el pus pe zero;

• Contor de ore: Caracteristică constructivă a unor cronografe, care permit contorizarea orelor scurse de la începutul procesului de măsură. În majoritatea cazurilor ele pot înregistra până la 12 ore. La punerea pe zero a cronografului, contorul de ore este şi el pus pe zero;
• Controlul elveţian al metalelor preţioase. Legea elveţiană din 1.8.1995 precizează următoarele titruri. Aur: 375, 585, 750, 916, 999. Argint: 800, 925, 99. Platină: 850, 900, 950, 999. Paladiu: 500, 950, 999. Grosimea minimă pentru un strat de aur, platină sau paladiu este de 5 microni, iar pentru argint de 10 microni. Denumirea de calitate „Coiffe or” este rezervată placajelor de aur de 200 microni pentru carcasele şi brăţările ceasurilor de mână;

• Côtes de Genève: lucrări de înnobilare a părţilor componente ale mecanismelor de valoare (platine, punţi);
• Coroană: buton care permite întoarcerea unui ceas, reglarea indicatoarelor/arătătoarelor şi/sau corectarea indicaţiilor de dată. Pe vremuri ea era folosită şi pentru pornirea-oprirea cronografelor;

• COSC: Contrôl Officiel Suisse de Chronomètres. Autoritate federală elveţiană, cu sediul social la Chaux-de-Fonds şi cu filiale la Bienne, Geneva şi Le Locle, care toate realizează testări oficiale de cronometre şi eliberează certificate care corespund preciziei mersului acestora. Abrevierea COSC există din 1973;

• Cronograf: prin cronograf se înţelege un ceas cu indicatoarele de oră şi de minute, la care un mecanism permite, prin simpla apăsare a unor butoane, să demareze, să  oprească şi sa pună la zero arătătorul indicator al secundelor. Acest arătător se află poziţionat de obicei în centrul cadranului. Indicaţia timpului nu este afectată de manipularea parţii de cronograf. Primul cronograf, s-a crezut, a fi fost realizat de Nicholas Rieussec in 1822, ulterior fiind descoperit cronograful creat de Louis Moinet in 1816. Cronograful cu doua butoane s-a generalizat începând cu anii 30. Un buton permite pornirea şi oprirea arătătorului cronografului, iar cel de al doilea este folosit în mod exclusiv pentru aducerea arătătorului la zero. Asemenea cronografe permit măsuri prin adiţionare, adică măsurarea timpului poate fi oprită și apoi continuată de la ultima oprire

• Cronometru: Ceas de precizie, a cărui precizie de funcţionare a fost testată în cadrul unui control de 15 zile de către un serviciu oficial de orologerie (de exemplu de către COSC în Elveţia). În cele cinci poziţii standard: coroana în stânga, coroana în sus, coroana în dreapta, cadran în sus şi cadran în jos, abaterea de mers medie zilnică trebuie să rămână între -4 şi + 6 secunde. Toate ceasurile sunt testate la temperaturile de 4°, 20° şi 36°. Numai ceasurile care au trecut toate testele primesc un certificat și pot afișa pe cadran mențiunea „cronometru”. Principalii producători de cronometre sunt firmele elveţiene Rolex, Omega şi Breitling;

• Cronometru marin: este instrumentul inventat de tâmplarul și ceasornicarul englez John Harrison și fratele său, în 1735 fiind finalizat primul cronometru marin H1. El a înfăptuit ceea ce Newton se temea că este imposibil: inventarea unui ceas capabil să “ducă” ora din portul de plecare până în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii. Astfel a devenit inventatorul măsurării longitudinii și a revoluționat navigația;
• Cronoscop:  Instrument pentru măsurarea unui scurt interval de timp, folosit în laboratoarele de fizică, fiziologie, etc.;

• Cronoscop (ora rătăcitoare sau plutitoare): O altfel de abordare în indicarea orelor, minutelor sau datei. Clasicele indicatoare fiind schimbate cu niște „sateliți” circulari care se rotesc în jurul unei axe centrale. Pe ele fiind dispuse numere care indică cele mai sus menționate. Prima datare a acestui tip de indicare fiind în anul 1656. Atestarea fiind purtata de un ceas dedicat Papei Alexandru al XII-lea, iar ingeniosul mecanism fiind realizat de frații Campanus.Ulterior, intre anii 1920 -1930, Bregeut a vandut un astfel de sistem, patentat de catre ceasornicarul Robert Cart.

Ladies Complication

Because women love the notion of forever

Această prezentare necesită JavaScript.

Se spune că, evoluția ceasurilor de mână a fost favorizată de primul război mondial. Deșii primele ceasuri de mână erau realizate strict pentru sexul frumos, acestea s-au infiltrat repede și în lumea bărbaților.

De ce am ales Patek Philippe?

Simplu, ei au creat primul ceas de mână. Ceasul a fost creat pentru contesa Koscowicz a Ungariei în 1868.

Patek, Czapek & Co a fost înființată de Antoine Norbert de Patek și Franciszek Czapek în anul 1839, iar în 1844 Antoine Norbert de Patek se întâlnește cu Jean Adrien Philippe, producând în acel an primul ceas de buzunar care se remonta fără cheiță.

În 1851 compania a preluat numele de Patek Philippe & Cie.
După cum am precizat mai sus, primul ceas de mână a fost creat în 1868, urmând apoi sa fie adoptat și de alte companii.
Tot cei de la Patek Philippe au creat și primul ceas de mână, de damă cu five minute repeter, adică primul ceas de damă care deținea o complicație, în 1916.

În ultima perioada, și-au făcut apariția în lumea horologie, ceasurile deținătoare de complicații pentru mâinile sexului frumos. Cum am menționat mai sus, fiind primii creatori de astfel de ceasuri, ar fi fost imposibil pentru cei de la Patek Philippe să nu etaleze o astfel de bijuterie la BaselWorld 2012, mai ales că sunt cunoscuți pentru cele mai complicate ceasuri din lume.

Ceasul, Ref: 7140R, este precum un panaș la o pălărie deținută de cel mai înalt nobil, ori frumoasă contesă. Acest Ladies First Perpetual Calendar, primul creat de Patek Philippe, pentru bărbați, a fost în 1925, încântă prin eleganta și suplețea lui, fiind un ceas ultra thin.

Carcasa, o creație din aur roz de 18 carate, este preluată din colecția Calatrava, prin ale sale linii clasice și subtile, cu un bezel încununat cu 68 de diamante și cu un cadran de un alb cremos din opalin, par a fi un ideal prieten al domnișoarelor și doamnelor.

Sub aceste linii se ascunde un mecanism automatic, creație in house, calibru 240 Q de 3 HZ din 275 de piese, 27 de rubine și o rezervă de energie de 48 de ore, care pune în mișcare indicatoarele pentru ore și minute, dar și restul complicațiilor.

Complicațiile sunt împărțite în 3 sub cadrane, poziționate în jurul orelor 3, 6 și respectiv 9, fiind utilizate indicatoare pentru următoarele: data, zilele săptămânii, lunile anului, salt pentru an bisect, funcția AM-PM, si printr-un disc rotativ fazele lunii. Toate aceste funcții sunt realizate intr-o carcasa de 35,1 mm cu o rezistenta de pana la 30 m adancime, cu geam din safire atat pe fata, dar si pe spate, pentru a permite vizionarea inimii acestui ceas.

Ceasul este finisat cu o curea din piele de aligator, lucioasă, cu o textură caroiată, cu o tonalitate de gri, ceasul venind cu o curea suplimentare purpurie, inchizatoarea fiind de tip furcă, încununată cu 27 de diamante.

Sursă site-ul oficial Patek Philippe:  http://www.patek.com/contents/default/en/7140R_001.html

Și un mic clip de prezentare: 

P – R

• Paletă: suport din lemn pe care un pictor își așează vopselele și își pregătește amestecul de culori. Prin extensie, se vorbește despre paleta unui pictor, adică ansamblul de culori folosit în lucrările sale;

• Pantocrator: epitet atribuit lui Christos și, în particular, în arta bizantină, reprezentarilor lui Iisus Christos în glorie, adică înconjurat de aură;

• Pastel: pigment colorat sub formă de baton. Prin adăugarea de caolin se obțin pasteluri mai mult sau mai puțin dure;

• Pastel: lucrare pe hârtie, realizată în pastel;
• Pastel gras: un pastel la care s-a adăugat un liant precum ulei ori ceara;
• Performanța (performance): în arta contemporană, se înlocuiește noțiunea de lucrare printr-un „eveniment”. Acest demers corespunde unei „reprezentații”, unei „prestații”. Performance se situează între artele vizuale și spectacol care presupune derularea în timp;

• Perspectivă: metodă care permite reprezentarea unui anumit spațiu cu trei dimensiuni pe o suprafață bidimensională;

• Pictură murală: lucrarea executată în culoare pe un perete pregătit din timp. A nu se confunda cu fresca;

• Pieta: reprezentare, în arta occidentală, a fecioarei Maria ținându-și fiul, Iisus Christos, mort pe genunchi;
• Pigment: substanță colorată de origine naturală (minerală, vegetală, animală) sau chimică folosită la fabricarea vopselelor și a pastelurilor;
• Pinacotecă: muzeu de pictură;

• Predelă: compartiment în partea de jos a unui tablou sau retablu unde sunt reprezentate scene legate de subiectul tabloului;

• Racursiu: reprezentare a unui element care, printr-un efect de perspectivă, pare mai scurt decât este în realitate. Întărește efectul de profunzime;

• Retablu: panou din lemn pictat sau sculptat, așezat deasupra altarului. Poate fi alcătuit din unul ori mai multe panouri (diptic, triptic sau poliptic);

• Ronde-bosse: sculptură executată complet în relief, nemaifăcând astfel corp comun cu fondul;

• Rupestru: Executat în peșteri, pe pereții stâncilor;

Galben

Astăzi, am să vă vorbesc despre un pictor drag mie. Nu sunt genul de om care să admire picturi de peisaj, gen britanicii Joseph Mallord William Turner (1775 – 1851) și John Constable (1776 – 1837),  ori armeanul  Ivan Aivazovsky (1817-1900), care au lăsat culturii mondiale întregi metrii pătrați de miresme, romantism idilic, valuri și vânt, câmpii și cerul învolburat.

Această prezentare necesită JavaScript.

Picturile lui Barry Hilton îmi aduc aminte de impresionantul cer dintr-o pictură dragă, în care pictorul Caspar David Friedrich (1744-1840) a pus pensula pe o pânză, sub care a creat capodopera „Călugăr la țărmul mării”, realizată în perioada 1808 – 1809.

Dacă, tot am vorbit despre pictorul Friedrich, cred că, ar fi timpul să vorbesc și despre autorul picturilor din imagini, și anume Barry Hilton. Acesta sa născut în Manchester, Anglia, în anul 1941. Deși, după spusele artistului, acesta neavând nici măcar o noțiune despre pictură, a plecat în Cornwall în 1979, unde a întâlnit un grup de artiști, extremi de amabili și activi, care l-au inițiat în tainele picturii și dezvoltarea spiritului artistic. Acest lucru, mai spune Hilton, la obligat sa nu lase din mana creionul ori pensula. Grupul de artiști era condus de Leonard Rollanson.

Ajuns în Cornwall, cu un peisaj cu ambarcațiuni la docuri, ori felinarele cu gaz, încă funcționale în aceea perioadă, ia dezvăluit lui Hilton destule motive, și o imensă muză de aplicat pe pânze.

Sper sa nu vă zburde imaginația spre limitarea artistului în folosirea culorilor, ori a utilizării tipului de peisaj.  Acesta a utilizat mai multe tipuri de contraste puternice, la fel ca și în picturile din slideshow (vezi: http://www.originalpaintings.com/barry_hilton.htm), dar și cu o puternică tentă romantică, pictând și vase, aflate în port.

Deși, am tendința, să îl atribui curentului romantic, însuși artistul, refuză să fie caracterizat ori trasat rapid într-un astfel de stereotip, practic, el a relansat și utilizat vechiul stil, cu haine noi, moderne, utilizând contraste puternice, de la culoare la lumină, umbra și penumbră. Practic, acesta, reinventând, modul de expunere al peisajelor, marilor pictori peisagiști din perioada romantică, creând o amprenta unică, peisaje unice suprareale.

D – E – F

• Dată: numărul corespunzator zilei în ordinea în care se succed acestea într-o lună. Aceasta poate fi afișată fie printr-o apertură, fie prin indecși, analog ori retrograd;

• Dual time: descrie un ceas care indică ora simultan în două fusuri orare, de obicei cel local și cel de la reședința utilizatorului

• Durată de mers: Perioadă care trece de la întoarcerea completa a unui ceas mecanic până la oprirea completă a acestuia;

• Ebauche (eboșă): un mecanism complet (platine, punți, roți dințate, piese în oțel, etc) fără eșapament, balansier, spiral, barillet, cadran și indicatoare (arătătoare);

• Ecran: cadran indicator pentru ceasurile de mână electronice, cu afișarea numerică a orei, datei, etc;

•  Ecuația timpului (équation du temp): este diferența dintre timpul real, solar, ce variază de la o zi la alta, datorită formei eliptice a globului și cel matematic, indicat de ceasuri, ce nu ține seama de aceasta variație. Ecuația timpului indicata de ceas intra în categoria grand complication

• Email: vitrificare (depunerea unui strat) în culori pe un suport metalic, permițând protecția și decorarea celui din urmă. Tehnica de emailare este aplicată ceasurilor de peste 350 de ani. La începutul secolului, un cadran în email era un „must” pentru ceasurile de mână cu pretenții; tehnica, dispărută practic de câteva zeci de ani, în special datorită costurilor ridicate, a fost reînviată de firma Ulysse Nardin;

• Eșapament: mecanismul care transmite energia de la resort către sistemul de oscilație a unui ceas, prin mici impulsuri, și care împiedică rotirea necontrolată a mecanismului. La o frecvență uzuală de 28000 de alternanțe pe oră, el face să avanseze sistemul de roți dințate de 691200 de ori pe zi. În patru ani, aceasta corespunde la peste un miliard de impulsuri, întrecând de 6 ori performanța totală a inimii umane. În lungă istorie a ceasurilor au fost folosite multe tipuri de eșapamente, cel mai utilizat în prezent fiind eșapamentul cu ancoră elvețian

• Etablissage: producerea și, în parte, asamblarea parților componente ale unui mecanism sau ale întregului ceas de către specialiști. În alte cuvinte: diviziunea muncii în producerea ceasurilor;
• Etanșeitate: un ceas este considerat etanș dacă rezistă la transpirație, la picături de apă și de ploaie, precum și la pătrunderea apei, dacă este scufundat timp de 30 de minute la o adâncime de 1 m în apă. O normă ISO fixează o limită de debit de aer de 50µg / minut, la o diferență de presiune de 3 bar. Normele pentru ceasurile de scufundare sunt și mai severe (1 ora la o adâncime de 100 m);

• Fazele lunii: este perioada de timp dintre două Luni Noi , afișată pe cadranul ceasului de la 1 zi la 29½ de zile, corespunzătoare perioadei de care luna are nevoie pentru a încheia mișcarea de revoluție în jurul pământului. Aceasta complicație este foarte populară și apreciată

 

• Feuille: înseamnă un indicator/arătător în formă de frunză;

• Flyback: este o complicație ce aparține ceasurilor cronograf, îndeosebi utilizate de piloți  Aceasta funcție se poate reseta la 0, iar în secunda imediat următoare să reînceapă cronometrarea

• Frecvența: numărul de oscilații pe unitatea de timp, măsurată în Hertz. Într-un ceas de mână balansierul este elementul oscilant, care oscilează la o frecvență determinată. Frecvențele standard ale balansierelor sunt de 3 Hz (21600 alternanțe/sec), 4 Hz (28000 a/s) și mai rar 5 Hz (36000 a/s – ceasurile firmelor Zenith și TAG Heuer). Frecvențele mai mari permit precizii mai mari în măsurarea timpului, dar pot duce la un consum mărit de energie. Problemele mai vechi de  uzură și de lubrificare au fost între timp soluționate. Ceasurile moderne cu quartz oscilează la frecvența de 32768 Hz;
• Furnituri: ansamblul componentelor unui ceas;

• Fusée-and-chain: este considerată una dintre cele mai mari complicații. Folosită inițial la cronometrele marine, astăzi fiind utilizată chiar și la ceasurile de mână, pentru a conferi o cât mai bună precizie. Conform unui principiu fizic, tensiunea unui arc scade treptat, odată cu detensionarea acestuia, pe când un sistem fusée-and-chain, se comportă precum o cutie de viteze, oferind astfel o precizie excelentă

Speed & Beauty

Montblanc Star Nicolas Rieussec Monopusher Cronograph

Această prezentare necesită JavaScript.

Constructorii de mașini de curse și-au dat de mult seama că frumusețea este un must aplicabil puterii, de când au ajuns pe piața civilă, un lucru observat și de ceasornicari.

Recunosc, nu sunt un fan al ceasurilor deținătoare de cronograf, dar unele îmi atrag imediat atenția, mai ales prin estetica lor, trecută de faza sportivă, ajungând la sublim, cum au reușit și ceasornicarii de la Montblanc.

Montblanc, un brand puternic cum numai nemții știu să facă. Fondată în 1906, în Hamburg, prin uniunea ideilor și creatorilor Claus-Johannes Voss, bancherul Alfred Nehemias și inginerul August Eberstein. Inițial, compania, s-a axat pe creerea unor instrumente de scris, primul lor model fiind lansat în 1909 sub numele de Rouge et Noir, iar următorul lansat a fost chiar stiloul care a dat și numele companiei, Montblanc.

Din 1908 și până în prezent cei de la Montblanc ne-au încântat cu frumoasele lor instrumente de scris dar, și cu bijuteriile, ochelarii, marochinăria, parfumurile și nu în ultimul rând cu mașinile care măsoară timpul.

Drept dovada a interesului lor pentru arta și cultură, aceștia îi celebrează pe măreții oameni care au pus amprenta asupra artei și istoriei. Unul din exemple fiind chiar celebrul ceasornicar francez Nicolas Mathieu Rieussec, care are dedicată, în cadrul companiei Montblanc, o întreagă colecție de cronografe, printre care și acesta din imagini.

Ceasul este o bijuterie creată într-o ediție limitată de 75 de piese. Cu un calibru MB R100 cu întoarcere manuală, încununat cu 33 de rubine, vizibil prin geamul de safire din spatele carcasei.

Carcasa rotundă, creată din aur alb de 18 carate, cu un diametru de 43 de mm adăpostește un cadran de un negru antracit cu 3 subcadrane, pentru indicarea orelor și respectiv pentru funcția de cronograf.

Cadranul pentru ore și minute, intră în contrast cu antracitul predominant ca o călătorie dinspre întuneric spre lumină, și ascunde în interiorul sau, concentric, un cadran cu indecși pentru dată, iar indicatoarele sunt realizate din aur alb.

Micile cadrane pentru cronograf, respectiv contorul pentru 60 de secunde din jurul orei 7 și contorul de 30 de minute de la ora 5 sunt poziționate pe un frumos motiv Côtes de Genève și sunt rotative.

Ceasul este finisat cu o curea neagră din piele de aligator, încununat cu o închizătoare dublă din aur alb de 18 carate.

Închei cu un clip care prezintă ceasul Nicolas Rieussec a celor de la Montblanc: 

R – S

• Reazem: montant vertical al unei deschideri;

• Retablu: panou din lemn pictat sau sculptat, așezat deasupra altarului. Poate fi alcătuit din unul ori mai multe panouri (diptic, triptic sau poliptic);

• Rezalit: este un element de zidărie care se detașează din linia fațadei unui edificiu sub forma unei ieșituri, fie în scopul întăririi rezistenței (de exemplu contrafortul) fie din motiv decorativ, pentru a da o anumită structură planului clădirii, o anumită compoziție;

• Rupestru: Executat în peșteri, pe pereții stâncilor;

• Sală capitulară: într-o mănăstire catolică, încăperea unde se aduna consiliul (adunarea călugărilor);

• Sarcofag: sicriu din lemn ori din piatră, adesea decorat cu basoreliefuri ori inscripții;
• Stâlp: element masiv de construcție, servind ca suport, cu secțiune pătrata ori rectangulară (a se deosebi de coloană);

• Stuc: amestec de ipsos, praf de piatră și clei, servind la realizarea sculpturilor sau a mulajelor pentru decorarea pereților și a plafoanelor. Poate fi pictat ori aurit;

• Stucatura: este un ornament arhitectonic în relief, pentru interiorul și exteriorul clădirilor, executat din stuc sau din mortar simplu de ipsos, iar in zilele noastre existand și o gama realizată din polistiren.

• Stupa: o formă de movilă funerară, a fost reinterpretată pentru a produce complexe altare sub cupole, dedicate lui Buddha, fiind acoperite cu o cupola de tip ceapă.

Return to innocence

Alsop Architects (Robbie/Young+Wright Architects – arhitecți locali) 2004

Această prezentare necesită JavaScript.

Unii spun că arhitecții sunt aceia care nu au lăsat creionul din mâna copilariei, cam așa spun multi și despre arhitectul englez Will Alsop, care a primit provocarea unei extinderi la Ontario College of Art & Design din Toronto.

Extinderea a primit numele de Sharp Center for Design, datorită binefăcătorilor Rosalie și Isadore Sharp, fiind posibilă datorită lor, a the Province of Ontario și fondurilor colegiului.

Clădirea adăpostește noi ateliere de artă, spații expoziționale, birourile colegiului și săli de lectură.

Atelierele sunt dispuse pe două nivele, fiind învelite într-un volum paralelipipedic, ritmat de nonculorile alb-negru. Acest corp suspendat este susținut de stâlpi de culoare de 26 metri înălțime, legat de vechiul imobil printr-o pasarela roșie, precum un făt de a sa mamă. De altfel, o altă intervenție asupra vechii cladiri, a adus noi spații, unui gol, prin montarea unei fațade cortină ritmată de culoare.

Prin integrarea noii „cuti” alb-negru, la vechea cladire a Ontario College of Art and Design, Will Alsop a creat un spațiu aerisit într-o zonă urbană densă, făcând din spațiul liber de sub cladire, un dinamic spațiu public.

Dar alegând o astfel de arhitectură, a atras asupra lui criticile arhitecților și urbaniștilor conservatori, datorate reintegrării și nerespectării arhitecturii înconjurătoare, dar și „neseriozitatea” prin care acesta a ales să se exprime, fiind considerată o arhitectură puerilă.

Trecând peste aceste critici, noul sediu al Sharp Center for Design este provocator, neconvențional, optimist, caprcios și foarte extrovertit. Probabil, datorită acestor calități, nepământene în contextul orașului Toronto, a fost desemnat câștigător al RIBA Worldwide Award în 2004, fiind descrisă de juriu ca fiind: „Foarte curajoasă, înțepată și cu un strop de nebunie!”

G – H – I – Î

• GMT (Greenwich Mean Time): timpul mediu înregistrat la meridianul Observatorului Regal din Greenwich, care este primul meridian al lumii. GMT este timpul civil începând de la miezul nopții (timpul civil este timpul solar mediu minus 12 ore); Acesta este specific unui observator, iar timpul civil al unui observator este identic cu timpul civil al altui observator dacă și numai dacă cei doi observatori se găsesc pe același meridian;

• Goutte de rosée: indicatoare create sub forma unor boboci de trandafiri;

• Grand complications: prin Grand Complications se înțelege un ceas ce deține cel puțin trei complicații, precum un cronograf, calendar perpetuu, repeter ori tourbillion;

• Guilloché: o tehnică de decorație, se spune că este numită după un inginer francez, Guillot, în relief care utilizează un patern foarte precis, complicat și repetitiv. Acest tip de decoratie, care împodobește cadranul ceasurilor, a fost introdusă pentru prima dată de Abraham-Louis Breguet în anul 1786. Acest tip de patern se împarte, conform imaginii astfel:

1. Clou de Paris;
2. Satiné circulaire;
3. Sauté piqué;
4. Pointes de diamant sau Pavé de Paris;
5. Vieux panier;
6. Décor flammé;
7. Grain d’orge circulaire;

• Habillement: toate elementele necesare pentru a fabrica un ceas, cu excepția mecanismului. Deci, printre altele, carcasa, indicatoarele, cadranul, geamul, brățara;
• Haute horologerie: orologerie de vârf, de excepție. Înseamnă exclusivitate, cele mai bune materiale, prelucrare de calitate, prețuri ridicate, nume de prestigiu;

• Heures sautantes (oră săritoare/jumping hour): Mecanisme la care ora este afișată numeric, pe un disc care înlocuiește indicatorul de oră

• Indicarea secundelor: inițial indicarea secundelor, invenția lui Jost Bürgi -1579, nu era utilizată decat la cronometrele de precizie. Astazi indicatorul secundelor incununeaza aproape orice tip de ceas;

• Incabloc: Element de protectie impotriva socurilor, realizat de firma Portescap, aparut in 1933 si perfectionat în 1938;

• Imprimare: un tip de aplicare a indecșilor pentru ore minute și secunde, a siglei, ori a numelui unui brand, pe un cadran prin utilizarea unui tampon gelatinos presat pe un bloc ștanțat cu cerneală;

• Întoarcere automată: Mecanism suplimentar care armează resortul ceasului, utilizând mișcarea mâinii ca forță de întoarcere. Prima apariție a fost în 1770, fiind creată sub mainile lui  Abraham-Louis Perrelet, ulterior preluat de  Abraham-Louis Breguet iar primul mecanism cu un sistem de întoarcere cu rotor a fost comercializat de firma elvețiană Rolex. Întoarcerea se făcea numai într-un sens de rotație.În 1942 fabricantul de eboșe Felsa a realizat un angrenaj cu schimbare de viteză care a permis remontarea la rotația în ambele sensuri ale rotorului;

• Întoarcere manuală: mecanismele a caror remontare se face manual, prin rotirea coroniței (remontorului).