C

  • Cabinet: un mic atelier al unui/unor ceasornicari, în Geneva secolelor XVII și XIX, de obicei acesta era situat la ultimul etaj al unei case, în care se lucra numai cu lumină naturală;

  • Cabochon: o piatră prețioasă sau semi-prețioasă, șlefuită, tăiată sub formă de calotă, fără fațete. Este folosită pentru decorarea cadranelor și uneori a coroanei ceasului;
  • Cadran luminos: cadran care permite citirea orei chiar şi în obscuritate. În acest scop cifrele, indecşii şi chiar indicatoarele sunt acoperite cu o masă luminoasă. Radiul, foarte utilizat în trecut, a fost înlocuit cu tritiul, mesotorium şi radiotoriul;

  • Calendar anual: calendar cu indicarea zilei, datei, lunii şi, în parte, a fazelor lunare;

  • Calendar complet: ceas cu indicaţie corectă a datei, de exemplu 1 martie sau 28 februarie;

  • Calendar perpetuu (Quantiema perpetuă): mecanism complex de calendar care ţine seama, fără corecţie manuală, de diferitele lungimi ale lunilor, până în anul 2100.  Pentru ceasurile de mână, quantiema perpetuă există din 1927 (Patek Philippe). Modelele cu armare manuală, produse în serie, există din anul 1941, cele cu întoarcere automată din 1962. Cel mai mic ceas cu calendar perpetuu are diametrul de 23 mm;
  • Calibru: definește dimensiunea şi forma unui mecanism şi a pieselor sale. Denumirea calibrului permite o identificare exactă a ceasului, de exemplu pentru comandarea pieselor de rezervă;
  • Calibru de manufactură:  este un calibru al anumitor firme, numite manufacturi, care le produc de regulă în exclusivitate pentru nevoile proprii;
  • Carcasa (cutia) ceasului: ea servește pentru a proteja mecanismul ceasului. Pentru ceasurile de mână se folosesc cutii protejate contra infiltrațiilor de apă sau etanșe la apă. Există o multitudine de diferite forme de cutii (rotunde, ovale, rectangulare, etc.);
  • Carcasa bicoloră: de ceas realizată dintr-o combinație de materiale din otel și din aur. Deseori părțile în aur sunt doar placate (având un strat de aur depus peste un alt material);

opera.buckle.P

  • Cataramă clasică: o piesă realizată din metal, plastic, aur ori platină, care încheie cureaua unui ceas. Construcția ei presupune o piesă de bază tip „potcoavă”, prinsă de curea cu un telescop, de care se mai prinde o piesă tip gat de lebădă, ce se inserează în găurile din cealaltă curea. Aceasta fiind cea mai des utilizată formă în industria creatorilor de ceasuri.

SAL.buckle.P

  • Catarama clasică tip „coadă”: asemeni cataramei clasice, descrise mai sus, aceasta merge pe aceleași principii, doar că, acesta are piesa principală de tip O, iar telescopul este prins la jumătatea piesei, astfel ca, după introducerea micului levier în găurile curelei opuse, aceasta din urmă trece printre cureaua de care este prinsă catarama și catarama, oferind astfel o mai mare rezistență la solicitare.

ardillon.buckle.P

  • Catarama de tip Ardillon: un sistem de cataramă, realizat inițial pentru ceasurile cu brățară, fiind utilizată cu succes și la cele pe curea. Acest sistem îi permite o mai mare rezistență curelei ori brățării. Aceasta culisează pe o piesă, ce unește cele două curele ori brățări și se închid printr-un sistem de click, prin apăsare, unele imitând închizătoarea de cataramă clasică.

fisafinala18gold

  • Catarama de tip Deployment: un sistem de cataramă, realizat pentru curelele ceasurilor, acesta prinzând cureaua într-o singură buclă, oferind o închidere asemeni cataramei de tip Ardillon, prin culisare și click.

  • Ceas cu quartz: Cronometru electronic cu indicaţie analogică sau numerică care foloseşte un rezonator cu cuarţ ca bază de timp. La cuarţurile moderne, frecvenţa standard este de 32768 Hz. Precizia de mers standard este de +/- 1 minut pe an;

  • Ceas plonjor: etanș până la 200m. Scala este prevăzută cu o marcare care poate fi citită în întuneric. Inelul de ajustare al acesteia se poate roti numai într-o direcţie, pentru e exclude erorile de manipulare;
  • Ceas radiocomandat. Ceasuri cu cuarţ, sincronizate automat  cu emiţătorul de semnale orare DCF77 din Mainflingen, Germania, care la rândul lui este sincronizat cu un orologiu atomic;
  • Ceas etanş. Un ceas care rezistă la transpiraţie, la picături de apă şi de ploaie, precum şi la pătrunderea apei, dacă este scufundat timp de 30 de minute la o adâncime de 1 m în apă. O normă ISO fixează o limită de debit de aer de 50µg / minut, la o diferenţă de presiune de 3 bar. Normele pentru ceasurile de scufundare sunt şi mai severe (1 oră la o adâncime de 100 m);

  • Cloison, cloisonné: o tehnică specială de emailare, în care culorile diferite sunt separate printr-un fir fin de aur;

  • Complication, complicații: prin „complication” se înţeleg funcţii suplimentare ale unor ceasuri de mână ori de buzunar, precum cronograf, sonerie, deșteptător, tourbillon şi altele;

  • Contor de minute: contor cu indicatoarele ale ceasurilor sportive sau ale cronografelor, care permit contorizarea minutelor scurse de la începutul procesului de măsură. Cele mai răspândite sunt contoarele de 30 şi de 45 de minute. Există de asemeni contoare de 15 şi de 60 de minute. La punerea pe zero a cronografului, contorul de minute este şi el pus pe zero;

  • Contor de ore: Caracteristică constructivă a unor cronografe, care permit contorizarea orelor scurse de la începutul procesului de măsură. În majoritatea cazurilor ele pot înregistra până la 12 ore. La punerea pe zero a cronografului, contorul de ore este şi el pus pe zero;
  • Controlul elveţian al metalelor preţioase. Legea elveţiană din 1.8.1995 precizează următoarele titruri. Aur: 375, 585, 750, 916, 999. Argint: 800, 925, 99. Platină: 850, 900, 950, 999. Paladiu: 500, 950, 999. Grosimea minimă pentru un strat de aur, platină sau paladiu este de 5 microni, iar pentru argint de 10 microni. Denumirea de calitate „Coiffe or” este rezervată placajelor de aur de 200 microni pentru carcasele şi brăţările ceasurilor de mână;

  • Côtes de Genève: lucrări de înnobilare a părţilor componente ale mecanismelor de valoare (platine, punţi);
  • Coroană: buton care permite întoarcerea unui ceas, reglarea indicatoarelor/arătătoarelor şi/sau corectarea indicaţiilor de dată. Pe vremuri ea era folosită şi pentru pornirea-oprirea cronografelor;

  • COSC: Contrôl Officiel Suisse de Chronomètres. Autoritate federală elveţiană, cu sediul social la Chaux-de-Fonds şi cu filiale la Bienne, Geneva şi Le Locle, care toate realizează testări oficiale de cronometre şi eliberează certificate care corespund preciziei mersului acestora. Abrevierea COSC există din 1973;

  • Cronograf: prin cronograf se înţelege un ceas cu indicatoarele de oră şi de minute, la care un mecanism permite, prin simpla apăsare a unor butoane, să demareze, să  oprească şi sa pună la zero arătătorul indicator al secundelor. Acest arătător se află poziţionat de obicei în centrul cadranului. Indicaţia timpului nu este afectată de manipularea parţii de cronograf. Primul cronograf, s-a crezut, a fi fost realizat de Nicholas Rieussec in 1822, ulterior fiind descoperit cronograful creat de Louis Moinet in 1816. Cronograful cu doua butoane s-a generalizat începând cu anii 30. Un buton permite pornirea şi oprirea arătătorului cronografului, iar cel de al doilea este folosit în mod exclusiv pentru aducerea arătătorului la zero. Asemenea cronografe permit măsuri prin adiţionare, adică măsurarea timpului poate fi oprită și apoi continuată de la ultima oprire

  • Cronometru: Ceas de precizie, a cărui precizie de funcţionare a fost testată în cadrul unui control de 15 zile de către un serviciu oficial de orologerie (de exemplu de către COSC în Elveţia). În cele cinci poziţii standard: coroana în stânga, coroana în sus, coroana în dreapta, cadran în sus şi cadran în jos, abaterea de mers medie zilnică trebuie să rămână între -4 şi + 6 secunde. Toate ceasurile sunt testate la temperaturile de 4°, 20° şi 36°. Numai ceasurile care au trecut toate testele primesc un certificat și pot afișa pe cadran mențiunea „cronometru”. Principalii producători de cronometre sunt firmele elveţiene Rolex, Omega şi Breitling;

  • Cronometru marin: este instrumentul inventat de tâmplarul și ceasornicarul englez John Harrison și fratele său, în 1735 fiind finalizat primul cronometru marin H1. El a înfăptuit ceea ce Newton se temea că este imposibil: inventarea unui ceas capabil să “ducă” ora din portul de plecare până în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii. Astfel a devenit inventatorul măsurării longitudinii și a revoluționat navigația;
  • Cronoscop:  Instrument pentru măsurarea unui scurt interval de timp, folosit în laboratoarele de fizică, fiziologie, etc.;

URWERK-UR-103-PHOENIX-HD-75x75

  • Cronoscop (ora rătăcitoare sau plutitoare): O altfel de abordare în indicarea orelor, minutelor sau datei. Clasicele indicatoare fiind schimbate cu niște „sateliți” circulari care se rotesc în jurul unei axe centrale. Pe ele fiind dispuse numere care indică cele mai sus menționate. Prima datare a acestui tip de indicare fiind în anul 1656. Atestarea fiind purtata de un ceas dedicat Papei Alexandru al XII-lea, iar ingeniosul mecanism fiind realizat de frații Campanus.Ulterior, intre anii 1920 -1930, Bregeut a vandut un astfel de sistem, patentat de catre ceasornicarul Robert Cart.

Anunțuri

2 gânduri despre „C

  1. Pingback: It’s a kind of magic | vondigto

  2. Pingback: Longitude | vondigto

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s