A

• Afișare analogică a orei: este metoda clasică de afișare, cu indicatoarele rotitoare. Cu rare excepții, ceasurile de mână sofisticate afișează ora în mod analogic;

• Afișare digitală: este un sistem controlat de mecanismul ceasului, în care orele și minutele sunt indicate prin afișaj alfa-numeric ori numeric, pe un display;

• Afișarea digitala: o altă metodă de afișare digitală este tot indicarea prin numere alfa-numerice ori numerice, dar sunt indicate cu ajutorul unor discuri rotative, vizibile printr-o apertură, ori a unor curele

• Afișarea retrogradă a orei: afișarea retrogradă a minutelor este cuplată de o ora săritoare (jumping hours . Un indicator de minute parcurge o scală în sens retrograd (sens invers de rotație în raport cu acele unui ceas obișnuit) și când ajunge la zero, ora, afișată numeric într-o fereastră, avansează cu o unitate. Apoi indicatorul de minute sare înapoi la începutul scalei sale

• A.H.C.I.: Académie Horlogére des Créateurs Indépendents. Membrii ei sunt orologeri de excepție; ei expun de regula la un stand separat în cadrul Târgului de Ceasuri de la Basel (BaselWorld).
• Numărul de Alternanțe, Alternanțe pe oră (a/h): unitate în care orologerii măsoară frecvența de oscilație a balansierului. Alternanțele pe oră reprezintă numărul semi-oscilațiilor realizate de un balansier într-o oră. O alternanță este deplasarea unei pendule sau a unui organ oscilant limitată de două poziții extreme. O oscilație a balansierului sau a pendulei (un tic-tac) numără două alternanțe. O valoare tipică este de 28800 de alternanțe pe oră, adică 14000 de ticuri și 14000 de tacuri. Pentru a calcula frecvența de oscilație în Hz, se împarte numărul de alternanțe la constanta 7200. Valorile uzuale de alternanțe sunt de 18000 (2.5 Hz), 21600 (3 Hz) și 28800 (4 Hz). Ceasuri ale firmei Zenith sunt caracterizate prin valoarea de 36000 (5 Hz);

• Amortizor: piesa elastică a cărui scop este de a amortiza șocurile la care sunt supuși pivoții axelor balansierului;

• Ancoră: este una dintre piesele cele mai complicate ale unui ceas mecanic. Ancora este realizată din alamă sau din oțel. Ea are un dublu rol: pe de o parte să transmită forța dinspre roțile dințate către balansier, cu scopul de a menține oscilația celui din urma, pe de altă parte să împiedice declanșarea necontrolata a mecanismului armat;
• Ancoră cu pietre: ancora a cărei palete sunt prevăzute cu pietre;
• Antimagnetic: Un ceas poate fi calificat ca antimagnetic dacă el continuă să funcționeze într-un câmp magnetic de 4800 A/m și prezintă o abatere de mers de maximum 30 secunde/zi. Mecanismele magnetizate pot fi demagnetizate cu ajutorul unui dispozitiv special;

• Apertura: o mică deschizătură în cadran. La un ceas de tip “Aperture”, cu variate indicații precum: luna, fazele lunii, ziua, data, oră, minutul, etc. sunt vizibile prin acest tip de deschizături;

• Atmos: este un model de ceas realizat de firma Jaeger-LeCoultre care folosește o diferență de 1 grad Celsius sau o foarte mică variație de presiune pentru a funcționa. Ceasul a fost inventat de către Jean-Léon Reutter în 1928, iar primul astfel de mecanism a fost realizat în anul 1765 de către englezul James Cox

• Autoquartz: Ceas cu quartz, fără baterie. Un generator, angrenat de mișcarea mâinii, încarcă un condensator care la rândul sau alimentează motorul ceasului;

• Automatic\intoarcere automata: mecanism suplimentar care armează resortul ceasului, utilizând mișcarea mâinii ca forță de întoarcere. Primul mecanism cu un sistem de întoarcere cu rotor a fost comercializat de firma elvețiană Rolex. Întoarcerea se făcea numai într-un sens de rotație. În 1942 fabricantul de eboșe Felsa a realizat un angrenaj cu schimbare de viteză care a permis remontarea la rotația în ambele sensuri ale rotorului;

• Aviator (ceas de): adevăratele ceasuri de aviator sunt protejate contra câmpurilor magnetice. Multe dintre ele sunt cronografe, au un indicator de 24 ore și o lunetă rotitoare cu măsurarea distanței-timpului.

B

• Balansier: inel metalic care constituie organul regulator al oricărui ceas mecanic, împreună cu spiralul balansierului. Cele două componente determină în cea mai mare măsură precizia unui cronometru mecanic;

• Balansier bimetalic: până la inventarea spiralului de balansier auto-compensator erau folosite pentru ceasuri de mare precizie balansiere de compensare bimetalice. Ele erau formate din doua inele concentrice, cel exterior din alamă, iar cel interior din oţel. Corpul balansierului era secţionat în două jumătăţi, pentru a permite dilatarea inegală a celor două materiale. Sub efectul temperaturii se schimba momentul de inerţie al balansierului bimetalic şi compensa astfel variaţiile datorate temperaturii a lungimii spiralului  din oțel;

• Balancier din glucydur: acest tip a înlocuit balansierul bimetalic, după inventarea spiralului de balansier auto-compensator. El este compus dintr-un aliaj de de cupru, la care s-au adăugat 3% de beriliu şi circa 0,5% de nichel. El poate fi recunoscut după culoarea sa aurie şi se deosebeşte uşor de balansierele mai simple, din nichel,  care au culoarea argintie. Balansierele din glucydur se pretează perfect la echilibrarea şi la reglarea de precizie;

• Balansierul Gyromax: este o invenţie din anul 1951 a firmei Patek Philippe. El se recunoaşte după cele 8 discuri cu fante, plasate în proximitatea inelului balansierului. Aceste elemente permit o reglare foarte exactă a frecvenţei de oscilație;

• Barilletul: el este motorul oricărui ceas mecanic. El se compune dintr-o roată dinţată şi o cutie cilindrică, de cele mai multe ori închisă cu un capac. In interiorul cutiei este înfăşurat resortul, elementul care acumulează energia necesară pentru funcţionarea ceasurilor mecanice;

• Bezel: un inel pe carcasa ceasului care înconjoară geamul şi îl ţine deasupra cadranului. La cronografe luneta este deseori prevăzută cu o scară, iar la ceasurile de damă uneori cu diamante;

• Bicolor: ceasuri a căror corp şi brăţară sunt realizate dintr-o combinaţie de aur şi inox;
• Buletin de mers: document oficial emis de instituţii specializate (precum COSC), care îi dă unui ceas dreptul să poarte numele de „cronometru”. Documentul certifică faptul că ceasul a trecut cu succes unele teste severe care se referă la precizia sa de mers (mers diurn, coeficient termic, etc.);

• Buton (poussoir): piesa care permite comanda funcţiunilor, de exemplu la cronografe comandă pornirea, oprirea şi punerea pe zero a arătătorului cronografului;

C

• Cabinet: un mic atelier al unui/unor ceasornicari, în Geneva secolelor XVII și XIX, de obicei acesta era situat la ultimul etaj al unei case, în care se lucra numai cu lumină naturală;

• Cabochon: o piatră prețioasă sau semi-prețioasă, șlefuită, tăiată sub formă de calotă, fără fațete. Este folosită pentru decorarea cadranelor și uneori a coroanei ceasului;
• Cadran luminos: cadran care permite citirea orei chiar şi în obscuritate. În acest scop cifrele, indecşii şi chiar indicatoarele sunt acoperite cu o masă luminoasă. Radiul, foarte utilizat în trecut, a fost înlocuit cu tritiul, mesotorium şi radiotoriul;

• Calendar anual: calendar cu indicarea zilei, datei, lunii şi, în parte, a fazelor lunare;

• Calendar complet: ceas cu indicaţie corectă a datei, de exemplu 1 martie sau 28 februarie;

• Calendar perpetuu (Quantiema perpetuă): mecanism complex de calendar care ţine seama, fără corecţie manuală, de diferitele lungimi ale lunilor, până în anul 2100.  Pentru ceasurile de mână, quantiema perpetuă există din 1927 (Patek Philippe). Modelele cu armare manuală, produse în serie, există din anul 1941, cele cu întoarcere automată din 1962. Cel mai mic ceas cu calendar perpetuu are diametrul de 23 mm;
• Calibru: definește dimensiunea şi forma unui mecanism şi a pieselor sale. Denumirea calibrului permite o identificare exactă a ceasului, de exemplu pentru comandarea pieselor de rezervă;
• Calibru de manufactură:  este un calibru al anumitor firme, numite manufacturi, care le produc de regulă în exclusivitate pentru nevoile proprii;
• Carcasa (cutia) ceasului: ea servește pentru a proteja mecanismul ceasului. Pentru ceasurile de mână se folosesc cutii protejate contra infiltrațiilor de apă sau etanșe la apă. Există o multitudine de diferite forme de cutii (rotunde, ovale, rectangulare, etc.);
• Carcasa bicoloră: de ceas realizată dintr-o combinație de materiale din otel și din aur. Deseori părțile în aur sunt doar placate (având un strat de aur depus peste un alt material);

• Cataramă clasică: o piesă realizată din metal, plastic, aur ori platină, care încheie cureaua unui ceas. Construcția ei presupune o piesă de bază tip „potcoavă”, prinsă de curea cu un telescop, de care se mai prinde o piesă tip gat de lebădă, ce se inserează în găurile din cealaltă curea. Aceasta fiind cea mai des utilizată formă în industria creatorilor de ceasuri.

• Catarama clasică tip „coadă”: asemeni cataramei clasice, descrise mai sus, aceasta merge pe aceleași principii, doar că, acesta are piesa principală de tip O, iar telescopul este prins la jumătatea piesei, astfel ca, după introducerea micului levier în găurile curelei opuse, aceasta din urmă trece printre cureaua de care este prinsă catarama și catarama, oferind astfel o mai mare rezistență la solicitare.

• Catarama de tip Ardillon: un sistem de cataramă, realizat inițial pentru ceasurile cu brățară, fiind utilizată cu succes și la cele pe curea. Acest sistem îi permite o mai mare rezistență curelei ori brățării. Aceasta culisează pe o piesă, ce unește cele două curele ori brățări și se închid printr-un sistem de click, prin apăsare, unele imitând închizătoarea de cataramă clasică.

• Catarama de tip Deployment: un sistem de cataramă, realizat pentru curelele ceasurilor, acesta prinzând cureaua într-o singură buclă, oferind o închidere asemeni cataramei de tip Ardillon, prin culisare și click.

• Ceas cu quartz: Cronometru electronic cu indicaţie analogică sau numerică care foloseşte un rezonator cu cuarţ ca bază de timp. La cuarţurile moderne, frecvenţa standard este de 32768 Hz. Precizia de mers standard este de +/- 1 minut pe an;

• Ceas plonjor: etanș până la 200m. Scala este prevăzută cu o marcare care poate fi citită în întuneric. Inelul de ajustare al acesteia se poate roti numai într-o direcţie, pentru e exclude erorile de manipulare;
• Ceas radiocomandat. Ceasuri cu cuarţ, sincronizate automat  cu emiţătorul de semnale orare DCF77 din Mainflingen, Germania, care la rândul lui este sincronizat cu un orologiu atomic;
• Ceas etanş. Un ceas care rezistă la transpiraţie, la picături de apă şi de ploaie, precum şi la pătrunderea apei, dacă este scufundat timp de 30 de minute la o adâncime de 1 m în apă. O normă ISO fixează o limită de debit de aer de 50µg / minut, la o diferenţă de presiune de 3 bar. Normele pentru ceasurile de scufundare sunt şi mai severe (1 oră la o adâncime de 100 m);

• Cloison, cloisonné: o tehnică specială de emailare, în care culorile diferite sunt separate printr-un fir fin de aur;

• Complication, complicații: prin „complication” se înţeleg funcţii suplimentare ale unor ceasuri de mână ori de buzunar, precum cronograf, sonerie, deșteptător, tourbillon şi altele;

• Contor de minute: contor cu indicatoarele ale ceasurilor sportive sau ale cronografelor, care permit contorizarea minutelor scurse de la începutul procesului de măsură. Cele mai răspândite sunt contoarele de 30 şi de 45 de minute. Există de asemeni contoare de 15 şi de 60 de minute. La punerea pe zero a cronografului, contorul de minute este şi el pus pe zero;

• Contor de ore: Caracteristică constructivă a unor cronografe, care permit contorizarea orelor scurse de la începutul procesului de măsură. În majoritatea cazurilor ele pot înregistra până la 12 ore. La punerea pe zero a cronografului, contorul de ore este şi el pus pe zero;
• Controlul elveţian al metalelor preţioase. Legea elveţiană din 1.8.1995 precizează următoarele titruri. Aur: 375, 585, 750, 916, 999. Argint: 800, 925, 99. Platină: 850, 900, 950, 999. Paladiu: 500, 950, 999. Grosimea minimă pentru un strat de aur, platină sau paladiu este de 5 microni, iar pentru argint de 10 microni. Denumirea de calitate „Coiffe or” este rezervată placajelor de aur de 200 microni pentru carcasele şi brăţările ceasurilor de mână;

• Côtes de Genève: lucrări de înnobilare a părţilor componente ale mecanismelor de valoare (platine, punţi);
• Coroană: buton care permite întoarcerea unui ceas, reglarea indicatoarelor/arătătoarelor şi/sau corectarea indicaţiilor de dată. Pe vremuri ea era folosită şi pentru pornirea-oprirea cronografelor;

• COSC: Contrôl Officiel Suisse de Chronomètres. Autoritate federală elveţiană, cu sediul social la Chaux-de-Fonds şi cu filiale la Bienne, Geneva şi Le Locle, care toate realizează testări oficiale de cronometre şi eliberează certificate care corespund preciziei mersului acestora. Abrevierea COSC există din 1973;

• Cronograf: prin cronograf se înţelege un ceas cu indicatoarele de oră şi de minute, la care un mecanism permite, prin simpla apăsare a unor butoane, să demareze, să  oprească şi sa pună la zero arătătorul indicator al secundelor. Acest arătător se află poziţionat de obicei în centrul cadranului. Indicaţia timpului nu este afectată de manipularea parţii de cronograf. Primul cronograf, s-a crezut, a fi fost realizat de Nicholas Rieussec in 1822, ulterior fiind descoperit cronograful creat de Louis Moinet in 1816. Cronograful cu doua butoane s-a generalizat începând cu anii 30. Un buton permite pornirea şi oprirea arătătorului cronografului, iar cel de al doilea este folosit în mod exclusiv pentru aducerea arătătorului la zero. Asemenea cronografe permit măsuri prin adiţionare, adică măsurarea timpului poate fi oprită și apoi continuată de la ultima oprire

• Cronometru: Ceas de precizie, a cărui precizie de funcţionare a fost testată în cadrul unui control de 15 zile de către un serviciu oficial de orologerie (de exemplu de către COSC în Elveţia). În cele cinci poziţii standard: coroana în stânga, coroana în sus, coroana în dreapta, cadran în sus şi cadran în jos, abaterea de mers medie zilnică trebuie să rămână între -4 şi + 6 secunde. Toate ceasurile sunt testate la temperaturile de 4°, 20° şi 36°. Numai ceasurile care au trecut toate testele primesc un certificat și pot afișa pe cadran mențiunea „cronometru”. Principalii producători de cronometre sunt firmele elveţiene Rolex, Omega şi Breitling;

• Cronometru marin: este instrumentul inventat de tâmplarul și ceasornicarul englez John Harrison și fratele său, în 1735 fiind finalizat primul cronometru marin H1. El a înfăptuit ceea ce Newton se temea că este imposibil: inventarea unui ceas capabil să “ducă” ora din portul de plecare până în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii. Astfel a devenit inventatorul măsurării longitudinii și a revoluționat navigația;
• Cronoscop:  Instrument pentru măsurarea unui scurt interval de timp, folosit în laboratoarele de fizică, fiziologie, etc.;

• Cronoscop (ora rătăcitoare sau plutitoare): O altfel de abordare în indicarea orelor, minutelor sau datei. Clasicele indicatoare fiind schimbate cu niște „sateliți” circulari care se rotesc în jurul unei axe centrale. Pe ele fiind dispuse numere care indică cele mai sus menționate. Prima datare a acestui tip de indicare fiind în anul 1656. Atestarea fiind purtata de un ceas dedicat Papei Alexandru al XII-lea, iar ingeniosul mecanism fiind realizat de frații Campanus.Ulterior, intre anii 1920 -1930, Bregeut a vandut un astfel de sistem, patentat de catre ceasornicarul Robert Cart.

D – E – F

• Dată: numărul corespunzator zilei în ordinea în care se succed acestea într-o lună. Aceasta poate fi afișată fie printr-o apertură, fie prin indecși, analog ori retrograd;

• Dual time: descrie un ceas care indică ora simultan în două fusuri orare, de obicei cel local și cel de la reședința utilizatorului

• Durată de mers: Perioadă care trece de la întoarcerea completa a unui ceas mecanic până la oprirea completă a acestuia;

• Ebauche (eboșă): un mecanism complet (platine, punți, roți dințate, piese în oțel, etc) fără eșapament, balansier, spiral, barillet, cadran și indicatoare (arătătoare);

• Ecran: cadran indicator pentru ceasurile de mână electronice, cu afișarea numerică a orei, datei, etc;

•  Ecuația timpului (équation du temp): este diferența dintre timpul real, solar, ce variază de la o zi la alta, datorită formei eliptice a globului și cel matematic, indicat de ceasuri, ce nu ține seama de aceasta variație. Ecuația timpului indicata de ceas intra în categoria grand complication

• Email: vitrificare (depunerea unui strat) în culori pe un suport metalic, permițând protecția și decorarea celui din urmă. Tehnica de emailare este aplicată ceasurilor de peste 350 de ani. La începutul secolului, un cadran în email era un „must” pentru ceasurile de mână cu pretenții; tehnica, dispărută practic de câteva zeci de ani, în special datorită costurilor ridicate, a fost reînviată de firma Ulysse Nardin;

• Eșapament: mecanismul care transmite energia de la resort către sistemul de oscilație a unui ceas, prin mici impulsuri, și care împiedică rotirea necontrolată a mecanismului. La o frecvență uzuală de 28000 de alternanțe pe oră, el face să avanseze sistemul de roți dințate de 691200 de ori pe zi. În patru ani, aceasta corespunde la peste un miliard de impulsuri, întrecând de 6 ori performanța totală a inimii umane. În lungă istorie a ceasurilor au fost folosite multe tipuri de eșapamente, cel mai utilizat în prezent fiind eșapamentul cu ancoră elvețian

• Etablissage: producerea și, în parte, asamblarea parților componente ale unui mecanism sau ale întregului ceas de către specialiști. În alte cuvinte: diviziunea muncii în producerea ceasurilor;
• Etanșeitate: un ceas este considerat etanș dacă rezistă la transpirație, la picături de apă și de ploaie, precum și la pătrunderea apei, dacă este scufundat timp de 30 de minute la o adâncime de 1 m în apă. O normă ISO fixează o limită de debit de aer de 50µg / minut, la o diferență de presiune de 3 bar. Normele pentru ceasurile de scufundare sunt și mai severe (1 ora la o adâncime de 100 m);

• Fazele lunii: este perioada de timp dintre două Luni Noi , afișată pe cadranul ceasului de la 1 zi la 29½ de zile, corespunzătoare perioadei de care luna are nevoie pentru a încheia mișcarea de revoluție în jurul pământului. Aceasta complicație este foarte populară și apreciată

 

• Feuille: înseamnă un indicator/arătător în formă de frunză;

• Flyback: este o complicație ce aparține ceasurilor cronograf, îndeosebi utilizate de piloți  Aceasta funcție se poate reseta la 0, iar în secunda imediat următoare să reînceapă cronometrarea

• Frecvența: numărul de oscilații pe unitatea de timp, măsurată în Hertz. Într-un ceas de mână balansierul este elementul oscilant, care oscilează la o frecvență determinată. Frecvențele standard ale balansierelor sunt de 3 Hz (21600 alternanțe/sec), 4 Hz (28000 a/s) și mai rar 5 Hz (36000 a/s – ceasurile firmelor Zenith și TAG Heuer). Frecvențele mai mari permit precizii mai mari în măsurarea timpului, dar pot duce la un consum mărit de energie. Problemele mai vechi de  uzură și de lubrificare au fost între timp soluționate. Ceasurile moderne cu quartz oscilează la frecvența de 32768 Hz;
• Furnituri: ansamblul componentelor unui ceas;

• Fusée-and-chain: este considerată una dintre cele mai mari complicații. Folosită inițial la cronometrele marine, astăzi fiind utilizată chiar și la ceasurile de mână, pentru a conferi o cât mai bună precizie. Conform unui principiu fizic, tensiunea unui arc scade treptat, odată cu detensionarea acestuia, pe când un sistem fusée-and-chain, se comportă precum o cutie de viteze, oferind astfel o precizie excelentă

G – H – I – Î

• GMT (Greenwich Mean Time): timpul mediu înregistrat la meridianul Observatorului Regal din Greenwich, care este primul meridian al lumii. GMT este timpul civil începând de la miezul nopții (timpul civil este timpul solar mediu minus 12 ore); Acesta este specific unui observator, iar timpul civil al unui observator este identic cu timpul civil al altui observator dacă și numai dacă cei doi observatori se găsesc pe același meridian;

• Goutte de rosée: indicatoare create sub forma unor boboci de trandafiri;

• Grand complications: prin Grand Complications se înțelege un ceas ce deține cel puțin trei complicații, precum un cronograf, calendar perpetuu, repeter ori tourbillion;

• Guilloché: o tehnică de decorație, se spune că este numită după un inginer francez, Guillot, în relief care utilizează un patern foarte precis, complicat și repetitiv. Acest tip de decoratie, care împodobește cadranul ceasurilor, a fost introdusă pentru prima dată de Abraham-Louis Breguet în anul 1786. Acest tip de patern se împarte, conform imaginii astfel:

1. Clou de Paris;
2. Satiné circulaire;
3. Sauté piqué;
4. Pointes de diamant sau Pavé de Paris;
5. Vieux panier;
6. Décor flammé;
7. Grain d’orge circulaire;

• Habillement: toate elementele necesare pentru a fabrica un ceas, cu excepția mecanismului. Deci, printre altele, carcasa, indicatoarele, cadranul, geamul, brățara;
• Haute horologerie: orologerie de vârf, de excepție. Înseamnă exclusivitate, cele mai bune materiale, prelucrare de calitate, prețuri ridicate, nume de prestigiu;

• Heures sautantes (oră săritoare/jumping hour): Mecanisme la care ora este afișată numeric, pe un disc care înlocuiește indicatorul de oră

• Indicarea secundelor: inițial indicarea secundelor, invenția lui Jost Bürgi -1579, nu era utilizată decat la cronometrele de precizie. Astazi indicatorul secundelor incununeaza aproape orice tip de ceas;

• Incabloc: Element de protectie impotriva socurilor, realizat de firma Portescap, aparut in 1933 si perfectionat în 1938;

• Imprimare: un tip de aplicare a indecșilor pentru ore minute și secunde, a siglei, ori a numelui unui brand, pe un cadran prin utilizarea unui tampon gelatinos presat pe un bloc ștanțat cu cerneală;

• Întoarcere automată: Mecanism suplimentar care armează resortul ceasului, utilizând mișcarea mâinii ca forță de întoarcere. Prima apariție a fost în 1770, fiind creată sub mainile lui  Abraham-Louis Perrelet, ulterior preluat de  Abraham-Louis Breguet iar primul mecanism cu un sistem de întoarcere cu rotor a fost comercializat de firma elvețiană Rolex. Întoarcerea se făcea numai într-un sens de rotație.În 1942 fabricantul de eboșe Felsa a realizat un angrenaj cu schimbare de viteză care a permis remontarea la rotația în ambele sensuri ale rotorului;

• Întoarcere manuală: mecanismele a caror remontare se face manual, prin rotirea coroniței (remontorului).

J- K – L – M

• Jewels: denumirea internațională pentru pietrele ce se regăsesc într-un mecanism;

• Karrusel/ Karruse: este un dispozitiv similar tourbillon-ului. Diferența între cele două constă în faptul că la mecanismul Karruse, cușca este acționată de un angrenaj de roți. A fost inventat de Bonnicksen, un ceasornicar de origine daneză stabilit la Londra;

• LCD: abreviere de la „Liquid cristal display”, indicator alcătuit din cristale lichide. Filmele cu cristale lichide sunt folosite în ceasurile cu quartz numerice, datorită capacității lor de ași schimba reflectivitatea în funcție de intensitatea câmpurilor de comandă externă;
• Ligne – linie: unitate de măsură tradițională în horologie, folosită pentru a defini diametrul unui mecanism. O ligne corespunde cu: 2.255 mm;

• Luneta (bezel): un inel pe carcasa ceasului care înconjoară geamul și îl ține deasupra cadranului. La cronografe luneta este deseori prevazută cu o scară, iar la ceasurile de damă uneori cu diamante;
• Manufactură: un fabricant de ceasuri se poate numi astfel numai dacă el fabrică mecanismele și le folosește în ceasurile produse. Adevăratele manufacturi, cu marci de ceasuri proprii, sunt rare și se pot număra pe degetele de la ambele mâini. Exemple de manufacturi: Girard-Perregaux, Ulysse Nardin, Zenith;

• Mecanism dublu: ceas de mână cu două mecanisme diferite. Aceasta tehnică fiind utilizată pentru ceasurile care prezintă două fuse orare diferite;
• Minut. Odată cu introducerea ceasurilor cu roți dințate, ziua civilă a fost împărțită în 24 de ore de lungimi egale. Ora a fost la rândul ei împărțită în 60 de minute, bazat pe o tradiție de pe vremea Babilonului, unde se folosea sistemul de numărare sexagesimal (baza de numarare fiind 60, si nu 10 – care corespunde sistemului de numărare centesimal).

• Minute repeter: repetiția de minut bate orele, sferturile de oră și minutele. Unele bat de la sine, altele la apăsarea pe un buton. Pentru a deosebi de exemplu orele și minutele, por fi emise sunete de diferite înălțimi. În imagine, ultima creație a atelierului Speak Marin, Renaissance Tourbillon Minute Repeater.

• Misterios (ceas): un sistem patentat de către Armand Schwob pentru Frères, un mecanism realizat în anul 1889. Ulterior, a fost utilizat de către Cartier. Inspirația acestui patent provine de la ceasornicarul și magicianul Jean-Eugène Robert-Houdin. Acest mecanism folosește discuri rotative transparente, ce au indicatoarele lipite de ele, iar discurile sunt angrenate de niște rotite. Astfel se obține impresia de un ceas ale cărui indicatoare levitează

O – P – Q

• Organ regulator: în ceasurile mecanice organul regulator se compune din balansier și din spiralul balansierului. Acționând împreună, ele asigură un mers cât mai regulat posibil.

• Oscilator armonios: este un sistem creat din 2 balansiere zimțate, conectate la un singur eșapament, dar care se comportă asemeni unui tourbillon clasic, făcând o rotație completa odată la 60 de minute, doar ca, acest oscilator armonios, nu are nevoie de un minut pentru a compensa forța gravitațională asupra funcționarii mecanismului, pentru schimbarea poziției vertical-orizontală, ci imediat. O invenție realizată în 2009, patentul acestei invenții aparținând companiei Rudis Sylva

.

• Oțel inoxidabil: Aliaj de diferite metale: oțel, nichel și crom, cu adaosuri de molibden sau de tungsten. El nu se oxidează, prezintă o mare rezistență și este antimagnetic, este însă relativ dificil de prelucrat;

• Perlage: este un motiv decorativ punctiform, concentric. O creație complexă, realizată manual, fiind o operațiune simplă, dar dificilă, fiind executată doar de cei mai pricepuți gravori pentru a împodobi podurile ceasurilor, capacul, cadranul, etc;

• Poinçon de Genève:  aceasta este un sigiliu de calitate introdus în anul 1886. Aceasta indicație poate fi purtată doar de ceasurile produse în cantonul Geneva. Regulamentele prescriu de asemeni o calitate deosebită a execuției. Patek Philippe, fiind singuri care au „divorțat” de acest sigiliu, creend propriul lor sigiliu.

• Plonjor (ceas): etanș până la 200m. Scala este prevazută cu o marcare care poate fi citita în intuneric. Inelul de ajustare al acesteia se poate roti numai într-o direcție, pentru e exclude erorile de manipulare. Ceasul de sus, aparține creatorilor de la Ulysse Nardin – Blue Sea și are o rezistență de până la 300 de m;
• Precizie: ceasul este unul dintre instrumentele de măsură cele mai precise. Un mecanism care se abate în fiecare zi (86400 sec) cu mai puțin de 30 sec are un factor de eroare aritmetică de 0,035%, sau, în alți termeni, o precizie de 99,965%. Cronometrele controlate oficial pot avea abateri foarte mici, de ordinul a 0,005%.
• Private label: termen în limba engleză care desemnează firmele specializate producătoare de ceasuri pentru terți. Procesul poate să cuprindă toate fazele, începând de la design și până la livrare și marketing;

• Quantiemă perpetuă (calendar perpetuu): mecanism complex de calendar care ține seama, fără corecție manuală, de diferitele lungimi ale lunilor, până în anul 2100. Ceasurile de mână quantiemă perpetuă există din 1927. Modelele cu întoarcere manuală, produse în serie, existau din anul 1941, cele cu întoarcere automata din 1962. Un exemplu de ceas cu calendar perpetuu este Patek Philippe Ref. 5159, de mai sus. (fereastra cu IV roman, este pentru an bisect);

• Quartz (mecanism): istoria mecanismelor quartz este destul de recentă, ceasurile pe acest principiu de funcționare fiind introduse pe piață în anii 70. Japonezii de la Seiko au fost primii care au fabricat ceasuri quartz în serie foarte mare inundând piața și provocând la sfârșitul anilor 70 “Criza Quartz-ului” care a dus la dezintegrarea parțială a industriei de ceasuri elvețiene. Mecanismele quartz au în principal componente electronice, fiind alimentate de o baterie. Ele pot măsura timpul sub aspect mecanic, apărând sub diverse forme de afișaj, fie analogic, dar multe sunt cu reprezentare digitală. Cele combinate sunt numite și ana-digi.

R

• Ratapantă de cronograf: este un aratator suplimentar, folosit pentru a măsura două evenimente care încep în același timp, dar care au durate diferite. Arătătorul ratrapant este cuplat sub arătătorul cronografului, pe același ax, printr-un mecanism suplimentar, de o mare complexitate și ca atare foarte greu de realizat. Un buton special permite oprirea ratrapantei și citirea timpului intermediar corespunzător. Urmatoarea apăsare a butonului special are ca efect deplasarea rapidă a aratatorului ratrapant sub arătătorul cronografului, care, astfel, este ajuns din urmă din mers, întrucât el a continuat să se rotească. Aceasta operație poate fi repetată ori de câte ori se dorește. Primele cronografe cu ratapantă au apărut în 1883. Ceasurile de mână cu ratrapantă sunt cunoscute din 1920. Ceasurile mecanice dotate cu un astfel de mecanism sunt destul de rare și de o valoare deosebita, aceasta datorita gradului mare de dificultate a realizării lor

 

• Reglaj. Regalarea preciziei unui mecanism in diferite poziții și la diferite temperaturi. Pentru reglajul obișnuit a unui ceas de mână, se controlează ceasul în două poziții (cadran în sus și coroana în sus). Se ajunge astfel la diferențe de mers de maximum 30 sec /zi. Reglarea de precizie se face în urma unor măsurători în 5 poziții diferite, iar controlul se face la 3 temperaturi diferite (4°, 20°, 36°);

• Réhaut. Margine în jurul cadranului, sub geam. Poate fi folosit pentru prezentarea unor date tehnice. Traieste în prezent o renaștere, fiind folosită pentru a aduce elemente de design suplimentare;
• Repetitie (ceas cu): anunțarea acustică a elementelor timpului. Există diverse repetiții. Repetiția de minut bate orele, sferturile de ora și minutele. Unele bat de la sine, altele la apăsarea pe un buton. Pentru a deosebi de exemplu orele și minutele, por fi emise sunete de diferite înălțimi;

• Resort (arc): resortul este elementul care livrează energia necesară celorlalte elemente ale ceasului mecanic. El este fixat de barillet și de arborele bariletului. Din anul 1945 sunt folosite în fabricarea resorturilor aliaje speciale de fier-nichel-crom, cu adaosuri de cobalt-molibden-glucinium. Aceasta le face incasabile, rezistente la deformații și practic antimagnetice. Ele sunt formate dintr-o lungă bandă elastică și sunt rulate în formă de spiral. Pe măsura ce resortul se dezarmează, cuplul livrat scade, ceea ce influenteaza precizia mersului. La ceasurile cu remontare automată cuplul rămâne practic constant pe durata funcționarii, dacă ceasul este purtat în mod regulat;

• Retrogradă (afișarea): afișarea retrogradă a minutelor este cuplată cu o ora săritoare. Un arătător de minute parcurge o scală în sens retrograd (sens invers de rotație în raport cu acele unui ceas obișnuit) și când ajunge la zero, ora, afișată numeric într-o fereastră, avansează cu o unitate. Apoi indicatorul de minute sare înapoi la începutul scalei sale;

• Rezerva de mers (réserve de marche): timpul rămas, după întoarcerea totală a ceasului, până când arcul ceasului se găsește total relaxat și ceasul se oprește. Rezerva de mers poate să fie indicată în diverse feluri pe cadran;

• Rotorul: primul mecanism cu un sistem de întoarcere cu rotor a fost comercializat de firma elvețiană Rolex în 1930. Întoarcerea se făcea numai într-un sens de rotație. În 1942 fabricantul de eboșe Felsa a realizat un angrenaj cu schimbare de viteză care a permis remontarea la rotația în ambele sensuri ale rotorului;

• Rubine (Jewels). Au fost folosite pentru prima oară de orologerii britanici pentru a reduce frecarea axelor rotitoare în ceas și a mări longevitatea acestora. Rubinele sintetice sunt folosite în mecanismele de ceas din anul 1902.

S – T

• Scală pulsometrică: măsoară numărul de bătăi ale inimii într-un minut, fiind de obicei gradate pentru 30, 20 sau 15 bătăi ale inimii;

• Scala tahimetrică: este o scală realizată pe cadranele cronografelor, care permite determinarea fără dificultate a vitezelor medii. Pentru aceasta trebuie parcursă o distanță cunoscută, de obicei de un kilometru sau de o milă. La punctul de plecare, de exemplu o bornă de kilometraj pe autostradă, se apasă pe butonul cronografului, și se mai apasă o dată când distanța respectivă a fost parcursă. Arătătorul cronografului indică în acel moment pe scala tahimetrică viteza medie cu care a fost parcursă distanța respectivă. Pentru a înțelege modul de funcționare accesați

• Scala telemetrică: Scara pe cadranul cronografelor pentru citirea directă a distanței. Baza de calcul este diferența de viteză între lumină (considerată instantanee) și sunet. De exemplu pe câmpul de luptă soldații pot să determine distanța până la tunurile adversarilor prin cronometrarea timpului între lumina apăruta la pornirea obuzului și recepționarea zgomotul provocat de explozie. Pentru a înțelege accesați:

• Scara hectometrică. Scara a cronografului care permite calculul debitelor fluidelor;

• Schelet (ceas/sckeleton). Cadranul sau fundul ceasului permit vizionarea liberă a interiorului ceasului. La asemenea ceasuri părțile componente ale mecanismului sunt fabricate cu deosebită grijă.

• Secunda mică (petite seconde) sau secunda periferică: indicator/arătător de secundă excentric, care la ceasurile de mână se află de cele mai multe ori la ora 6. Există si modele cu secunda periferică la ora 9, 3, ori oriunde pe cadran.

• Secundă centrală. indicatorul/arătătorul de secundă care se află în centrul cadranului.
• Sonerie automată. sonerie care începe să emită semnale sonore în mod automat. In funcție de sistem, orele (marea sonerie) și sferturile de oră (mica sonerie) sunt semnalate acustice la trecerea prin momentele respective. Ceasurile de mână cu sonerie automată există de circa zece ani.

• Sonerie cu repetitie: există ceasuri cu repetiție la un sfert de oră, la o optime de oră, la 5 minute și la un minut. Soneria își obține energia dacă se apasă pe un buton și dă atunci un semnal sonor, în măsura în care momentul prevăzut a fost atins:http:

• Spherotourbillon: un tourbillon patentat de Jaeger Le Coultre, fiind, in momentul actual, cea mai de pret bijuterie tehnica a Manufacturii. Acesta nu are forma sferica, fiind practic un arc fusiform, iar tourbillon-ul deja capata o forma cilindrica, in loc de una plata, deja cunoscuta. Acest tourbillon, care, pe lângă mișcarea în jurul propriei axe, mai are o axă înclinată la 20°, ceea ce reduce considerabil efectul gravitațional indiferent de poziția ceasului, față de un tourbillon normal.

• Spiral: este „sufletul” oricărui ceas mecanic, ori automatic,  un resort spiralat care face ca balansierul să se deplaseze regulat pe cele doua direcții de rotație. Prin variația lungimii spiralului se modifică durată oscilațiilor balansierului;
• Spiral autocompensator. a fost inventat la începutul anilor 30 și este format dintr-un aliaj inteligent de diferite metale care compensează în mod eficace variațiile datorate fluctuațiilor de temperatură;

• Spiral Breguet. Abraham-Louis-Breguet a fost primul care a recunoscut semnificația unei spire externe, necesară pentru „respirația” spiralului și pentru asigurarea izocronismului;

• Swiss Made. această denumire poate fi folosită dacă mecanismul este din Elveția și dacă punerea în carcasă (emboîtage) și controlul final au fost făcute în Elveția. Un mecanism este considerat elvețian dacă componentele de fabricație elvețiană reprezintă cel puțin 50% din valoarea ceasului, fără a fi luate în considerație costurile de montare;

• Sympathique: este o invenție a ceasornicarului Abraham Louis Breguet, este de fapt un sistem inventat care necesită un ceas cu un suport pentru un ceas de buzunar, ori de mână, fixat la ora 12. În ceasul fixat în suport, intra o tijă, care ajustează ceasul astfel încât să nu apară eroarea umană și se diminuează o mare parte din timp alocat aceste testari de ajustare a ceasului. Unele, mai moderne, permit chiar întoarcerea ceasului;
• Tahimetru. scara de pe cadranul sau de pe luneta unui cronograf, cu ajutorul căreia se pot măsura vitezele. (vezi scala tahimetrică);

• Tonneau (ceas): se referă la acele ceasuri care au o formă ovoidală, ori pătrată, dar care prezintă colțurile rotunjite, fiind o formă atipică de realizare a ceasurilor, majoritatea mergând pe forma rotundă ori pătrată a carcasei;
• Tren de roți dințate: într-un ceas, partea formată din roțile dințate și pinioane. Într-un ceas simplu, trenul este compus din tambur, pinionul central, roata centrală, cea de-a treia roată și cel de-al treilea pinion, cea de-a patra roată și cel de-al patrulea pinion, și pinionul roți de eșapament. Acest mecanism mișcă pinionul minutar, roata minutar și roata orară

• Tritium: este o substanță radioluminescentă ce conține tritium și este folosită pentru acoperirea indicatoarelor(arătătoarelor), ori a indecșilor, de pe ceasuri astfel încât indicația lor sa fie lizibila pe intuneric;

• Tourbillon: construcție inventată în 1795 de către Abraham-Louis-Breguet si patetata in 1801, care permite compensarea erorilor datorate acțiunii forței de gravitație asupra sistemului oscilant (balansier și spiral). În ceasul tourbillon sistemul oscilant este plasat într-o cușcă, care se rotește lent în jurul axei proprii;

• Tourbillon în două axe: inventat în 1970, de Richard Good, caracteristică fiind rotirea tourbillion-ului pe doua axe, odată la un minut

• Tourbillon in trei axe: inventat de ceasornicarul Richard Good în anul 1980 si montat intr-un ceas de buzunar, acesta este caracterizat prin rotirea tourbillon-ului pe trei axe intr-o ora. Ulterior, aceasta inventie a fost preluata de ceasornicarul independent Thomas Prescher si miniaturizat si introdus intr-un ceas de mana. Acest tourbillon a fost creat pentru arta, neaducand nici un aport preciziei;

• Tourbillon (quadruple): inventat de Robert Greubel și Stephen Forsey în 2004 sub denumirea de DT30, adică un tourbillon cu o înclinare la 30°. Acesta este plasat într-o cușcă înclinată la 30° care se rotește odată la un minut, plasat într-o altă cușcă, aceasta rotindu-se odată la patru minute

• Tourbillion zburător (flying tourbillion): mai degrabă, decât să fie susținut de un pod, sau cocoș, atât la partea de sus, cât și de jos, tourbillon zburător este sprijinit doar de o parte. Primul tourbillon-ul zburător a fost proiectat de către Alfred Helwig, instructor la German School of Watchmaking, în 1920.