Pour le Mérite

Această prezentare necesită JavaScript.

Inima, cel mai puternic organ, pe care îl posezi încă înainte de a te naște. Un organ care îți pulsează viață, neobosit, ritmic, dar care îți urmează ritmul, bucuriile, tristețile, momentele de calmitate ori dificultate, de la micile nebunii până la marile realizări.

Acest uimitor organ, va reuși, aproape întotdeauna să te mențină într-un balans, dar niciodată același, de la clipa prezentă ori de la naștere la ultima bătaie. Acesta încearcă să mențină un ritm, dar care se diminuează de la naștere la bătrânețe de la 120 de bătăi pe minut la 60 – 100. O frecvență care se schimbă și în funcție de starea fizică și psihică a omului.

Frecvența, măsurată în Hertz, datorită fizicianului german Heinrich Hertz, a fost utilizată de natură ori de ceasornicari, în cazul nostru, chiar înainte de 1857, când inima acestui ilustru fizician a început sa bată.

Am discutat un pic despre ceasornicarii din trecut (vezi: Watch personalities), aceștia, au încercat de-a lungul timpului să obțină o bătaie precisă și repetitivă, precum inima, dar care să nu fie influențată de tensiuni.

O astfel de precizie a fost inițial utilizată pentru determinarea longitudinii pentru navigațiile marine. Reușita acestei precizii se putea construii doar prin trecerea unor principii fizice și mecanice. Aceste principii se referă la tensiunea eliberată de un arc, care scade odată cu detensionarea acestuia, astfel ceasornicarii au inventat un sistem care permite eliberarea constantă a acestei tensiuni pentru o precizie maximă. Un astfel de sistem se numește fusée-and-chain și se comportă asemeni unui schimbător de viteze, oferind o eliberare constantă a tensiunii. Un astfel de mecanism este o raritate, deoarece nu sunt mulți cei care sunt apți pentru o asemenea complicație.

Dintre acești maeștri ceasornicari, câțiva aparțin casei A. Lange & Söhne. Aceștia din urmă au dat viață unui ceas în memoria lui Richard Lange, unul dintre cei mai productivi directori și ceasornicari de la A. Lange & Söhne.

Richard Lange, un maestru dedicat, doritor de o precizie impecabilă a ceasurilor de observare, utilizate în navigație și măsurători științifice, dar despre el o să vorbim la timpul potrivit.

Ceasul din imagini Ref 760.032 aparține colecției Pour le Mérite, o colecție dedicată in memoriam Richard Lange. Acesta este o inspirație după ceasul de buzunar No.93, o creația a ceasornicarului Johann Heinrich Seyffert, folosit pentru expediția naturalistului german Alexander von Humboldt în America Latină.

Ceasul este împărțit în 3 cadrane, așezate în forma unui triunghi isoscel, la ora 12 fiind poziționat cadranul pentru minute, intersectat de cel de ore, poziționat în dreapta jos și secundarul în stânga jos, asemeni ceasului creat de J.H. Seyffert.

Numai că maeștrii ceasornicari de la A. Lange & Söhne, nu doar au imitat acest ceas ci l-au adus la un nivel superior din punct de vedere estetic și funcțional.

Cadranul pentru ore a fost creat cu o bucată retractabilă, orele 8,9 și 10 dispărând din peisaj când indicatorul trece de ora 12 și reapare când acesta ajunge la ora 6, pentru a permite vizualizarea tourbillon-ului zburător care învârte indicatorul secundarului din cadranul alăturat.

Inima acestui ceas, calibrul L044.1, este armată manual, și deține o transmisie fusée-and-chain, tourbillon, 32 de rubine și un diamant la partea dorsală a tourbillon-ului, toate însumând 915 componente individuale, dintre care 636 de componente aparțin doar complicației fusée-and-chain, toate montate pe o placă de 3/4, specifică manufacturii, vizibilă prin geamul de cristale de safir de pe spatele ceasului. Ca o măiestrie supremă, cocoșul care ține tourbillon-ul este gravat manual, fiecare ceas având un model unic. Ceasul este montat într-o carcasă din aur rose de 18 carate, asemeni indicatoarelor, finisat cu o curea din piele de aligator maron, ce se închide cu o închizătoare simplă din aur de 18 carate.

De asemenea există și varianta pe platină

Vă propun să urmăriți două mici videoclipuri despre acest ceas:

și modul de funcționare al cadranului retractabil al orelor:

 

J-K-L

  • Jubé: perete ajurat separând nava de cor, într-o biserică catolică;

  • Kibla: într-o moschee, perete orientat spre Mecca;

  • Lambriu: panouri de lemn care îmbracă pereții unei încăperi. Astăzi sunt realizați și din PVC ori MDF;

  • Lanternă sau lanternou: reprezintă turnulețul, în formă circulară ori poligonală, înconjurat de ferestre, așezat în vârful unui dom ori acoperiș;

  • Lăcrimar: la o fereastră, element din piatră de umplutură de formă concavă ori convexă, în prezent sunt utilizate lăcrimare din metal, pvc, marmură, granit, etc;

  • Lesenă: pilastru plat și îngust, pe fațada unui zid, care nu are nici capitel nici bază;

  • Lierna: nervură suplimentară, care leagă cheia de boltă de una dintre cheile secundare ale unui tierseron;

  • Lintou, linter, buiandrug: o grindă orizontală de susținere, așezată deasupra unei porți  uși ori fereastră;

  • Loggia: galerie cu coloane, care se deschide spre exterior. Se poate afla la etajul unui edificiu sau poate fi concepută ca o construcție izolată și aflată la înălțime;

Rebuild

Această prezentare necesită JavaScript.

Cité Industrielle, o dorință a arhitecților de stânga a anilor 1900-1920, precum Tony Garnier ori Auguste Perret. O dorință de integrare a peisajului industrial în centrul urban, ca element generator de forță și atracție. Astăzi uitat, ori mutat în zona periferiei, din motive ușor de înțeles, de la factor poluant, la element inestetic și neintegrabil în zona centrală. Altele au fost lăsate în paragină, fiind acum o adevărată cicatrice pe obrazul urbei.

În cazul de față, o centrală electrică, construită într-o anvelopă de cărămidă, sub o simetrie riguroasă, se află în Madrid, Spania. Un imobil care aparține patrimoniului cultural și arhitecturii industriale spaniole, fiind construit în perioada de incipit al erei industriale, mai exact în 1899.

Transformarea fostei centrale într-un muzeu, a fost posibilă, datorită Fundației La Caixa, o ramură a cunoscutei bănci spaniole „laCaixa”. Aceștia au cumpărat și finanțat în întregime proiectul.

Proiectul este semnat de arhi-cunoscuții arhitecți Herzog & de Meuron, care sunt familiarizați cu reconversiile și cu spațiile industriale, câștigând chiar în anul 2001 prestigiosul Pritzker Prize cu proiectul Tate Modern din Londra.

Asemeni proiectului Tate Modern, arhitecții elvețieni Jaques Herzog și Pierre de Meuron, au păstrat anvelopa exterioară, din respect pentru patrimoniul local.

Provocarea majoră, a fost revalorizarea și reamenajarea, acestei clădiri industriale într-un spațiu alocat culturii,  într-un puternic magnet urban, care se dorește a fi vizitat nu numai de pasionații de artă, dar și locuitori obișnuiți ai Madridului și nu în ultimul rând pe turiști.

După o analiză amănunțită a sitului, cei doi arhitecți s-au decis sa desființeze o stație de benzină aflată în imediata apropiere.

Îndepărtarea acestei stații de benzină a generat o piațetă publică și o verigă intre muzeu și   Grădina Botanică de vis-a-vis.

După cum am menționat mai sus, din respect pentru construcție și patrimoniu, aceștia au păstrat fațadele din cărămidă ale fostei centrale Medioda, dar au sfidat legile gravitației, ridicând această masă greoaie.

Ridicarea de la sol a clădirii  a fost simțită ca o nevoie a generării unui spațiu public mai vast, mai generos. Dar nu s-au oprit doar la spațiul orizontal, ci au mers mai departe, lăsând o libertate vizibilității, dar și botanistului francez Patrick Blanc, a cărui realizare, nu este vizibilă pe fațada clădirii, ci pe calcanul unde a fost benzinăria.

Tot pe verticală, arhitecții elvețieni, au transformat clădirea greoaie din cărămida, într-o magnifică sculptură, prin adăugarea a doua nivele anvelopate în corten.

Obsesia arhitecților Herzog & deMeuron este vizibilă și prin tratarea, acestor două nivele superioare adăugate, foarte expresivă, realizând un trafor la partea superioară, lăsând lumina să îl traverseze atât ziua, cât și noaptea.

La interior, se stabilește un contrast între caracterul flexibil și deschis al spațiilor de expunere și cel strict compartimentat al etajelor superioare.

Spațiile create de arhitecți sunt dispuse astfel: sub piațeta publică se află auditoriumul și o sală multifuncțională, urmată de zona de acces, care se realizează direct de pe piață, pe „sub” clădire, urmat la etajul I de un lobby, două spații de expoziție, dispuse fiecare pe cate un etaj, iar ultimul fiind destinat unui restaurant și spațiului administrativ.

Rezultatul a fost chiar cel așteptat de echipa Herzog & deMeuron și Patrick Blanc: un spațiu vast de expunere a artei contemporane, pragul acestuia fiind călcat de: Cindy ShermanCornelia ParkerRichard Long, etc, dar, devenind în același timp un magnet pentru locuitorii din Madrid și turiști.

Simply the best

Această prezentare necesită JavaScript.

Ceasornicarul regilor și regele ceasornicarilor,  Abraham-Louis Breguet. Un spirit genial și impresionant de puternic. Născut la data de 10 Ianuarie 1747 in Neuchâtel, Elveția.

Acesta rămâne la o vârsta fragedă fără tată, mama acestuia recăsătorindu-se cu Joseph Tattet. Tatăl vitreg al lui Breguet provenea dintr-o familie de ceasornicari, acesta având chiar un showroom la Paris.

Însă, pasiunea acestuia pentru instrumentele de măsurat timpul, nu a fost insuflată de tatăl sau vitreg, ci, aceasta a apărut la vârsta de 15 ani, când a intrat ucenic la un ceasornicar necunoscut din Versailles.

O bună perioadă de timp din viată este necunoscută, mai ales după decesul, atât al mamei sale, dar și tatălui vitreg, acesta reușind să se întrețină și pe el, dar și pe sora acestuia,

Perseverența lui la ajutat să meargă mai departe, reușind chiar, în 1775, să își înființeze propria sa afacere în Quai de l’Horloge.

Acesta intră în grațiile curții regale franceze, mai ales prin lansarea unui ceas automatic, retrograd, denumit perpétuelle, care la surprins plăcut pe regele Louis al XVI-lea al Franței. Tot în acest an, după finalizarea uceniciei, acestuia ii este permis să se căsătorească, iar soția lui fiind Cécile Marie – Louise L’Huillier.

De la deschiderea propriului cabinet, mintea acestui genial creator nu s-a oprit din cercetat, inventat și realizat, decât în anul 1823, când acesta a decedat la vârsta de 76 de ani.

Printre mărețele lui creații, atât în tehnică, dar și în estetică, se numără: inventarea soneriei pentru ceasurile cu minute repeater, gravarea cadranelor în arta guilloché, inventarea unui sistem antișoc denumit pare-chute, etc. Briliantele imaginației sale au fost: ceasul creat pentru regina Marie-Antoinette și Tourbillon-ul.

Datorită minții sale neobosite, și perseverenței sale, a fost curtat de o clientelă precum: Regina Marie Antoinette, Regele Louis XVI al Franței, Napoleon Bonaparte și Joséphine de Beauharnais, sultanul Selim III, Regina Neapole-lui Caroline Murat, țarul Alexander I al Rusiei, regele George III al Regatului Unit și mulți mulți alții.

În ciuda reputației sale, în anul 1793, acesta a fost propus pentru ghilotinare, o descoperire făcută de prietenul său Jean-Paul Marat. Tot datorita lui Marat, Breguet, a reușit sa evadeze în Elveția, de unde a călătorit spre Anglia, pentru al întâlni pe John Arnold, un ceasornicar de vârf al vremii.

În anul 1823 Abraham-Louis Breguet a încetat din viață, dar compania sa încă mai produce instrumente pentru măsurarea timpului, ceasuri de vârf, atât în tehnică, cât și estetice.

La fel, majoritatea invențiilor sale în materie de horologie sunt și astăzi folosite.

Pentru mai multe detalii despre ilustrul ceasornicar vă rog să accesați: http://www.breguet.com/en/Historyhttp://www.breguet.com/en/Time-linehttp://www.breguet.com/en/Celebrated-patronshttp://en.wikipedia.org/wiki/Abraham-Louis_Breguet și o scurtă istorie a companiei:

 

Descriere imagini:

  1.  Portretul lui Abraham-Louis Breguet;
  2. Cabinetul acestuia din Quai de L’Horloge;
  3. Ceasul perpétuelle;
  4. Cadran cu ornamentație guilloche și indicatoare Breguet;
  5. Cadran cu numerale și indicatoare Breguet;
  6. Ceasul Marie-Antoinette
  7. Ceas sympathique;
  8. Tourbillon-ul;

Crazy Flower

Crazy Flower GJE25BB20.8989DB1 creație marca Breguet No 506

Această prezentare necesită JavaScript.

Breguet, un nume sonor, un geniu însetat de creativitate, un creator, ale cărui creații au fost admirate și purtate de mari personalități din istorie: regine, țari, sultani, împărătese ori prim-miniștri.

La fel, ceasornicarii de la Breguet, și-au propus să creeze un accesoriu, un mic detaliu, care să insufle unei mirese sentimentul de împlinire, de reînviere a unui final de poveste: „Și au trăit fericiți tot restul vieții!”

Transformarea, din mireasă în prințesă, regină ori împărăteasă, este realizată cu ajutorul acestei bijuterii nebune care măsoară timpul, încununată cu 116 diamante tăiate în stil baghetă (34.57 carate), iar cadranul este „pavat” cu 206 diamante și cu alte 20 de diamante tăiate în stil baghetă (0.46 carate) .

Nu numai că este plin de diamante, atât în interiorul cadranul, cât și în exterior, dar este și un ceas atât de nebunesc încât nu își păstrează forma. Pare un fluid care urmează orice mișcare realizată de mireasă, asemeni unei domnișoare de onoare.

Sub multitudinea de briliante, bătute pe o carcasă din aur alb de 14 carate, bate o inimă calibrul 586, cu un mecanism automatic, încununat cu 29 de rubine și care își menține ritmul timp de 38 de ore.

Cadranul este poziționat în jurul orei 6, cu arătătoare Breguet, albăstrite la flacără, care levitează peste diamantele tăiate în stil baghete, ce reprezintă indecși de ore.

Ceasul este finisat cu o curea din satin negru, și cu o închizătoare pliabilă încununată cu 26 de diamante totalizând 0.14 carate.

Pentru mai multe detalii vă invit sa accesați: http://www.breguet.com/en

Sursa: http://www.breguet.com/en si http://www.youtube.com