Selfwing

Controversele istorice, o ciudată lupta pro și contra argumente, uneori bazate pe legende, alteori pe dovezi neclare ori clare, dar respinse.

Nu numai istoria umanității este o întreagă controversă, ori multe pagini din analele ei fiind șterse pentru totdeauna, dar și istoria producătorilor de miniaturi mecanice, doveditoare instrumente ale măsurării timpului, este și ea supusă acelorași reguli ale cursului acesteia.

Astăzi am să vorbesc despre o controversă a primei apariții, dar cum am mai precizat aici: About, nu doresc să dau apă la moară unor argumente pro și contra, poate doar o interpretare, ca în majoritatea cazurilor prezente pe acest blog, a unor idei personale.

Subiectul de azi, o controversă, dar am să propun un târg, și anume: am să prezint separat cei doi ceasornicari, iar concluziile vor fi ori nu trase ulterior.

Această prezentare necesită JavaScript.

În anul 1729, pe 9 ianuarie, în localitatea Neuchâtel, Elveția, în perioada unei ierni crunte, se naște ceasornicarul Abraham – Louis Perrelet.

Tatăl acestuia, Daniel Perrelet, fermier și tâmplar, în anumite perioade se ocupa de construirea de unelte pentru realizarea ceasurilor. După cum natura ne-a înzestrat, era un lucru foarte clar ca, Abraham – Louis Perrelet, să își urmeze pașii în meseria pe care o stăpânea al sau părinte, dar acesta a dorit autodepășirea, de la construirea de instrumente și scule pentru ceasornicari, să devină el însuși unul dintre ei.

Inteligența și imaginația nestatornică i-au îndrumat creația la inventarea unui prim ceas automatic armat cu ajutorul rotorului, ce se învârte în ambele sensuri.

Rotorul și mecanismul automatic, vezi R, iar pentru mecanismul automatic: A, două lucruri ce își au făgașul în perioada anilor 1777, în cazul lui Perrelet.

Conform notelor fizicianului Horace-Bénédict de Saussure, scrise în jurnalul său de călătorie perioada May – Iunie 1777, invenția îi este atribuită lui Perrelet. Tot fizicianul de Saussure, se spune, ar fi fost cel care a înștiințat Geneva Société des Arts la data de 11 Iunie 1777, despre realizarea lui Perrelet.

Dar acesta nu a fost un promotor doar al acestui sistem mecanic genial, ci și a eșapamentelor: cilindru, duplex, pentru calendar perpetuu și cel al ecuației timpului. Acest lucru dovedește genialitatea și pasiunea pe care Perrelet a lăsato moștenire generațiilor următoare. Printre ucenicii lui se număra și ilustrul ceasornicar Abraham-Louis Breguet, dar și nepotul lui Louis-Frédéric Perrelet, devenit ulterior ceasornicarul regelui Franței.

Un alt lucru realizat de Perrelet, care îl favorizează la candidatura postului de prim creator al ceasului automatic, este pedometrul. Perrelet fiind primul creator al acestui instrument, fiind finalizat în anul 1780.

Abraham-Louis Perrelet, a decedat în anul 1826, dar realizările lui ne însoțesc și astăzi! Poate nu a fost primul care a inventat ceasul automatic, dar a contribuit la creerea unor noi viziuni asupra acestor instrumente.

It’s a kind of magic

Această prezentare necesită JavaScript.

Am să încep întâi cu un mic videoclip de prezentare: Rotonde de Cartier Double Mystery Tourbillon.

Mecanismul ceasului misterios (vezi J-K-L-M), un mecanism fascinant, despre al cărui prim creator am să discut în următoarea postare din categoria Watch Personalities și anume magicianul Jean-Eugène Robert-Houdin.

Ceasul prezentat astăzi aparține companiei Cartier și se numește Rotonde de Cartier Double Mystery Tourbillon și a fost prezentat la SIHH 2013, care a atras atenția mai multor vizitatori.

Deși, nu este prima tentativă a ceasornicarilor de la Cartier în realizarea ceasurilor misterioase, acestea ne încântă privirile începând cu sfârșitul sec al XIX-lea. Manufactura a încercat anul acesta să depășească acest statut al ceasurilor misterioase și să meargă mai departe. În principal, ceasurile misterioase, au creat magia doar în jurul indicatoarelor, fie ele de ore, minute, secunde, ori contoare cronograf, iar acum, în cazul cartier, piesa supusă magiei este tourbillon-ul, care pare să plutească în interiorul ceasului. Arhitectura acestui 5 minute tourbillon plutitor, a fost încadrată de două discuri de sticlă ce ii conferă o imagine ambiguă, precum o iluzie optică.

Inima acestui ceas, un risc asumat de casa Cartier, este un calibru nou, denumit 9454MC,  mecanic, a cărui inimă bate cu 21 600 vph, compus din 242 de componente și 25 de rubine și o rezervă de mers de 52 de ore. Mecanismul poartă sigiliul Poinçon de Genève, deși este un calibru nou.

Calibrul este montat într-o carcasă din platină, cu un diametru de 45 de mm, ce îi conferă o protecție de până la 30 de metri adâncime. Cadranul, împărțit simetric în două, pe orizontală, definind practic două cadrane, este tratat guilloche în stilul décor flammé ca fond, are aplicate, numerale romane, numărul IX fiind un pic mai diferit.

Primul cadran, situat în partea superioară, este cel dedicat orelor și minutelor, ale căror indicatoare au fost tratate cu flacără, iar cel de-al doilea fiind dedicat complicației tourbillon-ului zburător și părții de iluzie optica a ceasului misterios.

Ceasul are parte de câteva finisaje fine și subtile, remontoar-ul este tratat în stilul deja clasic Cartier, cabachon, iar prin geamul de cristale de safir, de pe spatele ceasului, se pot observa finele decorații Côtes de Genève, plasate orizontal. Cureaua neagră, din piele de aligator, se închide cu o încuietoare simplă din aur alb.

Man or just a God?

Arhitectura străveche, cea Neolitică, până la perioada Antichității, probabil cel mai mare semn de întrebare ridicat umanității. Un moment al istoriei mondiale ce încă a păstrat multe și nenumărate mistere, de la creație, modul de execuție și rolul programului arhitectural în sine, dar și a realizatorilor acestor monumente și construcții megalitice.

De asemenea primul arhitect cunoscut al umanității este un mister, mai ales datorită zonei sale de naștere, Egipt. Numele lui este Imhotep, dar adesea este cunoscut și sub numele de: Im-hotep, Ii-em-Hotep

Această prezentare necesită JavaScript.

Acesta s-a născut undeva în perioada 2650 – 2600 î.en, iar numele său specifica „Cel ce vine cu pacea, este pace!„. Și a fost fiul lui Kanofer, care pare a fi de fapt un prim arhitect al umanității, asemeni fiului și al Kheredu-ankh, mamă, care ulterior va fi ridicată la rangul de semi-zeiță, datorită plămădirii lui Imhotep.

Primul arhitect al lumii a creat sub cea de-a III – a dinastie a Egiptului Antic, sub domnia faraonului Djoser, ocupând chiar destul de multe funcții: fiind cancelar al faraonului, cel mai înalt om din stat după faraon, administrator al palatului, înalt preot al templului lui Ra din Heliopolis, doctor, arhitect, prim sculptor, prim tâmplar și cel mai înalt grad în ceramica urnelor.

Datorită minții sale și a creațiilor sale care l-au propulsat, de la rangul de simplu muritor al Egiptului Antic la cel de zeitate, lucru confirmat de statuia divină realizată după decesul său. Fiind chiar singura persoană a Egiptului care a avut parte de un asemenea tratament, unde doar faraonii erau considerați zei și doar pentru ei se realizau statui mortuare. Poate și datorită acestui tratament îl amintim astăzi pe Imhotep.

 Se pare că tot el a dat startul artistului ce întreține vaste relații în diferite domenii, lucru îmbrățișat ulterior de la Renaștere și pierdut la divorțul Artei de Arhitectură. Imhotep și-a lăsat amprenta nu numai în arhitectură, ci și în medicină, fiind considerat chiar și părintele medicinei, rezolvând câteva cazuri medicale precum: plăgi, răniri, entorse ori fracturi ale capului, gâtului, bratelor, claviculei, sternului, dar și prin extirparea unor tumori la sân ori abcese.

În arhitectură acesta a făcut istorie datorită startului dat monumentelor mortuare ridicate în cinstea faraonilor, denumite Mastaba. Acest tip de program funerar, construit în formă de piramidă în trepte, păstrează corpul faraonului. Care datorită condițiilor create în interiorul piramidei se mumifică. În interiorul piramidei se mai află lucruri personale deținute de faraon în timpul vieții, majoritatea fiind adevărate comori, iar pe pereții acestora sunt redate scrieri hieroglifice, scrieri ce redau trăirile și realizările din timpul vieții faraonului.

Accesul în mastaba a fost proiectat în așa fel încât să fie greu de găsit, iar de multe ori accesul fiind chiar primejdios. Prima piramidă construită a fost în Saqqara și a aparținut faraonului Djoser, construită în perioada 2630 – 2611 î.en.

De asemenea Imhotep este considerat, deși a fost utilizată la scara largă și înainte de Antichitate, primul constructor în piatră, fiind considerat chiar primul care a utilizat coloanele din piatră ca element de susținere.

Poate nu a fost chiar primul arhitect al umanității, dar este unul dintre cei mai mari și emblematici ai istoriei omenirii și arhitecturii.