Second by second

Istoria invențiilor ne rezervă surprize fascinante, uneori tumultoase, iar alteori greu de digerat, ca fapt real împotriva unei arhicunoscute premize false.

Această prezentare necesită JavaScript.

Asemeni articolelor antecedente din seria Watch personalities articolele: Selfwing și Shakespeare’s question, nu am să încerc să aduc argumente pro și contra nașterii unei invenții, ori să încerc să divulg un adevăr, care arareori îl putem cunoaște.

Nu că nu doresc avansarea problemei, ori cunoașterea reală a făptuitorilor, dar prefer ca tu, cititorule să cauți, eu, în schimb îmi postez o interpretare, deși, m-am gândit inițial ca sub-ramurile fiecărei mari categorii să fie o parte serioasă și concretă, dar istoria umanității nu lasă loc cuvintelor descrise mai sus!

Propun să trecem mai departe, poate nu a fost primul, dar istoria îl descrie ca primul ceasornicar inventator al cronografului.

Nicholas Mathieu Rieussec, vestitul ceasornicar francez, s-a născut la data de 20 Iulie 1781 în orașul Paris.

Deși a făcut primii pași în lumea orologeriei încă din frageda copilărie, îmbrățișând aceasta cariera în Île de la Cité pe strada Rue du Marché-Palu, nr. 14, nu se regăsește în lista Almanac du commerce de Paris pour l’an XIII din anul 1805, lista în care apar nume ale 190 de ceasornicari, printre care și ilustrul Abraham-Louis Breguet, dar își va face apariția 5 ani mai târziu.

La câteva zile după încoronarea lui Napoleon Bonaparte ca împărat, se naște primul său fiu, Joseph-Ferdinand, rezultat din căsătoria lui Anne Marie Delan cu Nicholas Rieussec. Acesta din urma devenind văduv la numai doi ani după nașterea lui fiului său, în anul 1806. Un an mai târziu Rieussec se căsătorește cu Marie Pierrette Flore Bourdin.

Cât despre cariera de ceasornicar, Rieussec a rămas în anonimat până în 1817, iar căderea lui Napoleon Bonaparte și ocuparea tronului de către un Bourbon, i-a facilitat lansarea spre postul de ceasornicar al Curții Regale franceze. Tot începând cu acest an, Rieussec își muta afacerea pe  Rue Notre-Dame-des-Petits-Champs, nr. 13, Paris.

Rieussec este numit ceasornicarul regelui la data de 13 Ianuarie 1817 printr-un comunicat:

” La aceasta dată: treizeci și unu ale lunii Ianuarie, 1817, Regele de la Paris, fiind pe deplin conștient de viața dreaptă, buna conduită morală a domnului Nicholas-Mathieu Rieussec și de reputația dobândită în cadrul profesiei sale de ceasornicar, dorește să îi ofere un semn de favoare și să îl onoreze cu protecția sa, Majestatea sa îi acordă titlul de ceasornicar al regelui. Acestea fiind spuse, domnul Rieussec se poate bucura de toate onorurile, prerogativele și alte beneficii ce ii aparțin. Majestatea sa dorește și intenționează ca el să poată folosi și să folosească sus numitul titlu la toate întâlnirile și documentele publice…”

Decada anilor 1820  a fost glorioasă pentru Rieussec, fiind și perioada marii lui invenții, care l-au înscris pe ceasornicar în analele istoriei. În 1821 își înființează compania „Rieussec” în Champ-de-Mars în Paris. Aceasta mutare îi oferă provocarea vieții lui: să încerce să contorizeze cursele de cai, nu doar pentru calul câștigător ci pentru toți cei aflați în cursă. Cursele de cai fiind decretate de către regalitatea franceză începând cu anul 1805. Promotorul acestei idei a fost fratele lui mai mare, Nicholas-Joseph, un membru de vază al societății ecvestre franceze si cel care a introdus primul caii de rasă in competitiile ecvestre.

În aceea perioadă multe personaje sus puse ale înaltei societăți franceze frecventau cursele de cai, inclusiv Nicholas-Mathieu Rieussec. Acesta s-a folosit de aceasta oportunitate pentru a creea primul cronograf, poate nu primul din istorie, ci primul care contoriza mai multe evenimente. Pe parcursul anului 2013, invenția primului cronograf din istorie, detronându-l astfel pe Rieussec, este Louis Moinet. Poate Rieussec nu a fost un prim constructor al cronografului, dar cel construit de el a fost capabil sa înregistreze mai multe evenimente, cum ar fi contorizarea tuturor cabalinelor înscrise în cursă.

Invenția creată de Rieussec a fost aprobată de către Academia Franceza de Științe la data de 15 Octombrie 1821, invenție testată și aprobată de către ceasornicarul Abraham-Louis Breguet și matematicianul și fizician francez Gaspard Clair François Marie Riche de Prony, membrii juriului consultat de Academia Franceză. Invenția a fost primită cu brațele deschise de către Juriul Curselor Ecvestre franceze. Juriu, care alături de Academie Franceza, au fost pionii principali care l-au ajutat pe Rieussec să obțină patentul cronografului pentru 5 ani, începând cu data de 9 Martie 1822.

Chiar Rieussec a propus numele cronografului, când a prezentat invenția cu o zi înainte în fața Academiei, astfel numele își are proveniența în limba greacă: Chronos, ce înseamnă timp și graf, care înseamnă a scrie, astfel Rieussec, împreună cu a sa invenție au fost cel care a scris timpul și istoria curselor ecvestre, chiar și după decesul lui din anul 1866

Anunțuri

Day & Night

Acum, mai bine de 200 de ani, Abraham Louis Breguet, a creat primul ceas de mână. Dar aceasta controversă încă rămâne în picioare, deoarece mai sunt participanți, precum Patek PhilippeConstant Girard și Louis Cartier. Dar, ar fi păcat sa arunc iar mărul Discordiei spre o primă apariție. Chiar dacă nu ar fi primul ceas de mână, ar fi primul purtat de o femeie, și nu orice femeie, o femeie puternică, asemeni fratelui său, Napoleon Bonaparte, și anume Caroline Murat, conform arhivei personale scrise de Abraham Louis Breguet și deținute de Horologia Breguet, în prezent. Ceasul Breguet cu numărul 2639, a fost comisionat în anul 1810 și au fost necesari doi ani pentru a-l prezenta celebrei cliente.

Această prezentare necesită JavaScript.

Din anul 2002, de când a fost lansată noua colecție dedicată sexului frumos, ce poartă numele primei deținătoare a acestui tip de ceas, Reine de Naples, ne încântă, atât pe noi cât și pe doamnele și domnișoarele prin forma specifică, ovoidală, asemeni ceasului dedicat lui Caroline Murat.

Ceasul, Breguet Reine de Naples No. 402, a fost prezentat la Salonul Internațional de Horologie de la BaselWorld anul acesta, 2013, și a reușit să atragă foarte multe priviri, fiind considerat cel mai potrivit accesoriu și deținător al timpului, dedicat sexului frumos, de la  BaselWorld.

Ceasornicarii de la Breguet au creat ceasul asemeni liniilor colecției, dar au inserat un nou principiu de simetrie, înglobând două sub-cadrane circulare în cadranul ovoidal.

Ceasul indică orele și minutele, indecși din cifre romane pentru ore și gradație punctiformă pentru minute, prin deja binecunoscutele indicatoare Breguet albăstrite, din oțel șlefuit, poziționate în cadranul jumătății inferioare, iar în cea superioară, ceasornicarii de la Breguet, au creat un nou tip de indicare a funcției AM-PM, unul spectaculos, dezgolind o parte a mecanismului, cea mai dinamica: balansierul Breguet.

Cadranul este realizat din aur alb de 18 carate, sub-cadranul orelor este decorat cu barleycorn și décor flammé guilloche, iar discul rotativ superior, ce realizează o rotație completă în 24 de ore, ce indică complicația Zi – Noapte, este realizat din titan, iar pe el fiind gravate: luna și norii, iar stelele sunt aplicate, Soarele fiind indicat de către balansierul Breguet, iar indecși de 24 de ore sunt indicate prin cifre arabe, doar numerele pare, realizate în stil Breguet, iar cele impare fiind indicate prin gradație realizată sub formă de romb.

Toate acestea sunt învelite într-o carcasă din aur alb de 18 carate, având dimensiunile 40.05 x 32 mm, și un bezel încununat cu 143 de diamante (aproximativ 1.45 carate). Cadranul este observat printr-un sticlă realizată din cristale de safir, asemeni spatelui ceasului, care dezgolește inima ceasului. Carcasa oferă o protecție la apă, până la o adâncime de 30 m.

Inima ceasului este un mecanism automatic, Calibrul 78CS, cu linii 9¾ x 13¼ , 45 de rubine, ce pulsează la o frecventa de 3.5 Hz și are o rezervă de energie de 57 de ore. Eșapamentul in linie Swiss lever ce poate fi ajustat în 6 poziții  arcul balansierului fiind realizat din silicon. Întregul mecanism este semnat și realizat de către ceasornicarii casei Breguet.

Ceasul este finisat cu o curea din satin neagră, ce este încheiată cu o catarama tip Deployment.

Inchei cu prezentarea acestui ceas printr-un scurt clip:

Selfwing

Controversele istorice, o ciudată lupta pro și contra argumente, uneori bazate pe legende, alteori pe dovezi neclare ori clare, dar respinse.

Nu numai istoria umanității este o întreagă controversă, ori multe pagini din analele ei fiind șterse pentru totdeauna, dar și istoria producătorilor de miniaturi mecanice, doveditoare instrumente ale măsurării timpului, este și ea supusă acelorași reguli ale cursului acesteia.

Astăzi am să vorbesc despre o controversă a primei apariții, dar cum am mai precizat aici: About, nu doresc să dau apă la moară unor argumente pro și contra, poate doar o interpretare, ca în majoritatea cazurilor prezente pe acest blog, a unor idei personale.

Subiectul de azi, o controversă, dar am să propun un târg, și anume: am să prezint separat cei doi ceasornicari, iar concluziile vor fi ori nu trase ulterior.

Această prezentare necesită JavaScript.

În anul 1729, pe 9 ianuarie, în localitatea Neuchâtel, Elveția, în perioada unei ierni crunte, se naște ceasornicarul Abraham – Louis Perrelet.

Tatăl acestuia, Daniel Perrelet, fermier și tâmplar, în anumite perioade se ocupa de construirea de unelte pentru realizarea ceasurilor. După cum natura ne-a înzestrat, era un lucru foarte clar ca, Abraham – Louis Perrelet, să își urmeze pașii în meseria pe care o stăpânea al sau părinte, dar acesta a dorit autodepășirea, de la construirea de instrumente și scule pentru ceasornicari, să devină el însuși unul dintre ei.

Inteligența și imaginația nestatornică i-au îndrumat creația la inventarea unui prim ceas automatic armat cu ajutorul rotorului, ce se învârte în ambele sensuri.

Rotorul și mecanismul automatic, vezi R, iar pentru mecanismul automatic: A, două lucruri ce își au făgașul în perioada anilor 1777, în cazul lui Perrelet.

Conform notelor fizicianului Horace-Bénédict de Saussure, scrise în jurnalul său de călătorie perioada May – Iunie 1777, invenția îi este atribuită lui Perrelet. Tot fizicianul de Saussure, se spune, ar fi fost cel care a înștiințat Geneva Société des Arts la data de 11 Iunie 1777, despre realizarea lui Perrelet.

Dar acesta nu a fost un promotor doar al acestui sistem mecanic genial, ci și a eșapamentelor: cilindru, duplex, pentru calendar perpetuu și cel al ecuației timpului. Acest lucru dovedește genialitatea și pasiunea pe care Perrelet a lăsato moștenire generațiilor următoare. Printre ucenicii lui se număra și ilustrul ceasornicar Abraham-Louis Breguet, dar și nepotul lui Louis-Frédéric Perrelet, devenit ulterior ceasornicarul regelui Franței.

Un alt lucru realizat de Perrelet, care îl favorizează la candidatura postului de prim creator al ceasului automatic, este pedometrul. Perrelet fiind primul creator al acestui instrument, fiind finalizat în anul 1780.

Abraham-Louis Perrelet, a decedat în anul 1826, dar realizările lui ne însoțesc și astăzi! Poate nu a fost primul care a inventat ceasul automatic, dar a contribuit la creerea unor noi viziuni asupra acestor instrumente.

Le Roy

Dinastia Le Roy, a luat amploare după anul 1686, an al nașterii lui Julien Le Roy.

Acesta sa născut în Tours, Franța  iar la vârsta de 13 ani, datorită imaginației  creativității și inteligenței micului Julien, a creat primul ceas al dinastiei Le Roy.

În anii care au urmat, Julien, a plecat la Paris, unde a devenit ulterior, în 1713, maitre horloger, apoi juré al breslei ceasornicarilor. Aceasta perseverează, iar în 1739 devine Horloger Ordinaire du Roi al Regelui Louis XV.

Acesta se mută în Rue du Harlay și își pune bazele afacerii, până la decesul său din 1759.

Julien Le Roy, acest ceasornicar francez, care a intrat în lumea tainică și explozivă a horologiei în perioada de aur a istoriei instrumentelor de măsurat timpul, a fost urmat de fiul său Pierre Le RoyJulien-David Le Roy urmând arhitectura.

Această prezentare necesită JavaScript.

Pierre Le Roy, născut în anul 1717, este considerat elementul de fundație al cronometriei moderne și al cronografului.

Acesta a inventat eșapamentul detent în anul 1748, introducând o pârghie ca element de eșapament al forței resortului.

După construirea design-ului în anul 1754, acesta a reușit sa construiască un cronometru marin în anul 1766. Acesta se apropia de precizia cronometrului H4 al ceasornicarului John Harrison (despre care am sa vorbesc în curând).

În anul 1769, Pierre Le Roy, obține 2 premii de la  Académie française, pentru obținerea celei mai bune performanțe în materie de măsurat timpul pe mare. Astfel, acesta, intră într-o competiție acerbă cu Ferdinand Berthoud, cel din urmă o obținut celebrul premiu Horloger de Marine. 

Premiu ce la devastat pe Pierre Le Roy, urmând retragerea sa, apoi decesul în anul 1785.

În anul 1785, Charles (Basile) Le Roy, preia fraiele, acesta fiind numit de Philippe al IV-lea de Orleans Master Watchmaker, în anul 1784.

După decesul lui Pierre Le Roy, Charles, deschide primul butic de horologie din arborele genealogic, acesta fiind un nepot al lui Julien și Pierre Le Roy și fiul unui pădurar. Buticul a căpătat un nume provenit din anagrama numelui Le Roy, adică Elyor, datorita furtunii revoluției franceze din 1789 și legăturii Curții Regale Franceze cu familiei Le Roy.

Charles Le Roy, a vândut și răscumpărat compania de la un angajat al său, urmând să reiasă la rampă cu numele de Le Roy. Noile modele, după  anul 1798, ne demonstrează o adevărată pasiune pentru ceasornicarul Abraham-Louis Breguet, modelele sale, de instrumente de măsurat timpul, fiind inspirate după creațiile mărețului făuritor.

Decesul lui Charles (Basile) Le Roy rămâne o necunoscută, până în prezent nu se știe când și locul unde a fost înmormântat acest ceasornicar.

În prezent, Casa L. Leroy ocupă unul din cele mai înalte locuri din clasamentul ceasurilor de lux, modelele sale fiind exclusiviste, numele sau fiind utilizat de foarte putina lume, asemeni casei Lois Moinet.

Pentru mai multe detalii accesați: http://www.montres-leroy.com/pdf/leroy_cat_prod_corr_EN.pdf

Time writer

Bourges, Franța, în anul 1768 se naște o legendă, acesta se numește Louis Moinet. Născut într-o familie de fermieri foarte prosperi.

Această prezentare necesită JavaScript.

Geniul acestui ceasornicar a fost vizibil de fraged, încă din copilărie fiind întotdeauna primul din clasă.

La vârsta de 20 de ani a plecat la Roma pentru a studia arhitectura, sculptura și pictura, urmând apoi Florența, și Paris, unde, ulterior a devenit profesor al Academiei Franceze. În perioada când acesta era profesor, ia întâlnit pe astronomul Jérôme Lalande, sculptorul Pierre-Philippe Thomire și nu în ultimul rând cu iluzionistul și ceasornicarul francez Jean Eugène Robert-Houdin. Aceștia i-au influențat ireversibil viața lui Louis Moinet, făcând o adevărată pasiune pentru mecanică și horologie.

Începând cu anii 1800, Louis Moinet, se deplasează din ce în ce mai des în Elveția, în special în Jura și în Vallée de Joux. În această perioadă îl întâlnește pe Abraham-Louis Breguet, alături de care va lucra o bună bucată de timp, devenind ulterior un bun prieten și sfătuitor în materie de horologie, dar fiul lui Breguet nu a acceptat prea ușor această apropiere, deoarece Breguet petrecea mai mult timp alături de Moinet decât alături de el. După moartea lui Breguet, Louis Moinet părăsește casa acestuia la scurt timp.

Acești doi ceasornicari au creat o era de aur a horologiei, ambii fiind ceasornicarii marilor Curți Regale ale Europei, Louis Moinet, ajungând chiar și la Casa Albă a Statelor Unite ale Americii.

Ceasurile sale au încântat  privirile și inimile unor adevărate nume care au scris istoria precum: Napoleon Bonaparte, Regele George al IV-lea al Regatului Unit, țarul Alexander I al Rusiei, Joachim Murat regele Neapolelui, președinții Statelor Unite Thomas Jefferson și James Monroe, Regele Ernest Augustus I.

Louis Moinet a fost implicat atât în creerea de ceasuri pentru marină, precum și a ceasuri astronomice și civile. A devenit celebru datorită ceasurilor sale astronomice, dar și a cronometrelor, fiind propus pentru ocuparea postului de Președinte al Cronometriei din Paris și ocupând acest scaun.

Dar, mai presus de inteligența sa a stat altruismul său, dăruind lumii, din anul 1848, o carte despre horologie, practic o biblie pentru creatori de ceasuri din lume, aceasta se împarte în două volume și se numește „Traité d’Horlogerie”. Scrierea tratatului a durat 20 de ani, în care ceasornicarul Louis Moinet se dezbracă și dezbracă tainele horologiei, dăruindu-le profanilor.

Mărețul ceasornicar se stinge din viață în anul 1853, la vârsta de 85 de ani. În cei 85 de ani de viață, acesta a sacrificat totul în numele artei, sa sacrificat pe el, timpul lui, dar și sănătatea lui.

Astăzi numele Louis Moinet a renăscut sub bagheta lui Jean-Marie Schaller, în Elveția, în Saint Blaise. În prezent manufactura creează ceasuri speciale, în ediții limitate ori piese unice. Dar nu s-au oprit doar aici, ele se disting prin utilizarea unor materiale neobișnuite și rare, precum palmier fosilizat, meteoriți ori oase de dinozauri, cadrane guilloche, și indicatoare goutte de rosée.

De curând, lui Louis Moinet, a primit titlul de prim constructor al unui cronograf, astfel, noua descoperire schimbă radical istoria ceasornicăriei. Acest prim cronograf, denumit de Louis Moinet: „compteur de tierces”, pare a fi construit în anul 1816, acesta este folosit doar ca un cronograf, fără să indice în rest orele ori minutele. Cronograful creat de Moinet, pare unul în adevăratul sens al cuvântului, fiind acționat de 2 butoane,  cu un contor central pentru secunde, calculând și diviziuni ale secundei, datorită spiritului inovator al lui Moinet, crescând vibrațiile mecanismului a reușit sa obțină o precizie covârșitoare, dar și contor pentru minute și ore, toate înglobate într-un design ușor de citit. Mai multe detalii despre aceasta descoperire puteți găsi accesând : Louis Moinet – inventor of the chronograph

Dacă doriți să aflați mai multe despre Louis Moinet și noile ceasuri, vă rog să accesați: http://www.louismoinet.com/ ori să vizionați clipul: 

  1.  Portretul lui Louis Moinet;
  2. Traité d’Horlogerie;
  3. Foaie de capăt a cărții Traité d’Horlogerie;
  4. Ceasul creat de Louis Moinet pentru Regele George al IV-lea al Angliei;
  5. Ceasul lui Napoleon, creat de Louis Moinet în formă de amforă;
  6. Ceasul creat pentru Țarul Alexandru I al Rusiei;
  7. Superbul ceas creat pentru Joachim Murat;
  8. Ceasul achiziționat de Thomas Jefferson;
  9. Ceasul creat in forma de amfora ce utilizează discuri pentru indicarea orelor, creat pentru Ernest Augustus I;
  10. Ceasul creat pentru președintele S.U.A. James Monroe;
  11. Cronograful creat de către Louis Moinet.

A finger on a pulse of time

Poate a avut noroc, dar eu consider că doar datorită minții sale sclipitoare a ajuns cunoscut! Este vorba despre John Arnold, un ceasornicar al curții regale britanice. Loc ocupat de acesta deoarece era aproape singurul cunoscător al limbii germane, dar și datorită darului făcut de John Arnold regelui George al III-lea. John Arnold, fiul unui ceasornicar englez, se naște la Cornwall în anul 1736.Până la vârsta de 19 ani învață tainele horologie de la tatăl său, urmând ca în anul 1755 să ia drumul spre Olanda, unde acesta va învăța pe lângă ceasornicărie și limba germană.

Curiozitatea limbii germane, așezate pe tronul Regatului Unit, se datorează decesului reginei Anne, survenit în 1714. Datorită acestui lucru, regina Anne, nu a lăsat niciun urmaș protestant, conform English Act of Settlement apărut în 1701, moștenitorii tronului trebuiau aleși din arborele genealogic al fostului suveran. Astfel, cel ales ca urmaș, a fost prințul George I de Hanovra, care comunica numai în limba germană, la fel și George al II-lea, care a urcat pe tron în 1727 și evident și George al III-lea, care a primit în dar de la John Arnold cel mai mic minute-repetear și pe acest ceasornicar drept prieten, datorită cunoștințelor de limbă germană dobândite de John Arnold în perioada 1755-1757, perioada petrecută de acesta în Olanda.

Conform legendei, regele George al III-lea la răsplătit pe John Arnold cu 500 de guinee, dar țarul Rusiei a oferit 1000 de guinee, John Arnold a refuzat oferta duplicării acestui ceas în miniatură, dar, la rugămințile regelui George al III-lea, un rege pasionat și cunoscător al horologie, a cerut un duplicat pentru al putea admira mai bine, iar de aici, faima lui John Arnold a crescut vertiginos.

Datorită acestui fapt, a reușit să ajungă repede cunoscut, lucru care a condus la o cerere de comenzi mare, rezultând angajarea celor mai buni ceasornicari din Londra. Tot la cererea regelui George al III-lea, John Arnold, a intrat în competiția pentru măsurarea longitudinii.

Metodele vechi, dintre care și cea susținută de Galileo Galilei, prin observarea Soarelui la Zenit, ori observarea satelitului nostru sau ale lui Jupiter. Toate aceste metode au fost folosite în trecut pentru navigația maritimă, fiind toate impractice. Toate până la omul de știință danez Gemma Frisius, care a fost primul ce a afirmat că, utilizarea unui cronometru ar fii cea mai bună metodă pentru aflarea longitudinii.

Înainte de a intra în competiție, cu primul cronometru al său, realizat în anul 1770, John Arnold a fost precedat de ceasornicari precum: Christiaan HuygensJean-Baptiste ColbertJeremy ThackerHenry Sully, dar nici măcar unul dintre aceștia nu au reușit să ajungă la o precize extraordinară pe mare, cel mai aproape de aceasta fiind chiar John Harrison, considerat a fii părintele cronometrului marin. Acesta din urmă, a creat H1 și H2 în 1741, urmate de H3 în 1759 și cel încununat de un succes și 20.000 £, H4, în 1761.

Această prezentare necesită JavaScript.

Numele de cronometru a fost prima oară utilizat chiar de John Arnold în anul 1778, când a câștigat toată atenția publicului cu al său ceas nr. 36, iar cronometrele sale au ajuns pe nave precum cea a lui James Cook în 1772 și a amiralului Harland, 1771, în 1773, Căpitanul Constantine John Phipps, 2nd Baron Mulgrave, a luat pe nava lui un cronometru de buzunar realizat de John Arnold într-o expediție la Polul Nord.

Datorită simplității mecanismelor create de John Arnold, acestea putea fii relativ ușor de plagiat, acesta dându-și acordul către prietenul său Thomas Earnshaw pentru a construi cronometrele după eșapamentul creat și patentat de John Arnold. Iar în 1780, când Earnshaw a creat un cronometru pentru John Brockbank, a utilizat o piesă care blochează arcul balansierului, conlucrând astfel cu pivoții. Arnold a dorit sa vadă mecanismul și apoi în 1782 a luat chiar el patentul pentru acest detent escapament. În prezent nu se știe clar dacă Thomas Earnshaw ori John Arnold au fost creatorii acestui detent escapament.

O altă legendă spune ca, în anul 1792, John Arnold la întâlnit pe Ducele de Orleans, care ia prezentat un ceas realizat de ceasornicarul francez  Abraham-Louis Breguet, fapt care a generat plecarea imediata la Paris a lui John Arnold pentru al întâlnii pe Breguet și sa îl introducă pe fiul sau John Roger Arnold ca ucenic în cabinetul acestui măreț ceasornicar.

În anul 1799, John Arnold decedează, lăsând la conducerea companiei, denumita Arnold & Son din 1788, pe al său fiu, care acaparase o experiență remarcabilă, sub aripa ocrotitoare a lui Breguet. La conducerea companiei, acesta continuă afacerea tatălui său, dar nu singur, ci în colaborare cu John Dent. John Arnold Jr. devine în anul 1817 maestru la Worshipful Company of Clockmakers.

În anul 1843, John Roger Arnold moare, companie fiind preluată de Charles Frodsham, iar astăzi  fundația John Arnold, nu recunoaște casa de horologie elvețiană Arnold&Son, ca fiind vechea casa engleză.

Site-ul casei Arnold&Son Elveția: http://www.arnoldandson.com/home.aspx

Simply the best

Această prezentare necesită JavaScript.

Ceasornicarul regilor și regele ceasornicarilor,  Abraham-Louis Breguet. Un spirit genial și impresionant de puternic. Născut la data de 10 Ianuarie 1747 in Neuchâtel, Elveția.

Acesta rămâne la o vârsta fragedă fără tată, mama acestuia recăsătorindu-se cu Joseph Tattet. Tatăl vitreg al lui Breguet provenea dintr-o familie de ceasornicari, acesta având chiar un showroom la Paris.

Însă, pasiunea acestuia pentru instrumentele de măsurat timpul, nu a fost insuflată de tatăl sau vitreg, ci, aceasta a apărut la vârsta de 15 ani, când a intrat ucenic la un ceasornicar necunoscut din Versailles.

O bună perioadă de timp din viată este necunoscută, mai ales după decesul, atât al mamei sale, dar și tatălui vitreg, acesta reușind să se întrețină și pe el, dar și pe sora acestuia,

Perseverența lui la ajutat să meargă mai departe, reușind chiar, în 1775, să își înființeze propria sa afacere în Quai de l’Horloge.

Acesta intră în grațiile curții regale franceze, mai ales prin lansarea unui ceas automatic, retrograd, denumit perpétuelle, care la surprins plăcut pe regele Louis al XVI-lea al Franței. Tot în acest an, după finalizarea uceniciei, acestuia ii este permis să se căsătorească, iar soția lui fiind Cécile Marie – Louise L’Huillier.

De la deschiderea propriului cabinet, mintea acestui genial creator nu s-a oprit din cercetat, inventat și realizat, decât în anul 1823, când acesta a decedat la vârsta de 76 de ani.

Printre mărețele lui creații, atât în tehnică, dar și în estetică, se numără: inventarea soneriei pentru ceasurile cu minute repeater, gravarea cadranelor în arta guilloché, inventarea unui sistem antișoc denumit pare-chute, etc. Briliantele imaginației sale au fost: ceasul creat pentru regina Marie-Antoinette și Tourbillon-ul.

Datorită minții sale neobosite, și perseverenței sale, a fost curtat de o clientelă precum: Regina Marie Antoinette, Regele Louis XVI al Franței, Napoleon Bonaparte și Joséphine de Beauharnais, sultanul Selim III, Regina Neapole-lui Caroline Murat, țarul Alexander I al Rusiei, regele George III al Regatului Unit și mulți mulți alții.

În ciuda reputației sale, în anul 1793, acesta a fost propus pentru ghilotinare, o descoperire făcută de prietenul său Jean-Paul Marat. Tot datorita lui Marat, Breguet, a reușit sa evadeze în Elveția, de unde a călătorit spre Anglia, pentru al întâlni pe John Arnold, un ceasornicar de vârf al vremii.

În anul 1823 Abraham-Louis Breguet a încetat din viață, dar compania sa încă mai produce instrumente pentru măsurarea timpului, ceasuri de vârf, atât în tehnică, cât și estetice.

La fel, majoritatea invențiilor sale în materie de horologie sunt și astăzi folosite.

Pentru mai multe detalii despre ilustrul ceasornicar vă rog să accesați: http://www.breguet.com/en/Historyhttp://www.breguet.com/en/Time-linehttp://www.breguet.com/en/Celebrated-patronshttp://en.wikipedia.org/wiki/Abraham-Louis_Breguet și o scurtă istorie a companiei:

 

Descriere imagini:

  1.  Portretul lui Abraham-Louis Breguet;
  2. Cabinetul acestuia din Quai de L’Horloge;
  3. Ceasul perpétuelle;
  4. Cadran cu ornamentație guilloche și indicatoare Breguet;
  5. Cadran cu numerale și indicatoare Breguet;
  6. Ceasul Marie-Antoinette
  7. Ceas sympathique;
  8. Tourbillon-ul;