Second by second

Istoria invențiilor ne rezervă surprize fascinante, uneori tumultoase, iar alteori greu de digerat, ca fapt real împotriva unei arhicunoscute premize false.

Această prezentare necesită JavaScript.

Asemeni articolelor antecedente din seria Watch personalities articolele: Selfwing și Shakespeare’s question, nu am să încerc să aduc argumente pro și contra nașterii unei invenții, ori să încerc să divulg un adevăr, care arareori îl putem cunoaște.

Nu că nu doresc avansarea problemei, ori cunoașterea reală a făptuitorilor, dar prefer ca tu, cititorule să cauți, eu, în schimb îmi postez o interpretare, deși, m-am gândit inițial ca sub-ramurile fiecărei mari categorii să fie o parte serioasă și concretă, dar istoria umanității nu lasă loc cuvintelor descrise mai sus!

Propun să trecem mai departe, poate nu a fost primul, dar istoria îl descrie ca primul ceasornicar inventator al cronografului.

Nicholas Mathieu Rieussec, vestitul ceasornicar francez, s-a născut la data de 20 Iulie 1781 în orașul Paris.

Deși a făcut primii pași în lumea orologeriei încă din frageda copilărie, îmbrățișând aceasta cariera în Île de la Cité pe strada Rue du Marché-Palu, nr. 14, nu se regăsește în lista Almanac du commerce de Paris pour l’an XIII din anul 1805, lista în care apar nume ale 190 de ceasornicari, printre care și ilustrul Abraham-Louis Breguet, dar își va face apariția 5 ani mai târziu.

La câteva zile după încoronarea lui Napoleon Bonaparte ca împărat, se naște primul său fiu, Joseph-Ferdinand, rezultat din căsătoria lui Anne Marie Delan cu Nicholas Rieussec. Acesta din urma devenind văduv la numai doi ani după nașterea lui fiului său, în anul 1806. Un an mai târziu Rieussec se căsătorește cu Marie Pierrette Flore Bourdin.

Cât despre cariera de ceasornicar, Rieussec a rămas în anonimat până în 1817, iar căderea lui Napoleon Bonaparte și ocuparea tronului de către un Bourbon, i-a facilitat lansarea spre postul de ceasornicar al Curții Regale franceze. Tot începând cu acest an, Rieussec își muta afacerea pe  Rue Notre-Dame-des-Petits-Champs, nr. 13, Paris.

Rieussec este numit ceasornicarul regelui la data de 13 Ianuarie 1817 printr-un comunicat:

” La aceasta dată: treizeci și unu ale lunii Ianuarie, 1817, Regele de la Paris, fiind pe deplin conștient de viața dreaptă, buna conduită morală a domnului Nicholas-Mathieu Rieussec și de reputația dobândită în cadrul profesiei sale de ceasornicar, dorește să îi ofere un semn de favoare și să îl onoreze cu protecția sa, Majestatea sa îi acordă titlul de ceasornicar al regelui. Acestea fiind spuse, domnul Rieussec se poate bucura de toate onorurile, prerogativele și alte beneficii ce ii aparțin. Majestatea sa dorește și intenționează ca el să poată folosi și să folosească sus numitul titlu la toate întâlnirile și documentele publice…”

Decada anilor 1820  a fost glorioasă pentru Rieussec, fiind și perioada marii lui invenții, care l-au înscris pe ceasornicar în analele istoriei. În 1821 își înființează compania „Rieussec” în Champ-de-Mars în Paris. Aceasta mutare îi oferă provocarea vieții lui: să încerce să contorizeze cursele de cai, nu doar pentru calul câștigător ci pentru toți cei aflați în cursă. Cursele de cai fiind decretate de către regalitatea franceză începând cu anul 1805. Promotorul acestei idei a fost fratele lui mai mare, Nicholas-Joseph, un membru de vază al societății ecvestre franceze si cel care a introdus primul caii de rasă in competitiile ecvestre.

În aceea perioadă multe personaje sus puse ale înaltei societăți franceze frecventau cursele de cai, inclusiv Nicholas-Mathieu Rieussec. Acesta s-a folosit de aceasta oportunitate pentru a creea primul cronograf, poate nu primul din istorie, ci primul care contoriza mai multe evenimente. Pe parcursul anului 2013, invenția primului cronograf din istorie, detronându-l astfel pe Rieussec, este Louis Moinet. Poate Rieussec nu a fost un prim constructor al cronografului, dar cel construit de el a fost capabil sa înregistreze mai multe evenimente, cum ar fi contorizarea tuturor cabalinelor înscrise în cursă.

Invenția creată de Rieussec a fost aprobată de către Academia Franceza de Științe la data de 15 Octombrie 1821, invenție testată și aprobată de către ceasornicarul Abraham-Louis Breguet și matematicianul și fizician francez Gaspard Clair François Marie Riche de Prony, membrii juriului consultat de Academia Franceză. Invenția a fost primită cu brațele deschise de către Juriul Curselor Ecvestre franceze. Juriu, care alături de Academie Franceza, au fost pionii principali care l-au ajutat pe Rieussec să obțină patentul cronografului pentru 5 ani, începând cu data de 9 Martie 1822.

Chiar Rieussec a propus numele cronografului, când a prezentat invenția cu o zi înainte în fața Academiei, astfel numele își are proveniența în limba greacă: Chronos, ce înseamnă timp și graf, care înseamnă a scrie, astfel Rieussec, împreună cu a sa invenție au fost cel care a scris timpul și istoria curselor ecvestre, chiar și după decesul lui din anul 1866

Anunțuri

Time writer

Bourges, Franța, în anul 1768 se naște o legendă, acesta se numește Louis Moinet. Născut într-o familie de fermieri foarte prosperi.

Această prezentare necesită JavaScript.

Geniul acestui ceasornicar a fost vizibil de fraged, încă din copilărie fiind întotdeauna primul din clasă.

La vârsta de 20 de ani a plecat la Roma pentru a studia arhitectura, sculptura și pictura, urmând apoi Florența, și Paris, unde, ulterior a devenit profesor al Academiei Franceze. În perioada când acesta era profesor, ia întâlnit pe astronomul Jérôme Lalande, sculptorul Pierre-Philippe Thomire și nu în ultimul rând cu iluzionistul și ceasornicarul francez Jean Eugène Robert-Houdin. Aceștia i-au influențat ireversibil viața lui Louis Moinet, făcând o adevărată pasiune pentru mecanică și horologie.

Începând cu anii 1800, Louis Moinet, se deplasează din ce în ce mai des în Elveția, în special în Jura și în Vallée de Joux. În această perioadă îl întâlnește pe Abraham-Louis Breguet, alături de care va lucra o bună bucată de timp, devenind ulterior un bun prieten și sfătuitor în materie de horologie, dar fiul lui Breguet nu a acceptat prea ușor această apropiere, deoarece Breguet petrecea mai mult timp alături de Moinet decât alături de el. După moartea lui Breguet, Louis Moinet părăsește casa acestuia la scurt timp.

Acești doi ceasornicari au creat o era de aur a horologiei, ambii fiind ceasornicarii marilor Curți Regale ale Europei, Louis Moinet, ajungând chiar și la Casa Albă a Statelor Unite ale Americii.

Ceasurile sale au încântat  privirile și inimile unor adevărate nume care au scris istoria precum: Napoleon Bonaparte, Regele George al IV-lea al Regatului Unit, țarul Alexander I al Rusiei, Joachim Murat regele Neapolelui, președinții Statelor Unite Thomas Jefferson și James Monroe, Regele Ernest Augustus I.

Louis Moinet a fost implicat atât în creerea de ceasuri pentru marină, precum și a ceasuri astronomice și civile. A devenit celebru datorită ceasurilor sale astronomice, dar și a cronometrelor, fiind propus pentru ocuparea postului de Președinte al Cronometriei din Paris și ocupând acest scaun.

Dar, mai presus de inteligența sa a stat altruismul său, dăruind lumii, din anul 1848, o carte despre horologie, practic o biblie pentru creatori de ceasuri din lume, aceasta se împarte în două volume și se numește „Traité d’Horlogerie”. Scrierea tratatului a durat 20 de ani, în care ceasornicarul Louis Moinet se dezbracă și dezbracă tainele horologiei, dăruindu-le profanilor.

Mărețul ceasornicar se stinge din viață în anul 1853, la vârsta de 85 de ani. În cei 85 de ani de viață, acesta a sacrificat totul în numele artei, sa sacrificat pe el, timpul lui, dar și sănătatea lui.

Astăzi numele Louis Moinet a renăscut sub bagheta lui Jean-Marie Schaller, în Elveția, în Saint Blaise. În prezent manufactura creează ceasuri speciale, în ediții limitate ori piese unice. Dar nu s-au oprit doar aici, ele se disting prin utilizarea unor materiale neobișnuite și rare, precum palmier fosilizat, meteoriți ori oase de dinozauri, cadrane guilloche, și indicatoare goutte de rosée.

De curând, lui Louis Moinet, a primit titlul de prim constructor al unui cronograf, astfel, noua descoperire schimbă radical istoria ceasornicăriei. Acest prim cronograf, denumit de Louis Moinet: „compteur de tierces”, pare a fi construit în anul 1816, acesta este folosit doar ca un cronograf, fără să indice în rest orele ori minutele. Cronograful creat de Moinet, pare unul în adevăratul sens al cuvântului, fiind acționat de 2 butoane,  cu un contor central pentru secunde, calculând și diviziuni ale secundei, datorită spiritului inovator al lui Moinet, crescând vibrațiile mecanismului a reușit sa obțină o precizie covârșitoare, dar și contor pentru minute și ore, toate înglobate într-un design ușor de citit. Mai multe detalii despre aceasta descoperire puteți găsi accesând : Louis Moinet – inventor of the chronograph

Dacă doriți să aflați mai multe despre Louis Moinet și noile ceasuri, vă rog să accesați: http://www.louismoinet.com/ ori să vizionați clipul: 

  1.  Portretul lui Louis Moinet;
  2. Traité d’Horlogerie;
  3. Foaie de capăt a cărții Traité d’Horlogerie;
  4. Ceasul creat de Louis Moinet pentru Regele George al IV-lea al Angliei;
  5. Ceasul lui Napoleon, creat de Louis Moinet în formă de amforă;
  6. Ceasul creat pentru Țarul Alexandru I al Rusiei;
  7. Superbul ceas creat pentru Joachim Murat;
  8. Ceasul achiziționat de Thomas Jefferson;
  9. Ceasul creat in forma de amfora ce utilizează discuri pentru indicarea orelor, creat pentru Ernest Augustus I;
  10. Ceasul creat pentru președintele S.U.A. James Monroe;
  11. Cronograful creat de către Louis Moinet.