HYT

Această prezentare necesită JavaScript.

În ultima perioada s-a observat o adevărată competiție, pe plan tehnic, în lumea instrumentelor de măsurat timpul, dar și pe plan estetic.

O astfel de inovație a imposibilului, devenit posibil, a lichidului, a antigravitației. O muncă asiduă, o muncă de reconversie, de redefinire, o nouă viziune asupra unei relicve, un concept temporal – atemporal, cu materiale convenționale și neconvenționale.

Toate aceste atribute sub un singur nume: HYT, o alchimie hidro-mecanică, un concept din antichitatea egipteană, pus sub o altă lumină, Seria H1.

H1 Titanium Ref: 148-TT-11-GF-LC, un ceas hidro-mecanic, un hibrid care a dat viață apei, controlând gravitația, dand astfel o noua definire pentru indicatorul de ore.

Orele fiind „afișate” printr-un tub, alimentat la fiecare capăt de două rezervoare care avansează odată la 60 de minute, cu ajutorul a două pistoane, singurul indicator/arătător uzitat în horologie, rămâne indicatorul pentru minute, fiind inclus într-un cadran circular, cu indecși liniari aplicați, în rest fiind prezente doar cifrele 30 și respectiv 60. Indicatorul pentru secunde părând ca o micâ elice, este poziționat la ora 9. Ceasul beneficiază și de un indicator de rezervă de energie, afișat în jurul orelor 3 și 5.

Inima ceasului aparține lui Bruno Moutarlier, acompaniat de Jean-François Mojon și echipa de la Concord SA.

Dificultatea punerii în funcțiune a acestui hibrid a fost unirea și separarea în același timp a două mecanisme, unul mecanic, celalalt hidromecanic, rezultând un singur mecanism, care se autoprotejează față de umiditatea internă, dar și cea externă, chiar rezistând  până la 100 de metrii adâncime.

Mecanismul este încununat cu 35 de rubine, cu o frecvență de 28.800 de vibrații pe oră, și două pistoane care angrenează fluidul indicator. Inima ceasului fiind decorată pe poduri cu Côtes de Genève și încastrată într-o carcasă din titan, cu un diametru de 48.8 mm, care permite vizionarea totală a mecanismului prin geamul din spate, dar și parțială, asupra pistoanelor, printr-o decupaj generos în cadran.

Ceasul este finisat cu o curea din piele, căptușită cu pânză cu o încuietoare clasică

Sursa: http://www.hytwatches.com/

N – O

• Naos: într-un templu egiptean, edicul în piatră care adăpostește statuia zeului protector;

• Naos: intr-un templu grecesc, apoi roman, sala centrală in care se găsea statuia zeului protector. Aceasta sală poartă uneori numele de cella;

• Navă: partea centrală a unei biserici, situată între intrare și transept. Nava se împarte în travee;

• Nișă: un intrând amenajat într-un perete și care adăpostește, de obicei, o statuie;

• Obelisc; monolit, în formă de piramidă, cu o siluetă elansată;

• Oculus: deschidere rotundă (în formă de ochi) amenajată într-un perete ori zenitul unei cupole;

• Opistodom: partea din spate a unui templu grecesc, față în față cu pronaosul;

160

Această prezentare necesită JavaScript.

La finele liceului, am avut plăcuta surpriză să văd altfel lumea, ori modul ei de clădire, ca o imensă sursă de inspirație. Totul datorită unui sculptor, care mi-a fost și profesor, domnul Lupu Nicolae. Acesta ne-a sugerat să sorbim muza din aproape orice: natură, defragmentarea și recompunerea unor elemente ori volume, matematică, etc, dar să nu ne oprim doar la asta, să studiem mult.

Ceva mai târzior, am auzit și am pus mâna pe Fibonacci, unde am văzut că natura se mulează după anumite reguli nescrise, matematice și logice.

Aceste reguli l-au influențat și îndrumat pe catalanul Antonio Gaudí, spre a creea construcții independente ca stil, deșii cu influențe masive din neogotic, tradiționalism catalan ori arhitectura lui Eugène Viollet-le-Duc ori John Ruskin, dar nu în ultimul rând de dăruirea lui spre credință și catolicism.

Acesta a împletit arhitectura cu natura, rezultând o arhitectură organică, asimetrică și atipică oricărei arhitecturi ori spațiu construit antemergătoare stilului Art Nouveau.

Un bun exemplu este Casa Milà, ori Pedrera din catalană, construită în perioada 1906-1910, o construcție plină de elemente naturale îmbinate cu simboluri atemporale, fără apartenența de loc și cu o ferventă credință catolică.

Interioarele acestei case sunt complexe, cu încăperi poligonale, asemeni unor faguri, variind de la un etaj la altul, ca răspuns asupra formei ondulate a fațadei. Deși a tratat fiecare etaj diferit, nu a lăsat la o parte nici măcar designul mânerelor de ușă ori fereastră, denotand astfel o arhitectură maniacă, transformată in religie ori altar de sacrificiu.

Un alt aspect, asemeni multor constructii celebre, La Pedrera a fost la vremea respectivă considerată o constructie Taboo, chiar beneficiarii fiind primii care s-au plans de arhitectura catalanului.

Fără Antonio Gaudí, fața Barcelonei nu ar mai fi reprezentat spiritul latin, vesel, petrecăreț și religios, iar arhitectura nu ar fi avut sarea și piperul muzelor, într-o perioada când modernismul caracterizat prin „Less is More” lua amploare.

A

• Afișare analogică a orei: este metoda clasică de afișare, cu indicatoarele rotitoare. Cu rare excepții, ceasurile de mână sofisticate afișează ora în mod analogic;

• Afișare digitală: este un sistem controlat de mecanismul ceasului, în care orele și minutele sunt indicate prin afișaj alfa-numeric ori numeric, pe un display;

• Afișarea digitala: o altă metodă de afișare digitală este tot indicarea prin numere alfa-numerice ori numerice, dar sunt indicate cu ajutorul unor discuri rotative, vizibile printr-o apertură, ori a unor curele

• Afișarea retrogradă a orei: afișarea retrogradă a minutelor este cuplată de o ora săritoare (jumping hours . Un indicator de minute parcurge o scală în sens retrograd (sens invers de rotație în raport cu acele unui ceas obișnuit) și când ajunge la zero, ora, afișată numeric într-o fereastră, avansează cu o unitate. Apoi indicatorul de minute sare înapoi la începutul scalei sale

• A.H.C.I.: Académie Horlogére des Créateurs Indépendents. Membrii ei sunt orologeri de excepție; ei expun de regula la un stand separat în cadrul Târgului de Ceasuri de la Basel (BaselWorld).
• Numărul de Alternanțe, Alternanțe pe oră (a/h): unitate în care orologerii măsoară frecvența de oscilație a balansierului. Alternanțele pe oră reprezintă numărul semi-oscilațiilor realizate de un balansier într-o oră. O alternanță este deplasarea unei pendule sau a unui organ oscilant limitată de două poziții extreme. O oscilație a balansierului sau a pendulei (un tic-tac) numără două alternanțe. O valoare tipică este de 28800 de alternanțe pe oră, adică 14000 de ticuri și 14000 de tacuri. Pentru a calcula frecvența de oscilație în Hz, se împarte numărul de alternanțe la constanta 7200. Valorile uzuale de alternanțe sunt de 18000 (2.5 Hz), 21600 (3 Hz) și 28800 (4 Hz). Ceasuri ale firmei Zenith sunt caracterizate prin valoarea de 36000 (5 Hz);

• Amortizor: piesa elastică a cărui scop este de a amortiza șocurile la care sunt supuși pivoții axelor balansierului;

• Ancoră: este una dintre piesele cele mai complicate ale unui ceas mecanic. Ancora este realizată din alamă sau din oțel. Ea are un dublu rol: pe de o parte să transmită forța dinspre roțile dințate către balansier, cu scopul de a menține oscilația celui din urma, pe de altă parte să împiedice declanșarea necontrolata a mecanismului armat;
• Ancoră cu pietre: ancora a cărei palete sunt prevăzute cu pietre;
• Antimagnetic: Un ceas poate fi calificat ca antimagnetic dacă el continuă să funcționeze într-un câmp magnetic de 4800 A/m și prezintă o abatere de mers de maximum 30 secunde/zi. Mecanismele magnetizate pot fi demagnetizate cu ajutorul unui dispozitiv special;

• Apertura: o mică deschizătură în cadran. La un ceas de tip “Aperture”, cu variate indicații precum: luna, fazele lunii, ziua, data, oră, minutul, etc. sunt vizibile prin acest tip de deschizături;

• Atmos: este un model de ceas realizat de firma Jaeger-LeCoultre care folosește o diferență de 1 grad Celsius sau o foarte mică variație de presiune pentru a funcționa. Ceasul a fost inventat de către Jean-Léon Reutter în 1928, iar primul astfel de mecanism a fost realizat în anul 1765 de către englezul James Cox

• Autoquartz: Ceas cu quartz, fără baterie. Un generator, angrenat de mișcarea mâinii, încarcă un condensator care la rândul sau alimentează motorul ceasului;

• Automatic\intoarcere automata: mecanism suplimentar care armează resortul ceasului, utilizând mișcarea mâinii ca forță de întoarcere. Primul mecanism cu un sistem de întoarcere cu rotor a fost comercializat de firma elvețiană Rolex. Întoarcerea se făcea numai într-un sens de rotație. În 1942 fabricantul de eboșe Felsa a realizat un angrenaj cu schimbare de viteză care a permis remontarea la rotația în ambele sensuri ale rotorului;

• Aviator (ceas de): adevăratele ceasuri de aviator sunt protejate contra câmpurilor magnetice. Multe dintre ele sunt cronografe, au un indicator de 24 ore și o lunetă rotitoare cu măsurarea distanței-timpului.

Rendez – vous

Această prezentare necesită JavaScript.

Cu o puternică amprentă în istoria instrumentelor de măsurat timpul, Jaeger LeCoultre, a știut sa folosească inovația mecanică pentru a fi purtată pe mâinile sexului frumos, o mecanică delicată, cu o repetiție fără rutină.

Manufactura a luat naștere în 1833, părintele fiind Antoine LeCoultre, în Le Sentier, Elveția, iar numele de Jaeger LeCoultre a luat ființă în 1937, fiind o provocare a două minți: Jacques-David LeCoultre și parizianul Edmond Jaeger.

Dar am să vorbesc despre ei, sigur, dar mai târziu, deoarece sunt destule personalități în aceasta lume a făuritorilor de timp, încât merită să le dedic măcar o pagină.

Ceasul Ref: 3448420, aparține colecției Rendez-vous, creată în stilul art-deco, cu un superb indicator de zi-noapte, încadrat într-un cadran guilloche. Cifrele pentru ore sunt marcate în numere arabe, negre, învelite într-un bezel de diamante, oferind un contrast elegant.

Inima ceasului este un mecanism automatic, încununat cu 30 de rubine, cu o frecvență de 28800 de vibrații pe oră și o rezervă de energie de 43 de ore. Mecanismul este vizibil prin geamul de safire din spatele ceasului, acesta angrenând indicatoarele albăstrite la flacără.

Delicatețea acestui ceas se află de la cadranul atent lucrat în stilul art-deco, dar și prin prezența, la ora 6 a indicatorului de zi – noapte, cifrele arabe, bezelul incrustat, totul finisat printr-o curea de aligator neagră.

Un rendez-vous de belle epoque, exclusiv feminin, elegant, adus la viață de ceasornicarii manufacturii Jaeger LeCoultre, pe care îl puteți viziona și în clipul de mai jos:

M – N

• Marchetărie: tehnică constând in asamblarea de mici fragmente de lemn. Culorile diferitelor esențelor permit realizarea de motive decorative;

• Marină: pictură reprezentând, ori având ca subiect marea, oceanele sau vapoarele;

• Medium: lichid pe baza de ulei de in sau vernis care permite diluarea culorilor;

• Meplat: un tip de basorelief în care motivul se prezintă ca o juxtapunere a suprafețelor plane, separate prin incizii puțin adânci;

• Modeleu: impresie de relief, obținută prin variația culorilor și prin opoziția dintre zonele de lumină și cele de umbră;

• Monocrom: pictură care nu utilizează decât o singură culoare așternută în mod uniform. Numai asperitățile pânzei (deșirările, incluziuni, etc.) pot modifica aspectul acestei culori;

• Monolit: lucrare realizată dintr-un singur bloc de piatră;

• Mozaic: tehnică ce permite reprezentarea unui subiect prin alăturarea unor bucăți mici de piatră sau sticlă, diferit colorate;

• Natură moartă: pictură având ca subiect unul ori mai multe obiecte, plante ori animale moarte (vânat, peste, etc.);

Message on clay de Dan Popovici

Această prezentare necesită JavaScript.

Artistul Dan Popovici, născut la data de 21 mai 1951, a urmat Liceul de Artă Nicolae Tonitza din București, urmat de Insitutul de Arte Plastice Nicole Grigorescu, acesta a reușit să îmi reîntipărească în inimă arta creată din lut, primordială, biblică.

Recunosc faptul că site-ul de socializare Facebook mi-a îndrumat pașii spre dânsul, dar urmărind inițial în treacăt, apoi în detaliu lucrările sale am simțit fiori în modul cel mai plăcut, asemeni Simfoniei a 9 – a de Ludwig van Beethoven.

Dar lucrarea care ma sâcâit și impresionat cel mai mult a fost acest mesaj în lut, o operă cu foarte multe mesaje, simbolică, re-interpretativă, repetitivă, matematică și cu multe tente istorice.

Am să fac doar o descriere personală, o impresie impregnată în eul meu, cu diverse comparații din cele enumerate mai sus.

Sculptura îmi pare o conotație primordială de la materialul utilizat, o geneză a creștinătății, urmată de o geneză sumeriană, o primă exprimare a scrierii, o „scriere matematică”, precum matematica artistică și naturală a lui Fibonacci, învelită în harta fractalilor, o matematică în stilul Doamnei Dalloway ori Ulise.

De asemeni, forma arhitecturală, de coajă, sinusoidală îmi generează ideea de continuitate, de infinit, de declin și renaștere precum întreg cursul umanității, de la Lascaux la Pollock.

Opera este expusă, conform revistei Contemporary Aesthetics, la Uzice, Serbia, cu ocazia ZALAKUSA 2011 International Fine Arts Colony of Ceramics, editia a XVI.

Conform spuselor artistului, trimiterea este mai mult balcanică, chiar și teritorial-autohtonă:  Vinca în Serbia și Tartaria, Vădastra în România, tot în primii pași ai scrierii, dar legat de meleagurile autohtone.

O artă sacră, o scriere dinaintea scrisului, o Alfa și Omega, ori o multitudine de idei plecate de la cuvânt, la materie la infinit.

Sursa: http://www.contempaesthetics.org/index.html și pagina personală de Facebook a artistului Dan Popovici: https://www.facebook.com/dan.popoviciart. Vă invit să ii treceți cu plăcere pragul!

B

• Balansier: inel metalic care constituie organul regulator al oricărui ceas mecanic, împreună cu spiralul balansierului. Cele două componente determină în cea mai mare măsură precizia unui cronometru mecanic;

• Balansier bimetalic: până la inventarea spiralului de balansier auto-compensator erau folosite pentru ceasuri de mare precizie balansiere de compensare bimetalice. Ele erau formate din doua inele concentrice, cel exterior din alamă, iar cel interior din oţel. Corpul balansierului era secţionat în două jumătăţi, pentru a permite dilatarea inegală a celor două materiale. Sub efectul temperaturii se schimba momentul de inerţie al balansierului bimetalic şi compensa astfel variaţiile datorate temperaturii a lungimii spiralului  din oțel;

• Balancier din glucydur: acest tip a înlocuit balansierul bimetalic, după inventarea spiralului de balansier auto-compensator. El este compus dintr-un aliaj de de cupru, la care s-au adăugat 3% de beriliu şi circa 0,5% de nichel. El poate fi recunoscut după culoarea sa aurie şi se deosebeşte uşor de balansierele mai simple, din nichel,  care au culoarea argintie. Balansierele din glucydur se pretează perfect la echilibrarea şi la reglarea de precizie;

• Balansierul Gyromax: este o invenţie din anul 1951 a firmei Patek Philippe. El se recunoaşte după cele 8 discuri cu fante, plasate în proximitatea inelului balansierului. Aceste elemente permit o reglare foarte exactă a frecvenţei de oscilație;

• Barilletul: el este motorul oricărui ceas mecanic. El se compune dintr-o roată dinţată şi o cutie cilindrică, de cele mai multe ori închisă cu un capac. In interiorul cutiei este înfăşurat resortul, elementul care acumulează energia necesară pentru funcţionarea ceasurilor mecanice;

• Bezel: un inel pe carcasa ceasului care înconjoară geamul şi îl ţine deasupra cadranului. La cronografe luneta este deseori prevăzută cu o scară, iar la ceasurile de damă uneori cu diamante;

• Bicolor: ceasuri a căror corp şi brăţară sunt realizate dintr-o combinaţie de aur şi inox;
• Buletin de mers: document oficial emis de instituţii specializate (precum COSC), care îi dă unui ceas dreptul să poarte numele de „cronometru”. Documentul certifică faptul că ceasul a trecut cu succes unele teste severe care se referă la precizia sa de mers (mers diurn, coeficient termic, etc.);

• Buton (poussoir): piesa care permite comanda funcţiunilor, de exemplu la cronografe comandă pornirea, oprirea şi punerea pe zero a arătătorului cronografului;

Bleumarine from Speake Marin

În trecut am mai discutat despre ceasornicari independenți, mă rog, sexul frumos din horologie (vezi: https://vondigto.wordpress.com/2012/02/26/damele-si-ceasurile/ și https://vondigto.wordpress.com/2012/02/27/o-alta-dama-in-horologie/), dar nu mai doresc să intru prea mult în detalii legate de ceasornicari și evoluția ori istoria lor, deoarece, după ce am să finalizez cu dicționarul horologic,  (vezi: https://vondigto.wordpress.com/category/ars-horologica/dex-horologic/) am să încep o nouă filă legată de personalități care au trecut dincolo de bariere, de adevărate genii în materie, unii care au schimbat radical cursul istoriei, dar să revenim la creația ceasornicarului Peter Speake – Marin.

Această prezentare necesită JavaScript.

Am să povestesc un pic despre Peter, un tip britanic pur sânge, bijutier, transformat în ceasornicar, și nu unul mediocru ori obscur, ci unul care a început să câștige foarte multă simpatie și fani, nu numai datorită complicațiilor din creațiile sale, dar și esteticii și gravurilor desăvârșite care împodobesc calibrele marca proprie.

Acesta a atras atenția lumii, prin chiar prima lui creație proprie, denumită de el „the Foundation Watch”, un ceas de buzunar încununat cu one minute-tourbillon, cu deja cunoscutele indicatoare sub formă feuille și cu un cadran superb gravat manual.

The Foundation Watch este ceasul care ma condus la acest ceasornicar unic, apoi, am răsfoit colecțiile lui și am rămas uimit, iar Thalassa mi-a atras atenția iremediabil. Acest ceas Mk1, din colecția Marin 2, este o serie limitată de 30 de piese, toate create sub mâinile și ochii unui singur om, Peter Speake – Marin, ceas prezent la BaselWorld 2011.

Dar mai întâi să încep cu un clip de prezentare: 

Un ceas de o estetică și tehnică desăvârșită, cu un cadran permisiv și transparent, prin care se observă o frumoasă gravură în stil perlage, cu funcțiile de oră și minute indicate prin arătătoarele deja cunoscute ca fiind adoptate de Speake – Marin, tratate cu Super – Luminova, iar secundele, poziționate la ora 9, fiind indicate printr-un disc rotativ devenit la fel de iconic, fiind utilizat acest tip de simbol chiar și pentru forma rotoarelor ceasurilor marca Speake – Marin.

Data este vizibilă printr-o mică apertură poziționată între orele 4 și 5. Cadranul este transparent, înconjurat de o culoare albastră, marină, intensă, pe care sunt indicate orele, numere romane și gradație punctiformă, albe, imaculate, toate închise într-o carcasă de aur alb de 42 de mm în diametru.

Calibrul SM2m Incabloc, creat din 146 de componente, mecanism mecanic remontat manual, cu o frecvență de 3 Hz, încununat cu 23 de rubine și o rezervă de energie de 80 de ore este vizibil atât prin cadran, dar și prin geamul de safire din spatele ceasului.

De ansele ceasului este prinsă o frumoasă curea din piele neagră care îi conferă un aer de o estetică desăvârșită, alături de un ceas și un mecanism creat integral manual

Închei prin a menționa filozofia tânărului ceasornicar: „The goal is not just to manufacture a product that sell well today. The true value will come from its durability over time!”

Sursa: http://www.thewatchworkshop.com/index.php și https://www.facebook.com/SpeakeMarin

P

• Parament: este termenul ce definește cele doua fețe vizibile ale unui zid și, prin extensie, pietrele ori căptușeala acestora;

• Patenă: mic platou rotund, in care se primeste painea sfintita (ostie) – crestinism catolic;

• Peristil: galerie de coloane care înconjoară un edificiu în interiorul zidului de incintă, ceea ce îl deosebește de colonadă;

• Pictură murală: lucrarea executată în culoare pe un perete pregătit din timp. A nu se confunda cu fresca;

• Pieta: reprezentare, în arta occidentală, a fecioarei Maria ținându-și fiul, Iisus Christos, mort pe genunchi;

• Pilastru: stâlp de secțiune rectangulară, ieșind în afară față de suprafața zidului, cu rol decorativ. Capitelurile acestora se înscriu în ordinele clasice;

• Pilon: semnifică fațadă monumentala ce servea drept intrare într-un templu din Egiptul Antic;

• Pinaclu: element de formă piramidală, plasat în partea superioară a unui contrafort sau a arcelor butante ale culeelor. Acest element de construcție întărește inerția ansamblului;
• Pinacotecă: muzeu de pictură;

• Piramida: mormânt egiptean în formă piramidală, aceasta prezentând, uneori, mai multe nivele;

• Piramida azteca, mayasa și inca: o construcție realizată în 9 trepte, semnificând cele 9 ceruri, planul de formă pătrată, iar pe fiecare fata se află câte un șir de trepte, culminând cu un vârf plat, unde se oficiau sacrificii. Acesta era folosită ca mormânt, dar și ca templu, ori observator astronomic;

• Portic: galerie ce ornează fațada unei clădiri ori biserici, formată dintr-un șir de coloane, iar, uneori, deasupra se află și un fronton;

• Pronaos: desemnează zona de intrare, mărginită în exterior de coloane, ce permite accesul în naosul unui templu grecesc, ori într-o biserică creștină;

• Propilee: poartă monumentală spre intrarea templelor grecești;

• Pseudoperipter: din grecescul: „fals”. Edificiu înconjurat din toate părțile de coloane angajate de-a lungul zidurilor;