A – B

• Abstract: în artele plastice, reprezentare fără referire la lumea reală;
• Academie: Instituție care coordonează învățarea artelor plastice și a arhitecturii. Ea impune, în general, propria definiție a „frumosului” în artă. Termenul „artă academică” se referă la creațiile rămase foarte tradiționale;
• Academie: reprezentarea în pictură, desen ori modelaj a unui model nud, cu titlul de studiu;
• Academie: atelier particular în care se învață artele frumoase;

• Acrilic: culoare produsă recent pe bază de rășini sintetice (se folosește în amestec cu apa). Ea permite, într o oarecare măsură obținerea unor efecte picturale asemeni picturii în ulei: materie păstoasă, efecte de transparență, etc. Poate fi utilizată cu aerograful, pentru a da suprafeței un aspect foarte neted, realizat impecabil;

• Acuarelă: culoare alcătuită din 2/3 pigment colorat și 1/3 clei (gumă arabică). Se folosește multă apă. Albul se obține lăsând, „la o parte” suprafețele nepictate, iar culorile deschise – prin jocul dintre transparență acuarelei și fondul alb al hârtiei;

•  Amforă: vas pentru păstrarea uleiului sau a vinului; deseori fundul vasului se termină cu un vârf ascuțit;

• Anamorfoză: deformare a reprezentării realității, obținută prin efectul unei oglinzi deformate. Obiectul reprezentat își reia aspectul normal atunci când este privit dintr-un anumit unghi;

• Anluminură: într-un manuscris, decorație pictată, destinată să înfrumusețeze o literă inițială o margine ori toată pagina. Se întâlnește îndeosebi în cărțile religioase ale perioadei Evului Mediu;

• Antropomorf: reprezentare având caractere mai mult sau mai puțin omenești;

• Aplat: strat de culoare a cărui grosime rămâne neschimbată pe toată întinderea;

• Artă ambientală: în arta contemporană, componentă a atitudinii artiștilor care vor să se elibereze de limitele impuse de suportul tradițional pentru a extinde actul creator asupra spațiului ambiental. Artistul încearcă sa pună în relație opera de artă cu realitatea;

• Arte aplicate: creații artistice în domeniile care privesc viata oamenilor. Exemple: mobilier, ceramică orfevrărie, vitraliu, etc.

• Asamblaj: modalitate de creație în care sunt asociate mai multe elemente tridimensionale de origini diferite sau materiale disparate luate din mediul înconjurător;

• Aureolă: disc luminos care înconjoară capul anumitor personaje, pentru a marca sfințenia lor;
• Bistru: pigment brun-închis extras din funingine, folosit ca laviu în secolele XVI și XVII-lea.

C – D

• Cronofotografie: tehnică ce permite obținerea unei serii de clișee urmărind descompunerea unei mișcări;

• Crochiu: desen rapid, executat după natură;

• Conceptual: arta conceptuală propune o reflecție asupra operei de artă. Realizarea lucrării nu mai constituie scopul creației artistice. În arta conceptuală numai ideea este importantă;

• Colaj: realizare puțin rezistentă, în care unele materiale luate din mediul înconjurător (hârtie, țesături  etc.) sunt incorporate direct în execuția plastică. Nu trebuie confundat cu fotomontajul;
• Clasic: caracterizează operele Antichității greco-romane; prin extensie, definește creații care fac referire la Antichitate ori cele care urmează o tradiție;

• Clarobscur: tehnică ce presupune un ecleraj special (lumânare, sfeșnic  proiector…) permițând alăturarea zonelor foarte luminoase și cele lăsate în umbră profundă;

• Cina: reprezentare a ultimei mese luate de Hristos împreună cu apostolii săi, cu prilejul căreia a introdus euharistia;
• Champlavé: motive ornamentale sculptate pe un fond ușor adâncit și umplut cu mastic negru ori pastă de sticlă colorată (la basoreliefuri în piatră);

• Champlevé: smalț turnat în alveole săpate în suprafața metalului (la emailuri);
• Ceară pierdută: veche tehnică de turnare în bronz a statuilor. În jurul unui sâmbure central de argilă, sculptorul așterne un strat subțire de ceară în care realizează formele statuii. Totul este apoi acoperit cu un tipar exterior de argilă. Bronzul topit se toarnă prin partea de sus a tiparului și ia locul formei de ceară. Spărgând tiparul exterior, se ajunge la statuie. Această tehnică nu permite decât obținerea unei singure probe, căci statuia este în ceară pierdută;

• Cariatidă: statuie feminină care îndeplinește rolul unei coloane;
• Canon: ansamblu de proporții armonioase, definite printr-un sistem de norme. Căutarea unui ideal a fost diferită în timp și spațiu;

• Camaieu: pictură realizată prin utilizarea unei singure culori cu mai mult ori mai putin alb sau negru;

• Caligrafie: scriere foarte îngrijită  elegantă și ornamentată, executată în trecut de către caligrafi;

• Decalcomanie: tehnică inventată de pictorul Oscar Dominguez și utilizată de suprarealiști  Consta în valorificarea controlată a petelor de cerneală sau de vopsea întinse prin presare;

• Diptic: lucrare pictată ori sculptată pe două panouri fixe sau mobile;

• Drapaj: dispunere a faldurilor unui vesmânt în funcție de nevoile reprezentării (desen, pictură ori sculptură).

E – F

• Eboșă: primele indicații trasate de pictor pe o pânză sau de sculptor în blocul de material. Termenul denumește uneori o lucrare neterminată;

• Email: masă sticloasă obținută prin topire sau prin sinterizare, constituită în special din siliciu și din bariu, care se aplică pe suprafața unor obiecte metalice sau ceramice, pentru a le proteja împotriva coroziunii, a le îmbunătăți rezistența mecanică, a realiza izolarea lor electrică, în scop decorativ etc.; smalț, glazură.
• Euritmie: îmbinarea armonioasă de proporții și de linii;

• Figurativ: desen, pictură ori sculptură care reprezintă lucruri concrete sau persoane adevărate ori imaginare, referindu-se la lumea reală;

• Figură neagră: ornament al ceramicii grecești, reprezentând siluete negre pe fond ocru de pământ ars;
• Figură roșie: fondul vasului este pictat cu negru, în timp ce pe zonele destinate decorării  pictorul poate realiza detalii foarte minuțioase;

• Filigran: procedeu de realizare a unei bijuterii din benzi fine sau din fire de aur ori argint întrețesute și sudate;

• Fotomontaj: realizare de efect executată prin asamblarea mai multor fotografii ( a se deosebi de colaj);

• Frescă: provine din cuvântul italian a fresco: pe „tencuiala proaspătă”. Se realizează cu pigmenți naturali diluați în apă. Amestecul se aplică cu pensula pe tencuială proaspătă de mortar. A nu se confunda cu pictura murală. Culorile sunt absorbite de mortar și fac un corp comun cu aceasta. Numai câteva retușuri sunt făcute a secco,  „pe uscat”;
• Frotiu: strat de vopsea opacă, aplicat neuniform și inegal peste un alt strat opac, în asa fel încât primul strat se întrevede prin cel de-al doilea;

• Fusain: substanță de culoare neagră obținută prin carbonizarea lemnului-câinesc sau a salciei și care servește la execuția desenului ori a eboșei.

G

• Galben de argint: sare de argint care, după ardere, colorează sticla albă în galben. Acesta este utilizat deseori în tehnica vitraliului;
• Gen: categorii mari de subiecte tratate în pictură: pictura istorică, portretul, peisajul, natura moartă etc;

• Gen, pictură de gen: se numește pictură de gen un tablou care prezintă o scenă din viață cotidiană;

• Gisant: statuie reprezentând personajul defunctului, pe lespedea mormântului;
• Glasiu: culoare diluată, amestecată cu un liant transparent și aplicată opac. Creează o luminozitate puternică, datorită reflexiei luminii pe stratul mat, acoperit cu liantul transparent;
• Gliptotecă: muzeu în care sunt expuse medalii, monede ori mici obiecte gravate;

• Gravură: procedeu constând în gravarea unei plăci metalice. Când placa este acoperită cu verniu, inciziile trasate sunt atacate ulterior cu apă tare, pentru a forma șănțulețe în care să se introducă tuș. Gravura se poate realiza si in relief, pe o placă de lemn, și se numește lemn gravat ori xilografie;

• Grisaille: pictură, gen camaieu, realizată numai prin utilizarea tonalităților de gri;

• Guașă: vopsea alcătuită din 1/3 pigment colorat și 2/3 gumă arabică. Tehnica aceasta se folosește cu apă. Spre deosebire de acuarelă, culorile sunt mate și, pentru a deveni luminoase, li se adaugă alb;

I – Î – K – L

• Icoană: o imagine artistică, plastică, o reprezentare a unei scene religioase în arta bizantină și apoi creștin-ortodoxă, fiind considerată sacră. Aceasta este expusă atât în lăcașurile de cult, dar și în locuințele credincioșilor ori instituții;
• Iconoclast: indică o persoană care aparține aceluiași cult religios, ori care își are credința în aceeași divinitate, dar refuză reprezentarea plastică a lumii divine și care distruge imaginile existente;
• Iconografie: este o ramură a istoriei artei care se ocupă cu identificarea, descrierea și interpretarea conținutului imaginilor.
• Iconografie: literal: descrierea de imagini. Denumește ansamblul subiectelor reprezentate în operele de artă.

• Infografie: ansamblul de tehnici care permit crearea de imagini prin intermediul calculatorului;

•  Instalație:  în arta contemporană, realizare care tinde să substituie noțiunea de lucrare cu totalitatea elementelor de creație, ținându-se seama de locul unde sunt expuse sau de atmosfera din jur;

•  Împăstare: strat gros de culoare aplicată cu o pensulă ori cuțit, care creează o textură pe suprafața tabloului. Poate servi și ca strat de bază pentru glasiu;

• Kore: statuie reprezentând o fată tânăra în Grecia, din perioada arhaică;

• Kuros: statuie a unui tânăr bărbat gol, în Grecia, în perioada arhaică;

• Laviu: aplicarea unui strat de tuș, bisturiu ori acuarelă puternic diluate în apă;

• Litografie: tehnică ce permite reproducerea unui desen executat direct pe o piatră de calcar;

M – N

• Marchetărie: tehnică constând in asamblarea de mici fragmente de lemn. Culorile diferitelor esențelor permit realizarea de motive decorative;

• Marină: pictură reprezentând, ori având ca subiect marea, oceanele sau vapoarele;

• Medium: lichid pe baza de ulei de in sau vernis care permite diluarea culorilor;

• Meplat: un tip de basorelief în care motivul se prezintă ca o juxtapunere a suprafețelor plane, separate prin incizii puțin adânci;

• Modeleu: impresie de relief, obținută prin variația culorilor și prin opoziția dintre zonele de lumină și cele de umbră;

• Monocrom: pictură care nu utilizează decât o singură culoare așternută în mod uniform. Numai asperitățile pânzei (deșirările, incluziuni, etc.) pot modifica aspectul acestei culori;

• Monolit: lucrare realizată dintr-un singur bloc de piatră;

• Mozaic: tehnică ce permite reprezentarea unui subiect prin alăturarea unor bucăți mici de piatră sau sticlă, diferit colorate;

• Natură moartă: pictură având ca subiect unul ori mai multe obiecte, plante ori animale moarte (vânat, peste, etc.);

P – R

• Paletă: suport din lemn pe care un pictor își așează vopselele și își pregătește amestecul de culori. Prin extensie, se vorbește despre paleta unui pictor, adică ansamblul de culori folosit în lucrările sale;

• Pantocrator: epitet atribuit lui Christos și, în particular, în arta bizantină, reprezentarilor lui Iisus Christos în glorie, adică înconjurat de aură;

• Pastel: pigment colorat sub formă de baton. Prin adăugarea de caolin se obțin pasteluri mai mult sau mai puțin dure;

• Pastel: lucrare pe hârtie, realizată în pastel;
• Pastel gras: un pastel la care s-a adăugat un liant precum ulei ori ceara;
• Performanța (performance): în arta contemporană, se înlocuiește noțiunea de lucrare printr-un „eveniment”. Acest demers corespunde unei „reprezentații”, unei „prestații”. Performance se situează între artele vizuale și spectacol care presupune derularea în timp;

• Perspectivă: metodă care permite reprezentarea unui anumit spațiu cu trei dimensiuni pe o suprafață bidimensională;

• Pictură murală: lucrarea executată în culoare pe un perete pregătit din timp. A nu se confunda cu fresca;

• Pieta: reprezentare, în arta occidentală, a fecioarei Maria ținându-și fiul, Iisus Christos, mort pe genunchi;
• Pigment: substanță colorată de origine naturală (minerală, vegetală, animală) sau chimică folosită la fabricarea vopselelor și a pastelurilor;
• Pinacotecă: muzeu de pictură;

• Predelă: compartiment în partea de jos a unui tablou sau retablu unde sunt reprezentate scene legate de subiectul tabloului;

• Racursiu: reprezentare a unui element care, printr-un efect de perspectivă, pare mai scurt decât este în realitate. Întărește efectul de profunzime;

• Retablu: panou din lemn pictat sau sculptat, așezat deasupra altarului. Poate fi alcătuit din unul ori mai multe panouri (diptic, triptic sau poliptic);

• Ronde-bosse: sculptură executată complet în relief, nemaifăcând astfel corp comun cu fondul;

• Rupestru: Executat în peșteri, pe pereții stâncilor;

S – Ș

• Sarcofag: sicriu din lemn ori din piatră, adesea decorat cu basoreliefuri ori inscripții;

• Schiță: prima încercare înaintea realizării unei lucrări, executată pe un alt suport decât lucrarea definitivă, spre deosebire de eboșă. A se deosebi de studiu, pentru că schița prezintă o compoziție globală în care sunt plasate toate elementele.
• Sepia: tuș obținut din lichidul eliminat de sepie și folosit la realizarea unui laviu;

• Serigrafie: procedeu de imprimare cu ajutorul unui ecran de mătase, utilizat ca un șablon;

• Stuc: amestec de ipsos, praf de piatră și clei, servind la realizarea sculpturilor sau a mulajelor pentru decorarea pereților și a plafoanelor. Poate fi pictat ori aurit;

• Studiu: încercarea de realizare a unui anumit element, care ar putea servii ca model în decursul realizării tabloului

• Șasiu tablou: suport din lemn pe care se intinde pânza de pictat;
• Școala…: desemnează o lucrare de artă a cărei atribuire este incertă. Termenul de „scoală” se aplică de asemeni și unei tendințe artistice. Exemple: Școala de la Fontainbleau, Școala de la New York, etc;

• Șevalet: suport din lemn pe care se așează tabloul pentru a fi pictat;

• Șevalet (pictură la): se referă la tablourile de sine stătătoare cu dimensiuni relativ restrânse, realizate pe un șevalet.

T-U-V-Z

• Tapiserie: țesătură realizata din fire de lână divers colorate. Scenele reprezentate pe o tapiserie servesc, în genera, la ornamentarea pereților unor locuințe sau ai unor edificii.

• Tempera: vopsea solubila în apa, ai carei pigmenți sunt amestecați cu gălbenuș de ou.

• Tetramorf: reprezentarea, în scena Judecății de Apoi, a celor patru evangheliști sub înfățișări specifice: vulturul Sf. Ioan, taurul Sf. Luca, leul Sf. Marcu și îngerul Sf. Matei.

• Triptic: pictura ori basorelief alcătuit din trei voleuri articulate.
• Trofeu: sculptura decorativa reprezentând mai multe arme suspendate pe o coloană.

• Trompe l’oeil: pictură care reproduce cu minuțiozitate materiale și obiecte din realitatea cotidiană și care îți dă iluzia, prin impresia de relief, că te găsești în prezența obiectelor reale;
• Tus: substanță lichidă ori solidă de un negru intens, fabricat din negru de fum frământat cu gelatină. Se folosește diluat cu mai mult ori mai puțină apă. Odinioară provenea din China.

• Ulei: vopsea alcătuită dintr-un pigment colorat amestecat cu ulei sicativ (de in). Se poate folosi în amestec cu benzină (culoare slabă) ori adiționată cu ulei (culoare grasă)

• Urna: sculptură decorativă înfățișând un vas din care ies flăcări, în varianta originală, apoi primind diferite forme culori, ori fiind de diferite dimensiuni.

• Vegetal (motiv): utilizarea în artă a motivelor botanice, majoritatea cazurilor utilizării acestor forme sunt pur decorative, primele forme fiind regăsite în Antichitatea greacă.

• Vitraliu: Asamblaj din bucăți mici de sticlă de diferite culori, separate de o rețea de plumb. Servește ca vitraj pentru o fereastră;

• Zoomorf (motiv): motivele zoomorfe sunt utilizate din cele mai străvechi timpuri, ele înglobează în artă  elemente animaliere drept reprezentare, fie sculptură, pictură, tapițerie etc;