Ballerine Enchantée

    ” Am visat că am fost balerină și mi-am petrecut întreaga viață dansând ușor, asemeni unui fluture”Anna Pavlova

Această prezentare necesită JavaScript.

Un vis al casei Van Cleef & Arples și-a ales drumul de la aceste cuvinte, pentru a creea o capodoperă, o capodoperă dedicată Annei Pavlova.

Încadrată în colecția „Poetic Complication”, ceasul, ori mai bine spus, scena reflectă strădania, munca și imaginația ceasornicarilor și a artiștilor Van Cleef & Arples.

Mica scenetă reprezintă o balerină în miniatură, sculptată în relief din aur alb și încrustată cu diamante.

Tutu-ul ei, creat într-o manieră transparentă și lejeră, realizat din două părți, fundalul din email în manieră champlevé, static, și partea dinamică, cea a indicatoarelor stilizate sub forma unor aripi de fluture și dau stropul de magie acestei opere.

„Aripile de fluture” indică orele și minutele la cererea purtătoarei prin apăsarea unui buton situat în jurul orei 8, respectiv în partea stângă fiind „încrustate” diamante pentru indicarea orelor, iar în dreapta fiind cele dedicate minutelor.

Fundalul acestei piese, un guilloché vălurit, de o nuanță violet, acoperit de mai multe straturi translucide de email Grand Feu îi dă o impresie de profunzime și strălucire întregului ansamblu. Toată scena este înrămată într-o carcasă din aur alb cu un diametru de 40.5. și este pusă în mișcare de un mecanism mecanic „le Bras en l’Air”, un modul Agenhor de la Jaeger LeCoultre.

Ceasul este încheiat cu o curea din piele albă, cu o cataramă clasică.

Închei și eu prin prezentarea acestei bijuterii printr-un clip:

Anunțuri

Through time

Această prezentare necesită JavaScript.

La naștere, o parte din umanitate, are parte din plin de anonimat, fiind uneori cunoscută, identitatea, doar în cercuri restrânse, majoritatea acestora prin legături familiale, de sânge.

De un astfel de anonimat a avut parte și ceasornicarul Jean – François Bautte, născut la data de 26 Martie 1772, într-o modestă familie de muncitori, în Chancy, lângă Geneva.

Acesta își începe ucenicia, fragedă, la vârsta de 12 ani. Ucenicia a fost un impuls, rezultat din decesul părinților. Bautte s-a perfecționat în arta bijuteriilor, a lucrătorilor cu aur și a asamblării cutiilor de bijuterii, dar datorită entuziasmului său viu, acesta a învățat și arta guilloche (vezi: G-H-I-Î)  singur, asemeni ceasornicăriei.

Nu numai inteligența și perseverența lui în aceste domenii l-au propulsat, dar și simțul său  ascuțit, al comerțului. Un asociat ulterior al lui Bautte, Jacques-Dauphin Moulinié, declara că, Jean – François Bautte își semna deja creațiile sale, începând de la prima efectuată în anul 1791, până la asocierea cu Moulinié, devenind astfel „Moulinié et Bautte”,

Compania,”Moulinié et Bautte”, a luat naștere în anul 1793, devenind ulterior, începând cu data de 1 Octombrie 1804, „Moulinié, Bautte & Cie”, datorită asocierii Moulinié și Bautte cu Jean-Gabriel Moynier și lărgirii profilului companiei, astfel, de la realizatori de bijuterii și casete pentru acestea, au început să realizeze și ceasuri.

Numele de „Moulinié, Bautte & Cie” va rămâne în picioare până în anul 1808, când aceasta va lua forma „Moulinié, Bautte & Moynier”. În anul 1826, compania își schimba iar denumirea, devenind astfel „Bautte & Moynier”. În 1831, Jean – François Bautte, renunță la orice parteneriat și își solidifică propria afacere, astfel lucrările sunt semnate „Bautte”.

Nu fără un scop precis am trecut în revistă cursul companiei, condusă de Jean – François Bautte, deoarece, acesta a creat prima manufactură, înainte ca acest concept ori nume să existe. Bautte a adunat sub același acoperiș toate artele și meseriile care duc la realizarea unui instrument de măsurat timpul și operelor ce ne pun în operă, bijuteriile. Tocmai această viziune, îl plasează pe Jean – François Bautte, în panteonul marilor ceasornicari ai istoriei.

Sub acoperișul manufacturii „Bautte” lucrau 180 de muncitori și 120 de meșteșugari, inițial, aceștia lucrau „de acasă”, ulterior fiind reuniți în Rue du Rhône, Geneva, o Mecca a ceasornicarilor. Bautte a mai deschis ateliere în Paris și un punct de desfacere și vânzare în Florența.

Jean – François Bautte, de fapt manufactura „Bautte”, a rămas în istorie datorită creațiilor lor extra-plate, dar și tratarea cadranelor ceasurilor în tehnicile: champlevé (vezi : C-D), guilloche, gravuri.

Operele create de manufactura „Bautte” au fost foarte apreciate în acea perioadă, indiferent că erau bijuterii, casete, ceasuri ori automaton, acestea fiind bine vândute în țări precum: Franța, Italia, Turcia, Egipt, India și China.

Una din cele mai apreciate lucrări fiind un pistolet, ce avea integrat un ceas în mâner și o cutie de pudră. Aceasta lucrare a sucit mințile femeilor din Paris, dar a reușit să se strecoare și sub penița lui Alexandre Dumas, acesta din urmă scriind despre „Bautte”: colecțiile create de Bautte sunt atât de vaste în imaginație, încât te consideri parte integrantă a unui vis, reușind să o scoale chiar pe Cleopatra din mormânt cu aceste bogații”. Dar, Dumas, nu a fost singurul scriitor ce îl amintește pe Jean-François Bautte în scrierile sale, Balzac a fost un alt admirator. Îl găsim, în „Lettres à l’Etrangère” și denumit „un adevarat rit al inițierii” de către criticul de artă englez John Ruskin.

Tot, Alexandre Dumas, îl prezintă pe Jean – François Bautte, în rolul contrabandistului. Devenit astfel datorită unei taxe aplicate la frontiera, la comerțul dintre Franța și Elveția.

Spiritul inventiv al lui Bautte nu s-a limitat doar la bijuterii și ceasuri, acesta a depășit bariera, realizând o trăsură destul de mare, pentru familia sa, în care a înglobat cutii muzicale, panouri pictate cu împrejurimile lacului Geneva. Aceasta trăsură a fost realizată în anul 1830.

La data de 30 Noiembrie 1837, Jean – François Bautte, se stinge din viață, lăsând manufactura pe mâinile fiului său Jacques Bautte și a fiului vitreg Jean – Samuel Rossel. Compania supraviețuind până în anul 1905 sub diferite denumiri.

În prezent numele de Bautte este la loc de cinste în Compania Girard – Perregaux, fiind parte integrantă a istoriei companiei. Manufactura creată de Jean – François Bautte fiind achiziționată de Constant Girard în anul 1906, iar o parte a creațiilor lui Bautte sunt prezente încă în Muzeul companiei Girard – Perregaux din La Chaux-de-Fonds.

C – D

  • Cronofotografie: tehnică ce permite obținerea unei serii de clișee urmărind descompunerea unei mișcări;

  • Crochiu: desen rapid, executat după natură;

  • Conceptual: arta conceptuală propune o reflecție asupra operei de artă. Realizarea lucrării nu mai constituie scopul creației artistice. În arta conceptuală numai ideea este importantă;

  • Colaj: realizare puțin rezistentă, în care unele materiale luate din mediul înconjurător (hârtie, țesături  etc.) sunt incorporate direct în execuția plastică. Nu trebuie confundat cu fotomontajul;
  • Clasic: caracterizează operele Antichității greco-romane; prin extensie, definește creații care fac referire la Antichitate ori cele care urmează o tradiție;

  • Clarobscur: tehnică ce presupune un ecleraj special (lumânare, sfeșnic  proiector…) permițând alăturarea zonelor foarte luminoase și cele lăsate în umbră profundă;

  • Cina: reprezentare a ultimei mese luate de Hristos împreună cu apostolii săi, cu prilejul căreia a introdus euharistia;
  • Champlavé: motive ornamentale sculptate pe un fond ușor adâncit și umplut cu mastic negru ori pastă de sticlă colorată (la basoreliefuri în piatră);

  • Champlevésmalț turnat în alveole săpate în suprafața metalului (la emailuri);
  • Ceară pierdută: veche tehnică de turnare în bronz a statuilor. În jurul unui sâmbure central de argilă, sculptorul așterne un strat subțire de ceară în care realizează formele statuii. Totul este apoi acoperit cu un tipar exterior de argilă. Bronzul topit se toarnă prin partea de sus a tiparului și ia locul formei de ceară. Spărgând tiparul exterior, se ajunge la statuie. Această tehnică nu permite decât obținerea unei singure probe, căci statuia este în ceară pierdută;

  • Cariatidă: statuie feminină care îndeplinește rolul unei coloane;
  • Canon: ansamblu de proporții armonioase, definite printr-un sistem de norme. Căutarea unui ideal a fost diferită în timp și spațiu;

  • Camaieu: pictură realizată prin utilizarea unei singure culori cu mai mult ori mai putin alb sau negru;

  • Caligrafie: scriere foarte îngrijită  elegantă și ornamentată, executată în trecut de către caligrafi;

  • Decalcomanie: tehnică inventată de pictorul Oscar Dominguez și utilizată de suprarealiști  Consta în valorificarea controlată a petelor de cerneală sau de vopsea întinse prin presare;

  • Diptic: lucrare pictată ori sculptată pe două panouri fixe sau mobile;

  • Drapaj: dispunere a faldurilor unui vesmânt în funcție de nevoile reprezentării (desen, pictură ori sculptură).