Second by second

Istoria invențiilor ne rezervă surprize fascinante, uneori tumultoase, iar alteori greu de digerat, ca fapt real împotriva unei arhicunoscute premize false.

Această prezentare necesită JavaScript.

Asemeni articolelor antecedente din seria Watch personalities articolele: Selfwing și Shakespeare’s question, nu am să încerc să aduc argumente pro și contra nașterii unei invenții, ori să încerc să divulg un adevăr, care arareori îl putem cunoaște.

Nu că nu doresc avansarea problemei, ori cunoașterea reală a făptuitorilor, dar prefer ca tu, cititorule să cauți, eu, în schimb îmi postez o interpretare, deși, m-am gândit inițial ca sub-ramurile fiecărei mari categorii să fie o parte serioasă și concretă, dar istoria umanității nu lasă loc cuvintelor descrise mai sus!

Propun să trecem mai departe, poate nu a fost primul, dar istoria îl descrie ca primul ceasornicar inventator al cronografului.

Nicholas Mathieu Rieussec, vestitul ceasornicar francez, s-a născut la data de 20 Iulie 1781 în orașul Paris.

Deși a făcut primii pași în lumea orologeriei încă din frageda copilărie, îmbrățișând aceasta cariera în Île de la Cité pe strada Rue du Marché-Palu, nr. 14, nu se regăsește în lista Almanac du commerce de Paris pour l’an XIII din anul 1805, lista în care apar nume ale 190 de ceasornicari, printre care și ilustrul Abraham-Louis Breguet, dar își va face apariția 5 ani mai târziu.

La câteva zile după încoronarea lui Napoleon Bonaparte ca împărat, se naște primul său fiu, Joseph-Ferdinand, rezultat din căsătoria lui Anne Marie Delan cu Nicholas Rieussec. Acesta din urma devenind văduv la numai doi ani după nașterea lui fiului său, în anul 1806. Un an mai târziu Rieussec se căsătorește cu Marie Pierrette Flore Bourdin.

Cât despre cariera de ceasornicar, Rieussec a rămas în anonimat până în 1817, iar căderea lui Napoleon Bonaparte și ocuparea tronului de către un Bourbon, i-a facilitat lansarea spre postul de ceasornicar al Curții Regale franceze. Tot începând cu acest an, Rieussec își muta afacerea pe  Rue Notre-Dame-des-Petits-Champs, nr. 13, Paris.

Rieussec este numit ceasornicarul regelui la data de 13 Ianuarie 1817 printr-un comunicat:

” La aceasta dată: treizeci și unu ale lunii Ianuarie, 1817, Regele de la Paris, fiind pe deplin conștient de viața dreaptă, buna conduită morală a domnului Nicholas-Mathieu Rieussec și de reputația dobândită în cadrul profesiei sale de ceasornicar, dorește să îi ofere un semn de favoare și să îl onoreze cu protecția sa, Majestatea sa îi acordă titlul de ceasornicar al regelui. Acestea fiind spuse, domnul Rieussec se poate bucura de toate onorurile, prerogativele și alte beneficii ce ii aparțin. Majestatea sa dorește și intenționează ca el să poată folosi și să folosească sus numitul titlu la toate întâlnirile și documentele publice…”

Decada anilor 1820  a fost glorioasă pentru Rieussec, fiind și perioada marii lui invenții, care l-au înscris pe ceasornicar în analele istoriei. În 1821 își înființează compania „Rieussec” în Champ-de-Mars în Paris. Aceasta mutare îi oferă provocarea vieții lui: să încerce să contorizeze cursele de cai, nu doar pentru calul câștigător ci pentru toți cei aflați în cursă. Cursele de cai fiind decretate de către regalitatea franceză începând cu anul 1805. Promotorul acestei idei a fost fratele lui mai mare, Nicholas-Joseph, un membru de vază al societății ecvestre franceze si cel care a introdus primul caii de rasă in competitiile ecvestre.

În aceea perioadă multe personaje sus puse ale înaltei societăți franceze frecventau cursele de cai, inclusiv Nicholas-Mathieu Rieussec. Acesta s-a folosit de aceasta oportunitate pentru a creea primul cronograf, poate nu primul din istorie, ci primul care contoriza mai multe evenimente. Pe parcursul anului 2013, invenția primului cronograf din istorie, detronându-l astfel pe Rieussec, este Louis Moinet. Poate Rieussec nu a fost un prim constructor al cronografului, dar cel construit de el a fost capabil sa înregistreze mai multe evenimente, cum ar fi contorizarea tuturor cabalinelor înscrise în cursă.

Invenția creată de Rieussec a fost aprobată de către Academia Franceza de Științe la data de 15 Octombrie 1821, invenție testată și aprobată de către ceasornicarul Abraham-Louis Breguet și matematicianul și fizician francez Gaspard Clair François Marie Riche de Prony, membrii juriului consultat de Academia Franceză. Invenția a fost primită cu brațele deschise de către Juriul Curselor Ecvestre franceze. Juriu, care alături de Academie Franceza, au fost pionii principali care l-au ajutat pe Rieussec să obțină patentul cronografului pentru 5 ani, începând cu data de 9 Martie 1822.

Chiar Rieussec a propus numele cronografului, când a prezentat invenția cu o zi înainte în fața Academiei, astfel numele își are proveniența în limba greacă: Chronos, ce înseamnă timp și graf, care înseamnă a scrie, astfel Rieussec, împreună cu a sa invenție au fost cel care a scris timpul și istoria curselor ecvestre, chiar și după decesul lui din anul 1866

Anunțuri

Mission to the edge of space

Această prezentare necesită JavaScript.

Zenith, un brand puternic, un brand care adoră aventura și o susține. Un brand care este pasionat de înălțime chiar începând de la al sau nume: Zenith, care înseamnă cel mai înalt punct de pe bolta cerească.

 

De la primul ambasador, la înălțime  al brandului Zenith, Alain Robert, cel care a urcat la cea mai mare înălțime în topul ambasadorilor este Felix Baumgartner.

Acesta, un parașutist profesionist, care a ținut lumea cu sufletul la gură, prin intermediul cascadoriilor sale, a reușit să sară din zenit. Această performață, a fost realizată la data de 14 Octombrie anul curent.

Pentru acest avânt imens în lumea salturilor, au fost necesari 5 ani de pregătiri  pentru ambasadorul Zenith & Team. Saltul a fost realizat dintr-un balon umplut cu heliu și lansat la altitudinea de 39,045 km.
De aici, Felix Baumgartner, în prima parte a saltului a depășit bariera sunetului, pe lângă alte recorduri: cel mai înalt zbor într-un balon, și primul om care a atins viteza sunetului în afara unui vehicul.

Acesta a fost însoțit, dea-lungul căderii, de un ceas remarcabil, care a trebuit sa înfrunte condițiile extreme căderii: variații extreme de presiune, vibrații intense și accelerație violentă de la 9G la 11G.

Datorită construcției sale solide, a reușit sa le întreacă pe toate, asemeni strămoșului său, El Primero, apărut în anul 1969, utilizat în 1970 la traversarea Atlanticului, de la Paris la New York, la bordul unui Boeing 707.

Pe lângă rezistenta acestui ceas, cronograful său este cel mai precis din gama El Primero, dar și din istoria Zenith, dar și funcția de Flyback.

Ceasul este propulsat de un mecanism automatic El Primero, calibrul 4057B, cu o inimă ce bate cu 36 000 de vibrații pe oră, o oscilație devenită icon al manufacturii Zenith.

Această inimă puternică este învelită într-o carcasă de 45.5 mm, din oțel inoxidabil și un bezel ceramic. Cadranul este învelit într-un geam din cristale de safir, este de culoare gri, cu 3 sub-cadrane,  toate realizate în stilul deja cunoscut al El Primero, încă din anul 1969.

Acest tipar, împrumutat din artă, de utilizare a 3 culori, a apărut ca un autu al vremii. În aceea perioadă, sub-cadranele negre pri albastru închis erau la modă prin rândul cronografelor. Cadranul gri, este secundarul, situat la ora 9, cel albastru închis este contorul de minute, la ora 3, iar cel negru este contorul de ore situat la ora 6, unde se află și o apertură pentru dată.

Indicatoarele sunt tratate cu superluminova și sunt realizate din oțel inoxidabil, iar indicatorul cronografului este înroșit la flacăra și finisat cu o stea, ce funcționează ireproșabil împreună cu funcția flyback.

Ceasul are un capac gravat, cu portretul lui Felix Baumgartner, împreună cu inscripția: Learn to love what you have been taught to fear. Capac ce ii asigura ceasului o etanșeitate de până la 100 de metri adâncime.

Ceasul este finisat cu o brățară metalică din oțel inoxidabil, care a rezistat șocurilor în momentul purtării ceasului de către Felix Baumgartner, care, apropo, nu a întârziat cu nicio secundă.

Time writer

Bourges, Franța, în anul 1768 se naște o legendă, acesta se numește Louis Moinet. Născut într-o familie de fermieri foarte prosperi.

Această prezentare necesită JavaScript.

Geniul acestui ceasornicar a fost vizibil de fraged, încă din copilărie fiind întotdeauna primul din clasă.

La vârsta de 20 de ani a plecat la Roma pentru a studia arhitectura, sculptura și pictura, urmând apoi Florența, și Paris, unde, ulterior a devenit profesor al Academiei Franceze. În perioada când acesta era profesor, ia întâlnit pe astronomul Jérôme Lalande, sculptorul Pierre-Philippe Thomire și nu în ultimul rând cu iluzionistul și ceasornicarul francez Jean Eugène Robert-Houdin. Aceștia i-au influențat ireversibil viața lui Louis Moinet, făcând o adevărată pasiune pentru mecanică și horologie.

Începând cu anii 1800, Louis Moinet, se deplasează din ce în ce mai des în Elveția, în special în Jura și în Vallée de Joux. În această perioadă îl întâlnește pe Abraham-Louis Breguet, alături de care va lucra o bună bucată de timp, devenind ulterior un bun prieten și sfătuitor în materie de horologie, dar fiul lui Breguet nu a acceptat prea ușor această apropiere, deoarece Breguet petrecea mai mult timp alături de Moinet decât alături de el. După moartea lui Breguet, Louis Moinet părăsește casa acestuia la scurt timp.

Acești doi ceasornicari au creat o era de aur a horologiei, ambii fiind ceasornicarii marilor Curți Regale ale Europei, Louis Moinet, ajungând chiar și la Casa Albă a Statelor Unite ale Americii.

Ceasurile sale au încântat  privirile și inimile unor adevărate nume care au scris istoria precum: Napoleon Bonaparte, Regele George al IV-lea al Regatului Unit, țarul Alexander I al Rusiei, Joachim Murat regele Neapolelui, președinții Statelor Unite Thomas Jefferson și James Monroe, Regele Ernest Augustus I.

Louis Moinet a fost implicat atât în creerea de ceasuri pentru marină, precum și a ceasuri astronomice și civile. A devenit celebru datorită ceasurilor sale astronomice, dar și a cronometrelor, fiind propus pentru ocuparea postului de Președinte al Cronometriei din Paris și ocupând acest scaun.

Dar, mai presus de inteligența sa a stat altruismul său, dăruind lumii, din anul 1848, o carte despre horologie, practic o biblie pentru creatori de ceasuri din lume, aceasta se împarte în două volume și se numește „Traité d’Horlogerie”. Scrierea tratatului a durat 20 de ani, în care ceasornicarul Louis Moinet se dezbracă și dezbracă tainele horologiei, dăruindu-le profanilor.

Mărețul ceasornicar se stinge din viață în anul 1853, la vârsta de 85 de ani. În cei 85 de ani de viață, acesta a sacrificat totul în numele artei, sa sacrificat pe el, timpul lui, dar și sănătatea lui.

Astăzi numele Louis Moinet a renăscut sub bagheta lui Jean-Marie Schaller, în Elveția, în Saint Blaise. În prezent manufactura creează ceasuri speciale, în ediții limitate ori piese unice. Dar nu s-au oprit doar aici, ele se disting prin utilizarea unor materiale neobișnuite și rare, precum palmier fosilizat, meteoriți ori oase de dinozauri, cadrane guilloche, și indicatoare goutte de rosée.

De curând, lui Louis Moinet, a primit titlul de prim constructor al unui cronograf, astfel, noua descoperire schimbă radical istoria ceasornicăriei. Acest prim cronograf, denumit de Louis Moinet: „compteur de tierces”, pare a fi construit în anul 1816, acesta este folosit doar ca un cronograf, fără să indice în rest orele ori minutele. Cronograful creat de Moinet, pare unul în adevăratul sens al cuvântului, fiind acționat de 2 butoane,  cu un contor central pentru secunde, calculând și diviziuni ale secundei, datorită spiritului inovator al lui Moinet, crescând vibrațiile mecanismului a reușit sa obțină o precizie covârșitoare, dar și contor pentru minute și ore, toate înglobate într-un design ușor de citit. Mai multe detalii despre aceasta descoperire puteți găsi accesând : Louis Moinet – inventor of the chronograph

Dacă doriți să aflați mai multe despre Louis Moinet și noile ceasuri, vă rog să accesați: http://www.louismoinet.com/ ori să vizionați clipul: 

  1.  Portretul lui Louis Moinet;
  2. Traité d’Horlogerie;
  3. Foaie de capăt a cărții Traité d’Horlogerie;
  4. Ceasul creat de Louis Moinet pentru Regele George al IV-lea al Angliei;
  5. Ceasul lui Napoleon, creat de Louis Moinet în formă de amforă;
  6. Ceasul creat pentru Țarul Alexandru I al Rusiei;
  7. Superbul ceas creat pentru Joachim Murat;
  8. Ceasul achiziționat de Thomas Jefferson;
  9. Ceasul creat in forma de amfora ce utilizează discuri pentru indicarea orelor, creat pentru Ernest Augustus I;
  10. Ceasul creat pentru președintele S.U.A. James Monroe;
  11. Cronograful creat de către Louis Moinet.

C

  • Cabinet: un mic atelier al unui/unor ceasornicari, în Geneva secolelor XVII și XIX, de obicei acesta era situat la ultimul etaj al unei case, în care se lucra numai cu lumină naturală;

  • Cabochon: o piatră prețioasă sau semi-prețioasă, șlefuită, tăiată sub formă de calotă, fără fațete. Este folosită pentru decorarea cadranelor și uneori a coroanei ceasului;
  • Cadran luminos: cadran care permite citirea orei chiar şi în obscuritate. În acest scop cifrele, indecşii şi chiar indicatoarele sunt acoperite cu o masă luminoasă. Radiul, foarte utilizat în trecut, a fost înlocuit cu tritiul, mesotorium şi radiotoriul;

  • Calendar anual: calendar cu indicarea zilei, datei, lunii şi, în parte, a fazelor lunare;

  • Calendar complet: ceas cu indicaţie corectă a datei, de exemplu 1 martie sau 28 februarie;

  • Calendar perpetuu (Quantiema perpetuă): mecanism complex de calendar care ţine seama, fără corecţie manuală, de diferitele lungimi ale lunilor, până în anul 2100.  Pentru ceasurile de mână, quantiema perpetuă există din 1927 (Patek Philippe). Modelele cu armare manuală, produse în serie, există din anul 1941, cele cu întoarcere automată din 1962. Cel mai mic ceas cu calendar perpetuu are diametrul de 23 mm;
  • Calibru: definește dimensiunea şi forma unui mecanism şi a pieselor sale. Denumirea calibrului permite o identificare exactă a ceasului, de exemplu pentru comandarea pieselor de rezervă;
  • Calibru de manufactură:  este un calibru al anumitor firme, numite manufacturi, care le produc de regulă în exclusivitate pentru nevoile proprii;
  • Carcasa (cutia) ceasului: ea servește pentru a proteja mecanismul ceasului. Pentru ceasurile de mână se folosesc cutii protejate contra infiltrațiilor de apă sau etanșe la apă. Există o multitudine de diferite forme de cutii (rotunde, ovale, rectangulare, etc.);
  • Carcasa bicoloră: de ceas realizată dintr-o combinație de materiale din otel și din aur. Deseori părțile în aur sunt doar placate (având un strat de aur depus peste un alt material);

opera.buckle.P

  • Cataramă clasică: o piesă realizată din metal, plastic, aur ori platină, care încheie cureaua unui ceas. Construcția ei presupune o piesă de bază tip „potcoavă”, prinsă de curea cu un telescop, de care se mai prinde o piesă tip gat de lebădă, ce se inserează în găurile din cealaltă curea. Aceasta fiind cea mai des utilizată formă în industria creatorilor de ceasuri.

SAL.buckle.P

  • Catarama clasică tip „coadă”: asemeni cataramei clasice, descrise mai sus, aceasta merge pe aceleași principii, doar că, acesta are piesa principală de tip O, iar telescopul este prins la jumătatea piesei, astfel ca, după introducerea micului levier în găurile curelei opuse, aceasta din urmă trece printre cureaua de care este prinsă catarama și catarama, oferind astfel o mai mare rezistență la solicitare.

ardillon.buckle.P

  • Catarama de tip Ardillon: un sistem de cataramă, realizat inițial pentru ceasurile cu brățară, fiind utilizată cu succes și la cele pe curea. Acest sistem îi permite o mai mare rezistență curelei ori brățării. Aceasta culisează pe o piesă, ce unește cele două curele ori brățări și se închid printr-un sistem de click, prin apăsare, unele imitând închizătoarea de cataramă clasică.

fisafinala18gold

  • Catarama de tip Deployment: un sistem de cataramă, realizat pentru curelele ceasurilor, acesta prinzând cureaua într-o singură buclă, oferind o închidere asemeni cataramei de tip Ardillon, prin culisare și click.

  • Ceas cu quartz: Cronometru electronic cu indicaţie analogică sau numerică care foloseşte un rezonator cu cuarţ ca bază de timp. La cuarţurile moderne, frecvenţa standard este de 32768 Hz. Precizia de mers standard este de +/- 1 minut pe an;

  • Ceas plonjor: etanș până la 200m. Scala este prevăzută cu o marcare care poate fi citită în întuneric. Inelul de ajustare al acesteia se poate roti numai într-o direcţie, pentru e exclude erorile de manipulare;
  • Ceas radiocomandat. Ceasuri cu cuarţ, sincronizate automat  cu emiţătorul de semnale orare DCF77 din Mainflingen, Germania, care la rândul lui este sincronizat cu un orologiu atomic;
  • Ceas etanş. Un ceas care rezistă la transpiraţie, la picături de apă şi de ploaie, precum şi la pătrunderea apei, dacă este scufundat timp de 30 de minute la o adâncime de 1 m în apă. O normă ISO fixează o limită de debit de aer de 50µg / minut, la o diferenţă de presiune de 3 bar. Normele pentru ceasurile de scufundare sunt şi mai severe (1 oră la o adâncime de 100 m);

  • Cloison, cloisonné: o tehnică specială de emailare, în care culorile diferite sunt separate printr-un fir fin de aur;

  • Complication, complicații: prin „complication” se înţeleg funcţii suplimentare ale unor ceasuri de mână ori de buzunar, precum cronograf, sonerie, deșteptător, tourbillon şi altele;

  • Contor de minute: contor cu indicatoarele ale ceasurilor sportive sau ale cronografelor, care permit contorizarea minutelor scurse de la începutul procesului de măsură. Cele mai răspândite sunt contoarele de 30 şi de 45 de minute. Există de asemeni contoare de 15 şi de 60 de minute. La punerea pe zero a cronografului, contorul de minute este şi el pus pe zero;

  • Contor de ore: Caracteristică constructivă a unor cronografe, care permit contorizarea orelor scurse de la începutul procesului de măsură. În majoritatea cazurilor ele pot înregistra până la 12 ore. La punerea pe zero a cronografului, contorul de ore este şi el pus pe zero;
  • Controlul elveţian al metalelor preţioase. Legea elveţiană din 1.8.1995 precizează următoarele titruri. Aur: 375, 585, 750, 916, 999. Argint: 800, 925, 99. Platină: 850, 900, 950, 999. Paladiu: 500, 950, 999. Grosimea minimă pentru un strat de aur, platină sau paladiu este de 5 microni, iar pentru argint de 10 microni. Denumirea de calitate „Coiffe or” este rezervată placajelor de aur de 200 microni pentru carcasele şi brăţările ceasurilor de mână;

  • Côtes de Genève: lucrări de înnobilare a părţilor componente ale mecanismelor de valoare (platine, punţi);
  • Coroană: buton care permite întoarcerea unui ceas, reglarea indicatoarelor/arătătoarelor şi/sau corectarea indicaţiilor de dată. Pe vremuri ea era folosită şi pentru pornirea-oprirea cronografelor;

  • COSC: Contrôl Officiel Suisse de Chronomètres. Autoritate federală elveţiană, cu sediul social la Chaux-de-Fonds şi cu filiale la Bienne, Geneva şi Le Locle, care toate realizează testări oficiale de cronometre şi eliberează certificate care corespund preciziei mersului acestora. Abrevierea COSC există din 1973;

  • Cronograf: prin cronograf se înţelege un ceas cu indicatoarele de oră şi de minute, la care un mecanism permite, prin simpla apăsare a unor butoane, să demareze, să  oprească şi sa pună la zero arătătorul indicator al secundelor. Acest arătător se află poziţionat de obicei în centrul cadranului. Indicaţia timpului nu este afectată de manipularea parţii de cronograf. Primul cronograf, s-a crezut, a fi fost realizat de Nicholas Rieussec in 1822, ulterior fiind descoperit cronograful creat de Louis Moinet in 1816. Cronograful cu doua butoane s-a generalizat începând cu anii 30. Un buton permite pornirea şi oprirea arătătorului cronografului, iar cel de al doilea este folosit în mod exclusiv pentru aducerea arătătorului la zero. Asemenea cronografe permit măsuri prin adiţionare, adică măsurarea timpului poate fi oprită și apoi continuată de la ultima oprire

  • Cronometru: Ceas de precizie, a cărui precizie de funcţionare a fost testată în cadrul unui control de 15 zile de către un serviciu oficial de orologerie (de exemplu de către COSC în Elveţia). În cele cinci poziţii standard: coroana în stânga, coroana în sus, coroana în dreapta, cadran în sus şi cadran în jos, abaterea de mers medie zilnică trebuie să rămână între -4 şi + 6 secunde. Toate ceasurile sunt testate la temperaturile de 4°, 20° şi 36°. Numai ceasurile care au trecut toate testele primesc un certificat și pot afișa pe cadran mențiunea „cronometru”. Principalii producători de cronometre sunt firmele elveţiene Rolex, Omega şi Breitling;

  • Cronometru marin: este instrumentul inventat de tâmplarul și ceasornicarul englez John Harrison și fratele său, în 1735 fiind finalizat primul cronometru marin H1. El a înfăptuit ceea ce Newton se temea că este imposibil: inventarea unui ceas capabil să “ducă” ora din portul de plecare până în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii. Astfel a devenit inventatorul măsurării longitudinii și a revoluționat navigația;
  • Cronoscop:  Instrument pentru măsurarea unui scurt interval de timp, folosit în laboratoarele de fizică, fiziologie, etc.;

URWERK-UR-103-PHOENIX-HD-75x75

  • Cronoscop (ora rătăcitoare sau plutitoare): O altfel de abordare în indicarea orelor, minutelor sau datei. Clasicele indicatoare fiind schimbate cu niște „sateliți” circulari care se rotesc în jurul unei axe centrale. Pe ele fiind dispuse numere care indică cele mai sus menționate. Prima datare a acestui tip de indicare fiind în anul 1656. Atestarea fiind purtata de un ceas dedicat Papei Alexandru al XII-lea, iar ingeniosul mecanism fiind realizat de frații Campanus.Ulterior, intre anii 1920 -1930, Bregeut a vandut un astfel de sistem, patentat de catre ceasornicarul Robert Cart.

Capeland remake

Capeland de la Baume & Mercier Ref10068

Sau noua mireasmă a primăverii. Dar, propun, întâi vizionarea unei „reinvieri” a unui design, un vintage contemporan: 

Această prezentare necesită JavaScript.

Se pare că au început să ia amploare ceasurile clasice, ori vintage, față de cele opulente, complicate. Este un lucru dovedit și de istoria arhitecturii, când ajungi la un „extaz” al extravaganței, cumpătarea ia amploare. Drept urmare, multă lume, a început să caute idei în „cufarul” uitat în pod.

Cam așa au făcut și cei de la Baume & Mercier, inspirând mirosul de hârtie a unui design de cronograf, cu un singur buton, marcă proprie, realizat în 1948, au decis să curețe cenușa, pentru a face loc noului Phoenix, cu o reimrospatare cu iz marin, deși nu am mințit mai sus, legat de mireasma primăverii.

Toată lumea știe că primăvara, natura reinvie, iar, ceasornicarii de la Baume & Mercier, știu asta, lansând noua colecție Capeland, chiar în astă primăvară, de aici și legatura dintre reinvierea unui design vintage, într-un moment simbolic.

Dar, cei de la Baume & Mercier, ne invită, nu numai la un design simplu, echilibrat și perfect, atât estetic cât și funcțional, dar și la un stil de viata cumpătat, echilibrat, cu sunete de valuri și nisip fin sub picioare. Un echilibru, o balanță perfectă, conform, însuși, icon-ului acestui brand, și anume litera greceasca Phi.

Baume & Mercier, a pus mintea și răbdarea la bataie, pentru noua colecție, nu numai prin a șterge de praf un design, ci și prin stilul caracteristic de perfecționare, au adăugat, pe lângă vechea caracteristică a ceasului si funcția de flyback, și l-au incununat și cu o mica apertură pentru dată, poziționată între orele 4 și 5. De asemenea ceasul are în dotare, atât scală telemetrică, cât și tahimetrică.

Inima puternică este un calibru Bi-compas, automatic, creație a La Joux Perret, cu o frecventă de 4 Hz, încununată cu 27 de rubine, rotorul fiind decorat cu celebrele motive: Côtes de Genève. „Caii putere” ai cronografului, fiind vizibili prin geamul de cristale de safir din spate, fiind protejați de o carcasă din oțel-inoxidabil, cu un diametru de 44 mm, cu o grosime de 16.5 mm.

Cadranul vintage, este armonios împărțit, într-o simetrie pură, parând o imitație a literei Phi, pe o tonalitate de black-beauty, și două concentrice, alb pentru scala telemetrică și indicatoare Breguet, dar și scala tahimetrică de o nuanță ciocolatie, ca și cureaua din piele, prinsă de ansele ceasului, dau un contrast vizibil, puternic și vintage.

Nu e de mirare că frumusețea asta, care se preteaza atât ținutei business-office, dar și celei casual, va scoate ceva bani din buzunarele celor care știu ce înseamnă zicala : „Less is more!”

Recunosc, nu sunt deloc fan cronograf, deși dețin un clasic, cu aceleași linii ca ale acestuia și anume un Cronographe Suisse. Nu sunt fan, pentru că am devenit un „birocrat” sedentar, iar cronograful, este o piesă de rezistență a oricarei persoane active și energice.