125 Golden Wheels

Când vine vorba despre Arnold & Son, imediat îmi zboară gândul la tradiția și vasta moștenire ce datează din secolul al XVIII-lea. Dar, o companie, asemeni unei pasări Phoenix, renaște din cenușă, dar, nu oricum, ci a re-înviat spiritul pur britanic și bogat al companiei, în numele lui John Arnold, împletit cu inovația, unicitatea și un puternic simt estetic.

Această prezentare necesită JavaScript.

În imaginile ce se derulează, se prezintă ingeniozitatea și apartenența brand-ului la Haute Horlogerie. Este ultima creație a companiei, patentată, denumită: „The Golden Wheel”

Acest ceas, the Golden Wheel”, este o piesa unică, cu o interpretare tridimensională a unor ceasuri cu rădăcini în mijlocul secolului al XVII-lea. De fapt , primul astfel de ceas a apărut tot în Anglia, în jurul anilor 1700,. Astfel ceasornicarii de la Arnold & Son plătesc un tribut inspirației moștenite de la ceasornicarilor englezi, re-inventând lunga tradiție a ceasurilor cronoscop.

„The Golden Wheel” combină trecutul, cu indicatoarele de ore „rătăcitoare” cu o complicație contemporană și mult îndrăgită de ceasornicari de la Arnold & Son, dar și de fani și anume dead beat second.

Ceasul, de o estetică desăvârșită, „discurile rotitoare”, din safir, ocupând centrul ceasului, fiind dispuse în număr de 3, iar intre orele 10 și 2, făcând posibilă „citirea orelor și minutelor” prin aplicarea unui strat delicat de mother of pearl, iar indicatorul pentru secunde, tronează central, dând un aer complex, elegant și o citire de o mare acuratețe.

Din punct de vedere estetic, ceasornicarii de la Arnold & Son, s-au întrecut, nu numai prin plasarea, în număr de 3, a discurilor, ce par a plutii, dar și prin aplicarea unei tehnici „3D”, realizând cadranul în „trepte” și în contraste elegante, de la delicata aplicație cu Mother of Pearl, la rigurozitatea și perfecțiunea Côtes de Genève.

Karrousel-ul central, realizat din aur rosu de 18 carate, cel, de altfel, care dă și numele ceasului: Golden Wheel, este pus în mișcare de un mecanism automatic A&S6018. Mecanismul este înnobilat cu 29 de rubine și realizat din 232 de componente. Acesta are o frecvență de 28,800 vibrații per oră și o rezervă de energie de 50 de ore. În stilul tipic Arnold & Son, mecanismul, tratat cu paladiu, este și el înnobilat. Pe el fiind prezente Côtes de Genève, poduri realizate manual, având colțurile fin polișate, tratamente cu fine circular graining, șuruburi albastre. De asemenea, rotorul, este și el tratat cu paladiu, supus unei „marchetării”, astfel obținându-se unul skeleton.

Toate, descrise mai sus, realizate in house la Arnold & Son, sunt montate într-o superbă carcasă de 44 mm diametru, creată din aur roșu de 18 carate, geam din cristal de safir anti-reflexie, pe ambele părți. Carcasa îi oferă mecanismului o protecție la apă de până la 30 de metri.

Ceasul este înnobilat cu o curea din piele, fie maro sau neagră, de aligator, cu o catarama clasica din aur rosu de 18 carate.

Golden Wheel, capodopera a casei Arnold & Son, este realizat într-o serie limitata de 125 de bucăți, toate realizate în aur rosu, având același cadran, singura fiind culoarea curelei, care face diferența, dar ce face Golden Wheel unic este complicația dead beat seconds, poziționat central, care nu mai plutește rapid „printre secunde” și direct pe diviziunile secundelor.

Sursa:

http://www.arnoldandson.com/home/instrument-collection/golden-wheel/golden-wheel-ref-1hvarm01ac120a.aspx#

Longitude

La 4 Februarie 1749, o inima începe să bată în Ashton-under-Lyne, Anglia. Inima aparținea lui Thomas Earnshaw, unul dintre ceasornicarii implicați în lupta pentru longitudine, alături de John Arnold, John Harrison, Ferdinand Berthoud, precedat de Jeremy Thacker și Henry Sully.

Deși nu este recunoscut ca fiind primul constructor ori, adevăratul constructor al cronometrului marin, el, alături de alți mari doi ceasornicari: John Arnold și Ferdinand Berthoud, au fost cei care au construit altfel de mecanisme și eșapamente de cronometre marine, în bătălia longitudinii față de John Harrison. Totuși, Thomas Earnshaw, este recunoscut oficial ca fiind părintele cronometriei moderne.

Această prezentare necesită JavaScript.

În anul 1763, Thomas Earnshaw, devine ucenic în atelierul situat în High Holborn, nr. 119, Londra. Acest atelier aparținea ceasornicarului englez William Hughes.

La vârsta de 20 de ani, Thomas Earnshaw, își așterne prima cărămidă în clădirea vieții de familist. Acesta se căsătorește în anul 1769 cu Lydia Theakston, având cu ea patru copii.

După ce a învățat despre eșapamente, mecanisme de ceas și înnobilarea acestora din urmă, Earnshaw, și-a îndreptat privirea și gândurile spre cronometria marină a lui John Harrison. Astfel ca primii săi pași, în acest domeniu, încep prin anul 1780. Acesta, după ce a studiat îndelung realizările lui Harrison, a decis să regândească el însuși altfel eșapamentul. Reușește adaptarea eșapamentului, alegând o altă cale, față de eșapamentul montat pe pivoți, la modelele lui Harrison, Earnshaw, a ales pe cel pe arc, devenind astfel „spring detent”. Soluția, oferită de Thomas Earnshaw, a fost împărtășită, chiar de către el, celui mai bun prieten al său, respectiv ceasornicarul englez, John Arnold, care ulterior preia și reface astfel eșapamentul, obținând astfel un patent pentru el. Thomas Earnshaw a patentat „spring detent escapament” cu ajutorul financiar al lui Thomas Wright.

Începând cu anul 1783, Earnshaw, a decis ca, manufacturile, ori ceasornicarii independenți care doreau să folosească eșapamentul, gândit și patentat de el, să plătească o guinee, plus marcarea mecanismelor cu „Wright’s Patent”.

Unul din cronometrele construite de Thomas Earnshaw ajung în mâinile lui Nevil Maskelyne, astronom al Curții Regale Britanice, care prin urma unor teste minutioase îi recunoaște valoarea lui Earnshaw și îl încurajează să își continue munca.

Drept rezultat al răspunsului lui Nevil Maskelyne, acesta a reușit să se integreze în societatea Royal Greenwich Observatory, primind comenzi pentru reparații de ceasuri, apoi fiind comisionat să creeze un regulator pentru noul Observator din Armagh.

În anul 1792, Thomas Earnshaw preia afacerea maestrului său, William Hughes, în urma decesului acestuia, moarte survenită în luna Noiembrie. Începând din acest moment acesta își semnează deja lucrările, realizând cronometre după propriul plan, până la retragerea lui în anul 1815, în favoarea fiului său Thomas.

Cronometrele create de Earnshaw au însoțit câteva expediții maritime, printre care amintim de cele ale căpitanilor: William Bligh, în Tahiti Matthew Flinders, în Australia, Robert FitzRoy, iar printre cursele inteprinse de FitzRoy se numără cea în care a participat naturalistul englez Charles Darwin.

Între timp, The Board of Longitude, testează cronometrul creat de el, alături de cel creat de John Arnold, astfel Thomas Earnshow este decorat și premiat cu 2500 de lire, dar problema legată de construirea invenției, mai ales a spring detent-ului, îi va fi recunoscută de abia peste 7 ani.

La data de 1 Martie 1829, Thomas Earnshaw, se stinge din viață, pe Chenies Street, Bedford Square, Londra, dar continuă să trăiască și astăzi prin spiritul cronometriei moderne și prin placa albastră comemorativă din High Holborn, nr. 119, Londra.

A finger on a pulse of time

Poate a avut noroc, dar eu consider că doar datorită minții sale sclipitoare a ajuns cunoscut! Este vorba despre John Arnold, un ceasornicar al curții regale britanice. Loc ocupat de acesta deoarece era aproape singurul cunoscător al limbii germane, dar și datorită darului făcut de John Arnold regelui George al III-lea. John Arnold, fiul unui ceasornicar englez, se naște la Cornwall în anul 1736.Până la vârsta de 19 ani învață tainele horologie de la tatăl său, urmând ca în anul 1755 să ia drumul spre Olanda, unde acesta va învăța pe lângă ceasornicărie și limba germană.

Curiozitatea limbii germane, așezate pe tronul Regatului Unit, se datorează decesului reginei Anne, survenit în 1714. Datorită acestui lucru, regina Anne, nu a lăsat niciun urmaș protestant, conform English Act of Settlement apărut în 1701, moștenitorii tronului trebuiau aleși din arborele genealogic al fostului suveran. Astfel, cel ales ca urmaș, a fost prințul George I de Hanovra, care comunica numai în limba germană, la fel și George al II-lea, care a urcat pe tron în 1727 și evident și George al III-lea, care a primit în dar de la John Arnold cel mai mic minute-repetear și pe acest ceasornicar drept prieten, datorită cunoștințelor de limbă germană dobândite de John Arnold în perioada 1755-1757, perioada petrecută de acesta în Olanda.

Conform legendei, regele George al III-lea la răsplătit pe John Arnold cu 500 de guinee, dar țarul Rusiei a oferit 1000 de guinee, John Arnold a refuzat oferta duplicării acestui ceas în miniatură, dar, la rugămințile regelui George al III-lea, un rege pasionat și cunoscător al horologie, a cerut un duplicat pentru al putea admira mai bine, iar de aici, faima lui John Arnold a crescut vertiginos.

Datorită acestui fapt, a reușit să ajungă repede cunoscut, lucru care a condus la o cerere de comenzi mare, rezultând angajarea celor mai buni ceasornicari din Londra. Tot la cererea regelui George al III-lea, John Arnold, a intrat în competiția pentru măsurarea longitudinii.

Metodele vechi, dintre care și cea susținută de Galileo Galilei, prin observarea Soarelui la Zenit, ori observarea satelitului nostru sau ale lui Jupiter. Toate aceste metode au fost folosite în trecut pentru navigația maritimă, fiind toate impractice. Toate până la omul de știință danez Gemma Frisius, care a fost primul ce a afirmat că, utilizarea unui cronometru ar fii cea mai bună metodă pentru aflarea longitudinii.

Înainte de a intra în competiție, cu primul cronometru al său, realizat în anul 1770, John Arnold a fost precedat de ceasornicari precum: Christiaan Huygens, Jean-Baptiste Colbert, Jeremy Thacker, Henry Sully, dar nici măcar unul dintre aceștia nu au reușit să ajungă la o precize extraordinară pe mare, cel mai aproape de aceasta fiind chiar John Harrison, considerat a fii părintele cronometrului marin. Acesta din urmă, a creat H1 și H2 în 1741, urmate de H3 în 1759 și cel încununat de un succes și 20.000 £, H4, în 1761.

Această prezentare necesită JavaScript.

Numele de cronometru a fost prima oară utilizat chiar de John Arnold în anul 1778, când a câștigat toată atenția publicului cu al său ceas nr. 36, iar cronometrele sale au ajuns pe nave precum cea a lui James Cook în 1772 și a amiralului Harland, 1771, în 1773, Căpitanul Constantine John Phipps, 2nd Baron Mulgrave, a luat pe nava lui un cronometru de buzunar realizat de John Arnold într-o expediție la Polul Nord.

Datorită simplității mecanismelor create de John Arnold, acestea putea fii relativ ușor de plagiat, acesta dându-și acordul către prietenul său Thomas Earnshaw pentru a construi cronometrele după eșapamentul creat și patentat de John Arnold. Iar în 1780, când Earnshaw a creat un cronometru pentru John Brockbank, a utilizat o piesă care blochează arcul balansierului, conlucrând astfel cu pivoții. Arnold a dorit sa vadă mecanismul și apoi în 1782 a luat chiar el patentul pentru acest detent escapament. În prezent nu se știe clar dacă Thomas Earnshaw ori John Arnold au fost creatorii acestui detent escapament.

O altă legendă spune ca, în anul 1792, John Arnold la întâlnit pe Ducele de Orleans, care ia prezentat un ceas realizat de ceasornicarul francez  Abraham-Louis Breguet, fapt care a generat plecarea imediata la Paris a lui John Arnold pentru al întâlnii pe Breguet și sa îl introducă pe fiul sau John Roger Arnold ca ucenic în cabinetul acestui măreț ceasornicar.

În anul 1799, John Arnold decedează, lăsând la conducerea companiei, denumita Arnold & Son din 1788, pe al său fiu, care acaparase o experiență remarcabilă, sub aripa ocrotitoare a lui Breguet. La conducerea companiei, acesta continuă afacerea tatălui său, dar nu singur, ci în colaborare cu John Dent. John Arnold Jr. devine în anul 1817 maestru la Worshipful Company of Clockmakers.

În anul 1843, John Roger Arnold moare, companie fiind preluată de Charles Frodsham, iar astăzi  fundația John Arnold, nu recunoaște casa de horologie elvețiană Arnold&Son, ca fiind vechea casa engleză.

Site-ul casei Arnold&Son Elveția: http://www.arnoldandson.com/home.aspx

Simply the best

Această prezentare necesită JavaScript.

Ceasornicarul regilor și regele ceasornicarilor,  Abraham-Louis Breguet. Un spirit genial și impresionant de puternic. Născut la data de 10 Ianuarie 1747 in Neuchâtel, Elveția.

Acesta rămâne la o vârsta fragedă fără tată, mama acestuia recăsătorindu-se cu Joseph Tattet. Tatăl vitreg al lui Breguet provenea dintr-o familie de ceasornicari, acesta având chiar un showroom la Paris.

Însă, pasiunea acestuia pentru instrumentele de măsurat timpul, nu a fost insuflată de tatăl sau vitreg, ci, aceasta a apărut la vârsta de 15 ani, când a intrat ucenic la un ceasornicar necunoscut din Versailles.

O bună perioadă de timp din viată este necunoscută, mai ales după decesul, atât al mamei sale, dar și tatălui vitreg, acesta reușind să se întrețină și pe el, dar și pe sora acestuia,

Perseverența lui la ajutat să meargă mai departe, reușind chiar, în 1775, să își înființeze propria sa afacere în Quai de l’Horloge.

Acesta intră în grațiile curții regale franceze, mai ales prin lansarea unui ceas automatic, retrograd, denumit perpétuelle, care la surprins plăcut pe regele Louis al XVI-lea al Franței. Tot în acest an, după finalizarea uceniciei, acestuia ii este permis să se căsătorească, iar soția lui fiind Cécile Marie – Louise L’Huillier.

De la deschiderea propriului cabinet, mintea acestui genial creator nu s-a oprit din cercetat, inventat și realizat, decât în anul 1823, când acesta a decedat la vârsta de 76 de ani.

Printre mărețele lui creații, atât în tehnică, dar și în estetică, se numără: inventarea soneriei pentru ceasurile cu minute repeater, gravarea cadranelor în arta guilloché, inventarea unui sistem antișoc denumit pare-chute, etc. Briliantele imaginației sale au fost: ceasul creat pentru regina Marie-Antoinette și Tourbillon-ul.

Datorită minții sale neobosite, și perseverenței sale, a fost curtat de o clientelă precum: Regina Marie Antoinette, Regele Louis XVI al Franței, Napoleon Bonaparte și Joséphine de Beauharnais, sultanul Selim III, Regina Neapole-lui Caroline Murat, țarul Alexander I al Rusiei, regele George III al Regatului Unit și mulți mulți alții.

În ciuda reputației sale, în anul 1793, acesta a fost propus pentru ghilotinare, o descoperire făcută de prietenul său Jean-Paul Marat. Tot datorita lui Marat, Breguet, a reușit sa evadeze în Elveția, de unde a călătorit spre Anglia, pentru al întâlni pe John Arnold, un ceasornicar de vârf al vremii.

În anul 1823 Abraham-Louis Breguet a încetat din viață, dar compania sa încă mai produce instrumente pentru măsurarea timpului, ceasuri de vârf, atât în tehnică, cât și estetice.

La fel, majoritatea invențiilor sale în materie de horologie sunt și astăzi folosite.

Pentru mai multe detalii despre ilustrul ceasornicar vă rog să accesați: http://www.breguet.com/en/History, http://www.breguet.com/en/Time-line, http://www.breguet.com/en/Celebrated-patrons, http://en.wikipedia.org/wiki/Abraham-Louis_Breguet și o scurtă istorie a companiei:

 

Descriere imagini:

1.  Portretul lui Abraham-Louis Breguet;
2. Cabinetul acestuia din Quai de L’Horloge;
3. Ceasul perpétuelle;
4. Cadran cu ornamentație guilloche și indicatoare Breguet;
5. Cadran cu numerale și indicatoare Breguet;
6. Ceasul Marie-Antoinette
7. Ceas sympathique;
8. Tourbillon-ul;

Luna de pe ceasul albastru

Grand Moon Tourbillon de la Arnold & Son

Această prezentare necesită JavaScript.

John Arnold (1736-1799)
1736: Sa născut în Cornwall, fiul unui ceasornicar.
1764: Și-a deschis un workshop în Strand, Londra.
Dăruindu-i regelui George III -lea în dar un Minute repeater-ring, a câștigat accesul la cercul lumii din înalta societate.
S-a alăturat competiției „the Longitude Act competition”: și a găsit o metodă reală de calculare a longitudinii pe mare și astfel a stopat pierderile masive maritime și a accelerat expansiunea imperiului Britanic.
1770: Specializază Marine Chronometers:
A lucrat câțiva ani cu prietenului său Abraham-Louis Breguet, și a inventat un proces de producție revoluționar, iar al său fiu, John Roger Arnold, a fost ucenic al lui Breguet .

A inventat detent escapement și mișcarea substanțială simplificată. A fost primul realizator al unui ceas de buzunar cu cronometru (N°36). Arnold & Son devenise de departe principalul furnizor al marinei britanice.
De altfel multe din creațiile sale au însoțit exploratori ca: James Cook, Phipps, Vancouver, Flinders, Dr. Livingstone, John Franklin, Sir Ernest Shackleton, etc.

Dar să vorbim de creațiile zilelor noastre.
Arnold & Son a arătat entuziaștilor și iubitorilor de ceasuri și horologie un „true delight” prin lansarea ceasului Grand Moon Tourbillon, limitat la doar 30 de bucăți.
Aceasta minune horologică are o carcasă din aur rose, cu un diametru de 47 mm și o grosime de 15.8 m, cu o rezistență la apă de 50 de m.
Noul ceas Grand Moon Tourbillon dezvăluie un captivant cadran care arată o replică reală a cerului noaptea. Cu adevarat individuală, la acest model, este o unică invenție și anume fazele lunii retrograde.
Ciclul a fost bine calculat pe perioadele exacte ale lunii – timpul necesar pentru un corp din cadrul sistemului solar pentru a reveni la aceeaşi poziţie faţă de Soare văzută de un observator de pe Pământ.
Cadranul este completat de un mecanism flying tourbillon (tourbillon zburător), care surprinde imaginația publicului prin forma sa.
Indicatoarele pentru ore și minute sunt din aur rose.
Mecanismul este mecanic cu întoarcere manuală cu un ritm de 21.600 vibrații pe ora și oferă o respectabilă rezervă de energie de 96 de ore.

Acest ceas este rezultatul colaborării intre Arnold & Son și ceasornicarul Christophe Claret.

Mai multe pe: http://www.arnoldandson.com/home.aspx