The first

Secolul al XVIII-lea a fost cel mai darnic secol, în ce privește știința ceasornicăriei, dar și în adunarea în această perioadă a celor mai mari nume din istoria constructorilor de instrumente de măsurat timpul, fiind chiar numită Epoca de Aur. Printre marile nume amintim: Abraham-Louis Breguet, Jean-Antoine Lépine, Antide Janvier, Pierre Le Roy, Louis Moinet, Pierre Jaquet – Droz, John Arnold,  dar și alte mărețe nume, despre care încă nu le-am scris paginile, precum: Abraham – Louis Perrelet, John Ellicot, Robert Robin, etc.

Această prezentare necesită JavaScript.

Dar, în acest post, am să vorbesc despre Ferdinand Berthoud, un ceasornicar născut la data de 19 Martie 1727, în Plancemont, Neuchâtel, Elveția.

Arta ceasornicărie a fost insuflată și învățată de la fratele său, Jean-Henri Berthould, un constructor de pendule, urmând apoi ucenicia sub Julien Le Roy .

În anul 1745, Ferdinand, își încearcă norocul în Franța, unde își deschide un cabinet. Acest pas, realizat de Berthould a fost rapid fructificat, fiind imediat considerat unul dintre cei mai buni constructori de cronometre marine, primul cronometru construit fiind realizat în 1754.

Acesta a continuat și desăvârșit lucrarea unui alt constructor de cronometre marine, Henry Sully, iar la insistențele Curții Regale, fiind denumit ceasornicarul regelui, încă din anul 1773, Berthould, a urmat drumul spre Anglia, pentru a vedea cronometrul construit de promotorul John Harrison.

În anul 1762, Ferdinand Berthould, a fost nominalizat sub titulatura de ceasornicar al Marinei Franceze, în 1764 fiind ales ca membru al Fellow of the Royal Society din Londra,  iar în 1795 membru al Institutului Francez.

Ferdinand Berthould, a fost printre primii trei mari ceasornicari, din lupta pentru longitudine, care a creat un eșapament diferit față de John Harrison, ceilalți doi fiind John Arnold și Thomas Earnshaw.

Ferdinand Berthould, a rămas în istoria instrumentelor de măsurat timpul, datorită modului în care acesta a dat o viață mai lungă ceasurilor, o metoda teoretica, gândită de matematicianul elvețian Nicolas Fatio de Duillier, și anume introducerea în mecanism a rubinelor încastrate în locul cerii.

În 1807, Ferdinand Berthould, se stinge din viață, lăsând afacerea începută de el nepotului său Louis Berthould, deoarece, deși a fost căsătorit de două ori, prima dată cu Chati of Cean, iar ulterior cu Dumoustier of Saint Quentin, acesta nu a avut urmași.

He’s got the whole world in his hand

Această prezentare necesită JavaScript.

Călătorul, un personaj cu două tăișuri, atât pozitive, cât și negative. Un personaj care a contribuit la o nouă orientare individuală, familială ori socială, care a inserat în inimile altora  povești și peisaje nemaiîntâlnite pe acele meleaguri, noi obiceiuri, tabieturi, sisteme logice, alte gusturi, dar și boli, arme, chimicale, etc.

Și cum călătorului îi șade bine cu drumul, trebuie totuși să știe cât este ora în locul din care a plecat, ori unde vrea să ajungă, dacă din locul în care a plecat este noapte ori zi.

La o asemenea ideea s-au gândit, probabil, Robert Greubel și Stephen Forsey, când au creat ceasul lor, o nebunie tehnică, unde cei doi și-au unit forțele pentru a crea un ceas GMT, incluzând și a doua zonă de timp.

Primul lucru evident, este volumul ceasului, un volum neobișnuit, aproape ca o operă a lui Salvador Dali, în care se observă o inserție la fel de neobișnuită, un glob pământesc.

Carcasa sa, cu un diametru de 36,4 mm și o grosime de 12,4 mm, ascunde un mecanism mecanic, calibru GF05 care pune în mișcare orele, minutele, secundele, învârte globul pământesc, cel de-al doilea orar și își menține pulsul timp de 72 de ore.

Inima ceasului, compusă din 436 de componente, este angrenată de un Tourbillon 24 de secunde, o invenție in-house, situat la ora 5, cu o înclinație la 25°, ce vibrează cu 21.600 v/h. Acest mecanism este încununat cu 50 de rubine.

Cum am specificat și mai sus, acest mecanism este inclus într-o carcasă asimetrică, din aur alb, tourbillonul fiind situat la ora 5, la 4 fiind indicatorul pentru resursa de energie, iar la ora 7 fiind globul pământesc rotativ, din titaniu, montat doar într-un singur pin, la Polul Sud. La ora 10 este cadranul pentru cel de-al doilea fus orar, care sare de la un fus la altul, prin apăsarea unui buton, montat deasupra.

Iar, partea superioară, este guvernată de cadranul principal, care indică orele, minutele și secundele, indicate într-un cadran mic, periferic.

Ceasul prezintă pe partea dorsală, se găsește un disc mare rotativ, în care sunt indicate 24 de orașe, care comunica direct cu globul, indicând imediat zona de pe glob.

Iar concentric, într-un alt disc, mai mic, se află setarea pentru ora de vară.

Pentru o mai bună înțelegere a funcționării mecanismului, vă invit să accesați:

Ceasul este finisat cu geam din cristale de safir, atât pe fată, cât și pe spate, oferind o bună etanșeitate, ceasul rezistând până la 100 de metrii adâncime.

Capodopera celor doi, Robert Greubel și Stephen Forsey, este prinsă de o curea din piele neagră ori albastră de aligator, cu o închizătoare cu clema din aur.

Pentru mai multe detalii: http://www.greubelforsey.com/GMT.asp

R

• Ratapantă de cronograf: este un aratator suplimentar, folosit pentru a măsura două evenimente care încep în același timp, dar care au durate diferite. Arătătorul ratrapant este cuplat sub arătătorul cronografului, pe același ax, printr-un mecanism suplimentar, de o mare complexitate și ca atare foarte greu de realizat. Un buton special permite oprirea ratrapantei și citirea timpului intermediar corespunzător. Urmatoarea apăsare a butonului special are ca efect deplasarea rapidă a aratatorului ratrapant sub arătătorul cronografului, care, astfel, este ajuns din urmă din mers, întrucât el a continuat să se rotească. Aceasta operație poate fi repetată ori de câte ori se dorește. Primele cronografe cu ratapantă au apărut în 1883. Ceasurile de mână cu ratrapantă sunt cunoscute din 1920. Ceasurile mecanice dotate cu un astfel de mecanism sunt destul de rare și de o valoare deosebita, aceasta datorita gradului mare de dificultate a realizării lor

 

• Reglaj. Regalarea preciziei unui mecanism in diferite poziții și la diferite temperaturi. Pentru reglajul obișnuit a unui ceas de mână, se controlează ceasul în două poziții (cadran în sus și coroana în sus). Se ajunge astfel la diferențe de mers de maximum 30 sec /zi. Reglarea de precizie se face în urma unor măsurători în 5 poziții diferite, iar controlul se face la 3 temperaturi diferite (4°, 20°, 36°);

• Réhaut. Margine în jurul cadranului, sub geam. Poate fi folosit pentru prezentarea unor date tehnice. Traieste în prezent o renaștere, fiind folosită pentru a aduce elemente de design suplimentare;
• Repetitie (ceas cu): anunțarea acustică a elementelor timpului. Există diverse repetiții. Repetiția de minut bate orele, sferturile de ora și minutele. Unele bat de la sine, altele la apăsarea pe un buton. Pentru a deosebi de exemplu orele și minutele, por fi emise sunete de diferite înălțimi;

• Resort (arc): resortul este elementul care livrează energia necesară celorlalte elemente ale ceasului mecanic. El este fixat de barillet și de arborele bariletului. Din anul 1945 sunt folosite în fabricarea resorturilor aliaje speciale de fier-nichel-crom, cu adaosuri de cobalt-molibden-glucinium. Aceasta le face incasabile, rezistente la deformații și practic antimagnetice. Ele sunt formate dintr-o lungă bandă elastică și sunt rulate în formă de spiral. Pe măsura ce resortul se dezarmează, cuplul livrat scade, ceea ce influenteaza precizia mersului. La ceasurile cu remontare automată cuplul rămâne practic constant pe durata funcționarii, dacă ceasul este purtat în mod regulat;

• Retrogradă (afișarea): afișarea retrogradă a minutelor este cuplată cu o ora săritoare. Un arătător de minute parcurge o scală în sens retrograd (sens invers de rotație în raport cu acele unui ceas obișnuit) și când ajunge la zero, ora, afișată numeric într-o fereastră, avansează cu o unitate. Apoi indicatorul de minute sare înapoi la începutul scalei sale;

• Rezerva de mers (réserve de marche): timpul rămas, după întoarcerea totală a ceasului, până când arcul ceasului se găsește total relaxat și ceasul se oprește. Rezerva de mers poate să fie indicată în diverse feluri pe cadran;

• Rotorul: primul mecanism cu un sistem de întoarcere cu rotor a fost comercializat de firma elvețiană Rolex în 1930. Întoarcerea se făcea numai într-un sens de rotație. În 1942 fabricantul de eboșe Felsa a realizat un angrenaj cu schimbare de viteză care a permis remontarea la rotația în ambele sensuri ale rotorului;

• Rubine (Jewels). Au fost folosite pentru prima oară de orologerii britanici pentru a reduce frecarea axelor rotitoare în ceas și a mări longevitatea acestora. Rubinele sintetice sunt folosite în mecanismele de ceas din anul 1902.