Ieri ne-am pupat, azi te-am tăiat

Când vine vorba de sacrificii, este o paletă cam mare. De la sacrificiul propriu, la cel al copilului, al anilor în exilare, al propriului trup, de ce sa nu recurgem și la cel al iubirii?
Noua artista și vechiul model Kate Moss a apelat la un astfel de sacrificiu, folosind sângele actualului ei soț.
Pictura a fost realizată cu sangele lui și un lipstick, în perioada 2005-2006, este un autoportret și se intitulează”Who needs blood when you’ve got lipstick!”

Harry Winston Opus Eleven

Această prezentare necesită JavaScript.

Noul model de la Harry Winston, denumit Opus Eleven, este exemplul perfect al împachetării celor mai bune ingrediente pentru a creea o bijuterie mecanică.

Ceasul dispune de o serie de mecanisme și plăcuțe combinate, ceea ce îi dă impresia de un ceas complicat, ceea ce nu este, nu face decât să arate ora la fiecare 60 de minute. La fiecare nouă oră, numărul orei respective va fi afișat în centrul ceasului prin asamblarea plăcuțelor. Plăcuțele „explodează” și se re-asamblează cu fiecare nouă ora. Explozia fiind dată de un mecanism mecanic, creat din 566 de componente, încununat cu 155 de rubine și cu o rezervă de mers de 48 de ore.

La ora 2, atașat de carcasa din aur alb de 18 carate, se află cadranele rotative cu minutele, iar la ora 4 se află poziționat tourbillon-ul.

Acest ceas este limitat la 111 bucăți și a fost prezentat la Baselworld 2011. Prețul acestui ceas este de 230,000 $.

Pentru a înțelege modul de funcționare al mecanismului, va invit sa vizionați animația acestuia.

 

Mai multe detalii pe: http://www.harrywinston.com/

Acțiuni umanitare și un student întârziat

Această prezentare necesită JavaScript.

Legat de titlu, cam totă lumea știe acțiunea, de atunci: „Dați un leu pentru Ateneu”, dar care e cealaltă fază?

Sincer nu am citit cartea lui Gib. I. Mihăescu, Zilele și Nopțile unui student întârziat, dar o sa o fac la prima ocazie, aici studentul în culpă fiind Paul Louis Albert Galleron.

– Cine e studentul întârziat în culpă?

– Păi nimeni altul decât arhitectul Ateneului Român!

– Aham, hehe, și cam cât de întârziat a fost?

– Eh, un fleac, doar 20 de ani de studenție, toți pentru a câștiga un premiu, și nu, nu a intra în Guiness Book!

Nu vreau să bag portrete cu Meme pe aici, că na ACTA mă va băga la zdup, ce naiba, dacă Pepsi vrea culoarea albastră, RAL 5010 sa fie culoarea lor oficială (via: Biegbeder-cartea al cărui titlu este prețul ei!), de ce și 9Gag să nu vrea asta!

În perioada Micului Paris, mulți arhitecți francezi, studenți ai Școlii Beaux Arts, au luat cu asalt stilul și modul de proiectare vestic, poate și câteva ciupituri autohtone tradiționale, dar asta poate după o vreme.

Printre arhitecții stranieri: Albert Ballu, controversata familie, mă rog tată și fiu Gottereau, Xavier Villacrosse  și Paul Luis Albert Galleron.

Galleron a fost născut la Paris, în anul 1846. Până în perioada studenției, nu se cunosc prea multe detalii despre el. După cum am menționat mai sus, Galleron a început studiile la prestigioasa Ecole de Beaux Arts din Paris în 1867, finalizându-le 20 de ani mai târziu, urmărind cu îndârjire premiul Grand Prix de Rome, pe care l-a ratat de fiecare dată, iar până la urmă a renunțat.

Totuși, deși a avut o studenție foarte lungă, nu este de luat în râs.

Ateneul a fost construit sub indicațiile și planurile lui Galleron, propus pentru realizarea acestei construcții, de faimosul arhitect francez Charles Garnier, creatorul operei pariziene, sau „Palais Garnier„.

O altă mare lucrare, realizată pe plaiurile urbei lui Bucur, este Palatul Băncii Naționale, realizat împreună cu Cassien Bernard, amândoi foști elevi ai lui Garnier.

Celelalte construcții poziționate pe harta bucureșteană sunt majoritatea case de locuit, printre care se mai numără și Azilul Elena Slătineanu din Calea Dorobanți. Iar în Craiova se află Hotelul – locuință a lui Geblescu.

Să revenim la construcție, Albert Galleron, a dorit păstrarea fundațiilor fostului Manej al Societății Equestra Română, situat pe terenul ce a aparținut familiei Văcărescu, actualmente pe Calea Victoriei, Piața George Enescu, mai exact în partea nordică a Pieței Palatului.

Astăzi este o Sală de concerte și sediul Filarmonicii „George Enescu„, iar construcția a fost demarată în 1886, sub deviza de incipit a acestui fragment: „Dați un leu pentru Ateneu”. Inaugurarea clădirii, a fost făcut acum fix 124 de ani + 1 zi, adică 14 februarie 1888.

Designul este recunoscut de departe, ca aparținând stilului Școlii Pariziene Beaux Arts. Ateneul prezintă un peristil cu o lățime de 48 de metri, cu 6 coloane de 12 metri înălțime, înălțimea fiind aceeași ca și a Erehteionului din Atena, pe fațada principală.

Sub peristil se află 5 medalioane, reprezentând, evident 5 mari domnitori ai țării și anume: Carol I al României, Neagoe Basarab, Matei Basarab, Vasile Lupu și Alexandru cel Bun, toate realizate din mozaic.

Înălțimea totală a edificiului este de 41 de metri, inclusiv vârful cupolei. În interior adăpostește o sală de concerte, diametrul 28,50 m, înălțimea fiind de 16 m, cu 600 de locuri în zona de parter și 52 de locuri în logii.

Deasupra logiilor, de jur împrejurul tamburului cupolei, exceptând scena, se desfășoară o frescă, lată de 3 m și 70 m lungimea, începută în 1933, finalizată în 1939, de artistul Costin Petrescu. Această frescă reprezintă 25 de scene reprezentative din istoria națională.

La inițiativa lui George Enescu, în 1935, au fost strânse fonduri pentru construirea orgii de concert, amplasată în spatele scenei. Deci fiind a doua acțiune umanitară, ori cheta colectivă, pentru acest monument național.

Monumentul a fost restaurat și consolidat în perioada 2000 – 2004 de arh. Raluca Nicoară & al. și Ing. Dragoș Badea, redeschis în 2005 cu ocazia Festivalului Internațional George Enescu, ediția a XVII-a.

Anul trecut, Ateneul a fost înscris în lista Locurilor din Patrimoniul UNESCO, din 2004 este înscris în Lista Monumentelor Istorice, sub codul LMI B-II-m-A-18789, grupa valorică A, de valoare națională și universală. Pe 13 februarie 2007 a intrat în lista Patrimomiului European.

Sursa:

http://www.zf.ro

https://www.wikipedia.org/

http://florijianu.ddt.ro/index.php/

Acasă

Ia romaneasca de la Matisse la Adele sur Vogue

Această prezentare necesită JavaScript.

Am postat pe Facebook, de Valentine’s Day o fotografie cu Adele, mă rog, recunosc a fost un share, într-o bluză, creație a lui Tom Ford, care poartă numele de bluză romanească, apariția Martie 2012, Vogue U.S.

Bluza este o inspirație dintr-o ie ardelenească, purtată prin zonele Sibiului, adoptată prin anii ’60-’70 și în Ţara Făgărașului, cunoscută sub denumirea de „ia cu negru”

Cum spunea și o prietenă mai veche de a mea, citez: „Multa lume zice multe!”, Adele a precizat că ii place mâncarea și că nu vrea să slăbească în ruptul capului și că preferă să apară pe coperta revistei Rolling Stone decât pe Vogue, atât, că mă transform într-un jurnalist de presă ordinară și deviez mult de la subiect.

Comparația este între Adele, cu ia ardelenească (fotografi: Mert Alaș și Marcus Piggott)  și La blouse roumaine a lui Henri Matisse.

Izbitor, legat de mesajul transmis de fotografia în care postează, Adele, este contrastul fizic, nu am nimic împotriva oamenilor plinuți de idei, dar să fim serioși, e penibil Photoshopul, doar să fie pe placul „Zgripturoacei” de la Vogue. Cum să apară o persoană peste limitele admise de modă pe coperțile și paginile revistei ei?

În  fine, iar o iau pe arătură. Estetic vorbind, luăm în paralel cele două creații vizuale.

Amândouă sunt poziționate pe verticală, și amândouă folosesc diagonala ca linie de forță a împărțirii câmpului vizual. Tema este aceeași, personajele sunt cam aceleași, mă refer la sexul personajelor, fundalurile diferă, de la griul în degrade, a fotografilor, până la tușa de roșu impunător al lui Matisse. Punctul de fugă se regăsește la partea superioară a creațiilor, respectiv fața personajului. Mesajul este extrovertit, în cazul fotografiei lui Adele și introvertit în creația lui Matisse.

Per ansamblu, îmi plac amândouă, deși îmi arunc un ochi mai repede pe creația lui Henri Matisse, care este o pictură în ulei pe pânză, cu tonuri de roșu și alb, o inspirație, probabil insuflată de prietenul lui, Theodor Pallady.

Pictura a fost realizată în 1940, pe o pânză cu dimensiunile de 92×73 cm cu fundal rosu. Acest tablou, a fost primul care a reprezentat Ia Românească, iar cu ajutorul lui, a reușit sa facă celebra aceasta bluză tradițională. Actualmente, opera, se află în Muzeul Național de Arta Modernă din Paris.

Sursa fotografii:

• http://adevarul.ro/locale/constanta/cine-misterioasa-muza-celebrul-tablou-blouse-roumaine-henri-matisse-chipul-fost-sters-pictura-1_56a37e4837115986c6d13454/index.html
• https://fashionslop.wordpress.com/2012/02/14/vogue-us-march-2012-adele-by-mert-marcus/

Breguet Reine de Neaples Cameo

Această prezentare necesită JavaScript.

Despre Abraham-Louis Breguet se pot spune multe, de la faptul că este unul dintre cei mai renumiți ceasornicari din istorie, fiind un bun inventator și inovator. Perla coroanei casei Breguet, fiind însuși tourbillon-ul, de fapt multe din invențiile sale sunt și astăzi în picioare, dar și un om care a măsurat istoria cu ale sale mecanisme ce au ajuns la înaltele curții europene.

Creațiile sale s-au bucurat de o apreciere din partea unor personalități regale, precum: Maria Antoinette, Napoleon Bonaparte, Împărăteasa Joséphine de Beauharnais, Sultanul Selim al III-lea, Țarul Alexandru I, Caroline Murat Regina din Napoli, care are dedicată din partea celor de la Breguet o întreagă colecție de înaltă clasă pentru dame și mulți, mulți alții.

Breguet fiind purtat și pe paginile unor mari scriitori precum: Stendhal, Mérimée, Pușikin, Balzac, Dumas, Thackeray și Hugo.

Vorbind mai sus despre personalitățile regale, am decis să scriu despre un ceas, care aduce un omagiu lui Abraham – Louis Breguet, Caroline Murat și primului ceas de mână din lume.
Aceasta piesă unică, din gama Reine de Naples, denumită Cammea, onorează tradiția meșteșugului medalioanelor, a cărui capitală este Torre del Greco, situată în regiunea Napoli. Meșteșugul de a face medalioane are o foarte mare legătură cu arta.
Sculptura este neobișnuit de delicată, această gravură în relief, având straturi în contrast, colorate.
Medalioanele originale sunt executate din piatră tare, sard sau corn, dar de asemenea se poate executa și din scoici.
Montres Breguet onorează această vocație artistică, dedicând acestui meșteșug, pe cadranul ceasului Cameea din gama Reine de Naples 8958, o premieră mondială a unei minunate sculpturii în miniatură din scoică.
Indicatoarele pentru ore și minute, sunt poziționate central în jurul orei 6 și  creează impresia că ar încerca să dispară discret de pe această scenă, lăsând gloria artei medalioanelor. Carcasa este executată din aur alb de 18 carate, cu un bezel placat cu diamante pentru a proteja delicatețea sculpturii de sub geamul din cristale de safir.

Spatele transparent, dezvăluie mecanismul automatic atent decorat, în stilul Breguet. Remontoarul se află în jurul orei 5, iar ceasul este finisat cu o curea din piele de aligator cu închizătoare pliabilă placată cu diamante.

Specificații:
Model de referință: 8958BB/51/974 D00D
Mecanism:
Automatic, 8¾ linii. 20 de rubine. Calibrul. 537/1, cu o rezervă de energie de 40 de ore. Rotorul din aur de 18 carate gravat manual cu un frumos guilloché Clou de Paris, restul mecanismului fiind tratat cu perlage. Escapament Straight-line Swiss. Balansier mono metalic de 3 Hz, fir din silicon, ajustabil în 5 poziții.

Carcasa:
În formă de ou (tonneau) executată din aur alb de 18 carate, cu o gravură fină, liniară pe lateral (coin edge). Bezelul încrustat cu un set de 40 de diamante (aprox. 2.42cts). Remontorul poziționat în jurul orei 5, de asemena incrustat cu un diamant “briolette” (aprox. 0.26ct). Dimensiuni: 40 x 31,95 mm. Geam din cristale de safir. Rezistent la apa 30 m.
Cadranul:
Tip medalion sculptat din scoică (executat manual din mai multe straturi de scoică). Semnătura Breguet, apare pe o petală, în jurul 11. Cadranul cu indicatoarele orelor și minutelor fiind poziționate în jurul orei 6. Indicatoare model Breguet din rodiu placate cu aur.
Curea:
Din piele de aligator cu o închizătoare pliabila, tip Ardillon incrustat cu 26 de diamante (aprox. 0.14 cts).

Pentru mai multe detalii despre istoria companiei ori despre Abraham – Louis Breguet și brandul Breguet, puteți afla și pe: http://www.breguet.com/en/(sursa).